Lorena Balaci, interviu cutremurător la cinci ani de la moartea lui Ilie Balaci: „Îl simțeam în lift lângă mine, cu miros de tămâie!”

Ilie Balaci s-a stins din viață pe 21 octombrie 2018, însă spiritul său este nemuritor prin prisma iubitorilor de fotbal din România. La ceas de tristă amintire pentru suflarea „alb-albastră”, Lorena Balaci a dezvăluit clipe de aur trăite lângă „Minunea Blondă” și ultimele mesaje dintre simbolul Craiovei și Atanas Trică.

Lorena Balaci, interviu cutremurător pentru FANATIK la cinci ani de la moartea lui Ilie Balaci: „Refuz să cred că a murit. A plecat o jumătate din mine”

Durerea pe care Ilie Balaci a lăsat-o în urmă se resimte și astăzi în Cetatea Băniei, orașul pentru care a scris istorie cu Craiova Maxima și în care este nemuritor. „Minunea Blondă” este privit ca un zeu la Craiova, iar vestiarul „alb-albastru” are doar cuvinte de laudă pentru marele fotbalist.

Lorena Balaci a vorbit într-un interviu pentru FANATIK despre scânteia care a aprins focul legendarilor membrii din Craiova Maxima, dar și omul Ilie Balaci. Fiica „Minunii Blonde” mărturisește că și în prezent refuză să accepte că tatăl ei nu mai este printre noi.

Au trecut deja cinci ani de la moartea lui Ilie Balaci…

– Nu știu dacă au trecut repede sau greu, timpul trece mai repede decât de obicei și asta o simțim cu toții. Doar că golul ală lăsat în inimă nu îl va umple timpul.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Cât de grele au fost zilele după moartea lui Ilie Balaci?

– La mine a fost greu, m-am luptat cu o depresie câteva luni, adică a fost greu. Aproape șase luni m-am luptat cu mine. Am avut sentimentele unui om care suferă de depresie pentru că tot este subiectul acesta la modă, simțeam că nu mai am niciun scop în viață în ciuda faptului că am doi copii și că am job.

Aveam senzația că mi-a plecat o jumătate din mine. Cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că pe mine Dumnezeu m-a reparat, am reușit să accept că nu este moarte, că este doar o plecare și că lucrurile sunt cât se poate de normale și firești. Până la urmă moartea e ultima certitudine a vieții.

Ați refuzat să credeți că a murit și v-ați spus că este plecat.

– Și acum refuz să cred că a murit, sunt convinsă că este plecat, că sufletul lui este plecat și că la un moment dat nu știu dacă neapărat o să se întoarcă, ci o să ne întâlnim iar.

L-ați simțit aproape într-un moment din acești ani?

– De foarte multe ori. Să știi că îmi este frică de lift și mult timp după ce tata a murit îl simțeam în lift, simțeam un miros de tămâie, era prezent, era lângă mine.

Digisport.ro

FOTO Milionarul român a ieșit din spital și nu a stat pe gânduri! Unde a fost surprins

Ultimele mesaje dintre Ilie Balaci și Atanas Trică: „Se șicanau pe loviturile libere”

Legendele Universității Craiova îl caracterizează ca un geniu pe Ilie Balaci.

– Îți dai seama că nu pot să îl caracterizez pe tata așa. Dacă mi-ai spune să îl caracterizez într-un cuvânt aș spune fix tată. Pentru mine a însemnat fix definiția cuvântul tată, cred că așa ar trebui să fie orice tată.

Cum era tatăl Ilie Balaci?

– Era perfect, din punctul ăsta de vedere nu a avut nicio fisură.

Ilie Balaci era atașat de Atanas, ce sfaturi i-a dat?

– Era destul de mic când a murit tata, avea 14 ani. La vremea respectivă nu discutau foarte mult despre fotbal, pentru că Atanas era încă un copil, era la început. Un singur lucru țin minte că îi spunea: să facă cu plăcere ceea ce face și dacă simte vreodată că se duce la antrenament și nu are plăcere să nu se mai ducă.

Cu două săptămâni înainte de evenimentul tragic a făcut și un pariu cu Atanas?

– Făceau tot felul de pariuri, la un moment dat se șicanau pe loviturile libere. Tata îi spunea „dacă o să ajungi să bați lovituri libere mai bine decât mine îmi rupt toate carnetele, diplomele pe care am, tot ce s-a scris în presă despre mine și ies și spun oamenilor că tu ești cel mai bun”.

Cu câteva zile înainte ca tata să moară, Atanas s-a filmat bătând niște lovituri libere și le-a trimis pe Whats App, de fapt astea erau și ultimele mesaje…

Ați fi vrut să îi spuneți ceva pentru ultima dată?

