Mexicul are un număr record de dispăruți: peste 100.000. Familiile lor luptă pentru a le recupera măcar rămășițele

Datele guvernamentale, care datează începând din 1964, arată că aproape toate disparițiile au avut loc din 2007, când președintele de atunci Felipe Calderón a lansat „războiul împotriva drogurilor”.

Mexicul are un număr record de dispăruți

Organizația Națiunilor Unite a numit situația persoanelor dispărute din Mexic „o tragedie umană de proporții enorme”. Mulți dintre cei dispăruți sunt victime ale crimei organizate și aproape niciunul dintre cei responsabili nu este pedepsit.

Cea mai recentă actualizare a registrului național al persoanelor dispărute ținut de biroul procurorului general al Mexicului arată că în ultimii doi ani, numărul celor dispăruți a crescut de la 73.000 la peste 100.000.

Trei sferturi dintre cei raportați dispăruți erau bărbați și o cincime aveau sub 18 ani la momentul dispariției.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Rudele celor dispăruți spun că guvernul nu face suficient pentru a-i găsi și că oficialii sunt indiferenți atunci când raportează dispariția celor dragi. Mulți au luat lucrurile în propriile mâini, dezgropând morminte nemarcate în speranța de a găsi rămășițele celor dragi.

Pe 10 mai, ziua în care mexicanii au marcat Ziua Mamei, sute de femei au ieșit în stradă pentru a cere autorităților să facă mai mult pentru a-i localiza pe cei dispăruți și a-i pedepsi pe cei din spatele disparițiilor forțate.

Autorii, condamnați doar în 35 de cazuri

Potrivit ONU, doar în 35 dintre disparițiile înregistrate s-a ajuns la condamnarea autorilor. Acesta a spus că „rata uluitoare a impunității” a fost în mare parte cauzată de lipsa unor investigații eficiente.

„Lasă familiile victimelor, deja profund afectate de dispariția celor dragi, să facă față singure sarcinii suplimentare de a încerca să stabilească ce sa întâmplat cu rudele dispărute”, a precizat Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului într-un comunicat.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Într-un raport publicat luna trecută, Comitetul ONU pentru Dispariții Forțate a declarat că crima organizată a devenit „autorul central” al disparițiilor din Mexic „cu diferite grade de participare, acceptare sau omisiune din partea funcționarilor publici”.

Statul cu cel mai mare număr de dispariții este Jalisco, unde cartelul Jalisco New Generation își are baza de putere.

În ultimii ani, imigranții s-au numărat din ce în ce mai mult printre cei raportați dispăruți. Anul trecut, 349 de cetățeni străini au fost raportați ca fiind dispăruți, față de 89 în anul precedent, potrivit unui raport al Programului de căutare a imigranților dispăruți al iezuiților (SJM).

Căutătoarele: femeile mexicane care-și caută rudele dispărute

În tot Mexicul, mamele dispăruților rătăcesc sub soarele arzător, răscolind pământul în speranța descoperirii rămășițelor fiului sau fiicei lor dispărute. Pentru majoritatea, răspunsurile nu vin niciodată.

„Este o incertitudine oribilă pe care nu o doresc nimănui”, a spus Noemy Padilla Aldáz, care și-a petrecut doi ani în căutarea fiului ei, Juan Carlos, care avea 20 de ani când a dispărut după ce și-a terminat tura de noapte la o taquerie locală.

„Dacă aș ști că este mort, atunci aș ști că nu suferă”, a spus ea, citată de The New York Times. „Dar noi nu știm și este ca o tortură.”

Într-o țară devastată de un război fără sfârșit împotriva drogurilor, ratele crimelor cresc inexorabil, ajungând acum la 30.000 pe an. Imagini macabre cu cadavre înșirate pe poduri sau aruncate pe marginea drumurilor apar în buletinele de știri. Tehnicile de tortură primesc porecle.

Dar dispariția poate fi cea mai crudă lovitură. Privează familiile de un trup de plâns, de răspunsuri, chiar și de simpla certitudine și de consolarea morții.

