Marian Drăgulescu a vorbit, într-un interviu acordat recent, despre funcția și gradul pe care le deține în Armata Română prin prisma celor peste trei decenii de carieră. Chiar dacă în această toamnă a decis să se retragă din activitate, la 40 de ani, viitorul se leagă tot de gimnastică.
„Va urma funcția de antrenor. Vrem să fim buni ambasadori ai sportului”, a anunțat multiplul campion mondial și european, angajat al Clubului Sportiv al Armatei Steaua. În vară, acesta a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo și a fost la un pas de o calificare memorabilă în finala probei de sărituri.
Palmaresul său este, însă, unul pe măsura celui mai titrat gimnast al țării noastre. Vorbim, practic, despre 10 medalii mondiale (între 2001 și 2015), dintre care opt de aur și două de argint, respectiv 10 titluri la nivel european.
„Sunt patriot de țară, patriot de club, îmi place țărișoara în care am crescut, aici m-am dezvoltat, aici am reușit să evoluez, astfel încât să-i batem pe toți din lume. Locotenent-colonel este gradul meu.
Pot opta și acum pentru o carieră civilă. Dar, ca angajat al MApN primești automat o funcție și un grad. Eu sunt pe funcția de sportiv. Va urma funcția de antrenor.
Vrem să fim buni ambasadori ai sportului. Atunci când urci pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, local, național, european, mondial te face să fii mândru de tine, de sportul practicat”, a declarat Marian Drăgulescu pentru Digi Sport.
În altă ordine de idei, multiplul campion mondial și european a rememorat clipele cumplite pe care le-a trăit când a suferit cea mai dură accidentare din îndelungata sa carieră. Se întâmpla cu două decenii în urmă, chiar în timpul săriturii care îi poartă numele. Chiar dacă „pe RMN nu apărea nimic grav la coloană”, durerile au fost pur și simplu insuportabile.
„Dacă stau acum să mă gândesc, pot spune că acea accidentare din 2001, a fost, într-adevăr, cea mai gravă. Și, culmea, s-a produs chiar la săritură care-mi poartă numele.
Îmi aduc aminte că m-am deschis în aer, dar la aterizare, am aterizat fix pe ceafă. În acele clipe am simțit cum îmi pâraie coloana. Am putut să mă ridic, să merg către masa arbitrilor, dar nu am mai putut face și a două săritură.
Chiar dacă pe RMN nu apărea nimic grav la coloană, durerile erau foarte mari. Am stat departe de sala de gimnastică aproape șase-șapte luni.
Am crezut că acolo se va încheia carieră mea. Dar, cu răbdare și multă, foarte multă recuperare am reușit să trec peste acea accidentare”, a relatat Marian Drăgulescu, nu cu mult timp în urmă, pentru Prosport.