– Cred că aș fi avut multe să îi spun, dar sunt convinsă că nu aș fi putut… Dacă aș fi știut că este moment de final, aș fi plâns! Dacă stau să mă gândesc așa retroactiv la această plecare a lui, a fost mai bine, chiar dacă mi-a provocat un șoc.

Nu mi-aș fi dorit să îl știu bolnav, nu mi-aș fi dorit să îl știu trăind într-o suferință din care este conștient că la capătul suferinței este moartea. Așa, această plecare rapidă, chiar dacă ne-a provocat un șoc foarte mare, cumva a fost pentru el mult mai bine.

Cât de iubit era Ilie Balaci? Erau momente când lumea îl oprea la poze peste tot prin oraș.

– A văzut toată lumea cât de iubit a fost. S-a simțit iubit de suporteri în fiecare moment al vieții lui. Chiar cu vreo lună înainte să moară tata ne-am dus la un mall din București și în loc să bem amândoi cafea mai mult eram fotograf, i-am făcut poze cu oamenii care veneau. Era frumos, făcea poze cu mulți copii și zicea: „Copiii aștia nu mă cunosc pe mine, probabil că mă cunosc din poveștile părinților sau ale bunicilor”.

De ce nu s-a transferat Ilie Balaci la AC Milan: „I-a cam tăiat regretul”

A avut regrete în carieră?

– Nu cred că există om în general în viață care să nu aibă regrete, cu siguranță a avut și el. Doar că nu pot să le spun și eu. Toții oamenii la un moment dat au regrete.

Cred că printre ele ar putea fi transferul ratat la AC Milan.

– Nu știu dacă a fost neapărat un regret, pentru că în situația vremurilor respective frica lui cea mare a fost că nu o să se ne mai vadă pe mine și mama niciodată sau că ni se va întâmpla ceva rău în regimul comunist. Cred că frica pe care a avut-o vizavi de mama și de mine i-a cam tăiat regretul.

Practic, decizia lui era împărțită cumva în rămânerea la Milan sau întoarcerea acasă la noi și atunci el s-a întors la noi. Iubea enorm de mult fotbalul, dar sunt absolut convinsă că dacă ar fi fost vreun moment în care să aleagă familia sau fotbalul alegea familia.

Au fost grei ultimii ani din carieră după accidentare?

– Au fost niște ani grei pentru toți, adică pentru mama, sora mea și pentru mine. Au fost niște ani grei în sensul că ulterior a intervenit mutarea noastră la București, adaptarea la o altfel de viață, deci au fost multe schimbări. A simțit și cumva respingerea factorilor de decizie din orașul Craiova de la acea vreme, cred că au fost mai multe lucruri.

L-au afectat să ajungă la forma din trecut?

– Cred că da și cred că mai mult l-au afectat mental, pentru că medical după mulți ani piciorul era foarte sănătos. S-a adeverit că piciorul acela era foarte sănătos, doar că la nivel mental dezamăgirile l-au făcut cumva să se gândească că nu va mai fi Ilie Balaci pe care îl știa lumea. Atunci nu și-ar fi dorit să nu mai fie cel mai bun și a preferat să se oprească.

Amintire specială cu Ilie Balaci: „A fost o vacanță senzațională, semna cu Al Hilal”

Aveți o amintire specială cu tatăl dumnevoastră?

– Am foarte, foarte multe, dar în viața mea de 40 de ani petrecută cu tata am reușit să facem o vacanță doar eu cu el. A fost o vacanță senzațională, a fost cea mai frumoasă vacanță a mea dacă trag o linie, pentru că am fost doar eu cu el plecat vreo patru zile la Cairo.

Semna cu Al Hilal din Arabia Saudită și l-a semnat la Cairo pentru că era o conferință a prinților din țările arabe și prințul care se ocupa la vremea respectivă la Al Hilal participa la conferința asta și l-a chemat pe tata să semneze contractul acolo.

Am plecat cu niște peripeții, a continuat cu tot felul de peripeții și am râs foarte mult împreună. Este o vacanță pe care am făcut-o când eram suficient de mare, aveam deja 19 ani.

Care este moștenirea pe care a lăsat-o Ilie Balaci?

– Moștenirea fotbalistică o știe toată lumea. Nu îmi place să vorbesc foarte multe despre fotbalistul Ilie Balaci, pentru că sunt niște lucruri clare, există statistici, lucruri filmate și lucruri palpabile. Îmi place să aduc aminte și să păstrez vie flacăra omului Ilie Balaci.

Pe lângă faptul că a fost un geniu în meseria lui, el a fost un om foarte mișto. A fost un suflet foarte bun și cred că de fapt felul lui de a fi ca și om ar fi constituit o chestie foarte importantă pe care oamenii ar fi trebuit să o cunoască. Omul care ești este o chestie pe care o provoci din propria voință. A fost un om extraordinat, așa să o zic dintr-un cuvânt.