Cei dispăruți bântuie memoria colectivă a Mexicului, o dovadă zdrobitoare a incapacității a guvernelor de a opri vărsarea de sânge și a aduce criminalii în fața justiției.

„Dispariția este poate cea mai extremă formă de suferință pentru rudele victimelor”, a spus Angélica Durán-Martínez, profesor de științe politice la Universitatea din Massachusetts, Lowell și expert în violența în America Latină.

Fragmente de os prea mici pentru a fi identificate

Fețele celor dispăruți se găsesc pe bannere și afișe în piețele publice din Mexic însoțite de mesajele rudelor care pledează pentru orice informații despre soarta lor.

Dar chiar și atunci când se găsesc rămășițe, sarcina de a identifica morții poate fi grea, uneori, luându-le anchetatorilor luni de săpături minuțioase pentru a găsi fragmente mici de os, dintre care multe pot fi prea mici sau prea uzate pentru a ajuta la identificarea lor.

Potrivit lui Durán-Martínez, criza dispăruților din Mexic vorbește nu doar despre prevalența crimei organizate, ci și despre tendința forțelor de securitate de stat de a fi implicate în violențe.

Printre cele mai cunoscute exemple: dispariția în 2014 a 43 de studenți dintr-un colegiu din orașul Ayotzinapa. O investigație condusă de Enrique Peña Nieto, președintele la acea vreme, a dat vina pe un cartel local de droguri și pe poliția municipală.

Dar această explicație a fost condamnată pe scară largă de experții internaționali, inclusiv de Națiunile Unite, care au constatat că procesul a fost „denaturat de tortură și mușamalizări”. Se crede că studenții sunt morți, dar nimeni nu știe unde le sunt trupurile, cine a făcut-o sau de ce.

Localizarea dispăruților, o sarcină monumentală

Sub actualul președinte, Andrés Manuel López Obrador, autoritățile au încercat să repare astfel de atrocități și să ajute familiile să găsească răspunsuri. Pe lângă relansarea unei anchete cu privire la soarta celor 43 de studenți, domnul López Obrador a acordat sprijin Comisiei Naționale de Căutare pentru a-i localiza pe cei dispăruți.

Conducerea efortului este Karla Quintana Osuna, un avocat format la Harvard, care a lucrat anterior la Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului. Când a început lucrul la Comisia de căutare, în 2019, erau aproximativ 40.000 de persoane raportate oficial ca dispărute.

Prin compilarea dosarelor de la procurorii de stat din toată țara, Quintana a reușit să stabilească că totalul a fost mult mai mare – acum este mai mult decât dublu. Deși există procurori de stat care nu raportează cifrele în întregime, ea a spus că bilanțul este acum mult mai precis decât în ​​anii trecuți și este disponibil și publicului online.

Dar localizarea celor dispăruți rămâne o sarcină monumentală.

Chihuahua, printre cele mai violente state din Mexic

„Provocarea este abisală, este titanică”, a spus Quintana despre încercarea de a găsi răspunsuri într-o țară în care doar o parte din crime sunt rezolvate vreodată. „Atâta timp cât nu există dreptate, se transmite un mesaj clar că acest lucru se poate întâmpla în continuare.”

La nivel de stat, tehnologia criminalistică îmbunătățită și echipamentele de căutare, cum ar fi dronele, au ajutat la găsirea cadavrelor, potrivit lui César Peniche Espejel, procurorul general din Chihuahua, care este printre cele mai violente state din Mexic.

Dar până când autoritățile nu vor putea înlătura cu adevărat grupurile criminale organizate, astfel de eforturi vor rămâne o picătură într-un val sângeros, a spus el, care adaugă mii de oameni pe listă în fiecare an.

Deocamdată, mame din tot Mexicul, precum Noemy Padilla Aldáz, nu pot decât să caute și să se întrebe ce s-a întâmplat cu copiii lor.

„Uneori cred că ar putea fi încă în viață, alteori îmi spun că nu este”, a spus ea. „Dar încă mai am speranță.”