La mai bine de 30 de ani de la trecerea sa la Domnul, părintele Arsenie Boca rămâne unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai României, iar minunile săvârşite şi viaţa sa monahală sunt un izvor de apă vie pentru credincioşi. Orice poveste spusă despre el de cei l-au cunoscut apare ca o revelaţie, dar şi cele petrecute după moartea sa continuă să uimească.
Părintele Nifon Boboia, de la Mănăstirea Prislop, a avut o viaţă împletită cu cea a lui Arsenie Boca de-a lungul mai multor decenii, astfel că nicio relatare a acestuia nu poate fi tăgăduită. Părintele Nifon a fost de altfel unul dintre cei cel care a purtat sicriul duhovnicului în acel început de iarnă al lui 1989, când Arsenie Boca a trecut la cele veşnice.
“Era ușor ca un fulg! De fapt, nu știu, eu îl duceam, sau el mă ducea pe mine?”, a povestit părintele Nifon, pentru Revista Taifasuri.
“Cunoștea dinainte că va pleca spre Domnul, așa că și-a ales locul de mormânt, și-a scris data pe cruce… A fost un sfânt! Țin minte că mâinile sale, uscate pe deasupra, aveau palmele roșii; roșii de atâtea mângâieri și binecuvântări, de-atâtea înălțări ale sfântului potir de împărtășanie și de atâtea atingeri de filele Evangheliei…
Trăia cu mintea în ceruri. Îl vedeam cum se concentra, ca să vorbească, dincolo, cu lumea imaterială. De aceea, cred, a făcut și încă mai face multe minuni. Cei care se roagă în fața crucii sale primesc iertare și alinarea durerilor…”, a mai dezvăluit acesta.
Părintele Petru Vamvulescu îi confirmă spusele, şi el fiind unul dintre cei care au purtat sicriul duhovnicului pe umeri. “Părintele Nifon a strigat către mine când scoteam sicriul cu părintele pe uşa de la Prislop, că sicriul se duce în sus, şi eu i-am adeverit că e că un fulg pe umăr”, povesteşte acesta.
Părintele Vamvulescu mai povesteşte un fapt mai puţin cunoscut publicului larg, anume că Arsenie Boca a fost scos de trei ori din mormânt.
Astfel, prima dată a fost dezgropat la trei zile după înmormântare, “fiindu-le frică securiştilor să nu învie”. A două oară l-au scos după un an, fără explicaţii, iar a treia oară într-o împrejurare deosebită, când a ieşit ca un izvor de apă din mormântul său, care nu a putut fi oprit.
“Atunci s-a deschis mormântul şi s-a scos apa din mormânt cu găleţile şi s-a adunat în butoaie. Capacul de pe sicriu a fost găsit într-o parte şi sfintele oase erau pline cu apă şi noroi. Au fost spălate şi aşezate într-un sicriu nou, de stejar, pe care eu l-am adus în spinare de la mănăstire până la mormânt.
Trebuie să va mărturisesc că în noapatea aceea părintele Arsenie m-a chemat tainic şi pe mine, că să fiu de faţă, ca martor la dezgroparea lui care s-a făcut în pripă, la lumina lumânărilor şi a lunii”, mai povesteşte părintele Vamvulescu.
Cât priveşte la circumstanţele morţii iubitului duhovnic, acesta face o mărturisire terifiantă. “El nu a murit numai pentru că a fost iradiat, probabil în toamna anului 1989. Văzând că părintele Arsenie s-a ridicat din moarte, i-au dat lovitura fatală. Părintele Arsenie a fost dus în pădurea de brazi de la Sinaia şi răstignit”, dezvăluie preotul în cartea sa, “Viaţa lui Arsenie Boca, fapte inedite”.