Știrea surprinzătoare de acum 50 de ani, că Patty Hearst, nepoata magnatului media William Randolph Hearst, a fost răpită de o organizație teroristă de extremă-stânga, a fost eclipsată doar de revelația și mai șocantă, venită două luni mai târziu, potrivit căreia aceasta s-a alăturat grupului militant.
În urma răpirii sale la 4 februarie 1974 de către micuța și dezorganizata Armată de Eliberare Simbioneză (SLA), Hearst a început să își piardă încrederea în capacitatea familiei sale de a satisface cererea de răscumpărare de 4 milioane de dolari (25 de milioane de dolari, la valoarea de astăzi). La 3 aprilie, ea a făcut publică o înregistrare asumându-și identitatea “Tania”, cel de-al 11-lea membru al SLA.
O fotografie cu Hearst în ținută revoluționară, înarmată cu o mitralieră, a transformat-o instantaneu într-o celebritate de primă pagină. La 15 aprilie, imaginile surprinse de camerele de securitate au arătat-o jefuind o bancă din San Francisco deținută de tatăl unui prieten din copilărie.
În luna următoare, ea a revenit pe prima pagină a ziarelor după ce a tras peste două duzini de focuri de armă pentru a-l salva pe unul dintre răpitorii ei, Bill Harris, care era înconjurat de agenții de securitate din Inglewood, la Mel’s Sporting Goods. Câteva ore mai târziu, ea s-a alăturat lui Harris și soției sale, Emily, în răpirea elevului de liceu Tom Matthews, pentru că aveau nevoie de duba familiei sale ca să fugă.
Chipul ei a apărut pe afișele cu infractori “căutați” din oficiile poștale din toată țara, în timp ce vasta echipă operativă a FBI, Operațiunea Hernap, a urmărit-o prin toată țara în următoarele 16 luni. În cele din urmă a fost arestată în San Francisco, în septembrie 1975, la scurt timp după ce a fost implicată în două jafuri bancare din zona Sacramento, inclusiv unul care s-a soldat cu moartea unui client.
Avocatul apărării a spus că i s-a spălat creierul. Hearst a spus că a fost violată de mai mulți răpitori și forțată să jefuiască bănci și să citească comunicate înregistrate care îi atacau familia și logodnicul. Procurorii au insistat, citând propriile ei cuvinte, că ea s-a alăturat rebeliunii și că s-a întors de bună voie împotriva părinților ei și a imperiului Hearst. Argumentul procurorilor a convins juriul, iar ea a fost condamnată la șapte ani de închisoare.
I-au fost atribuite o multitudine de etichete: moștenitoare bogată și neștiutoare, rebelă, tânără viitoare mireasă, victimă a răpirii, victimă a violului, teroristă, fugară, arhetip al sindromului Stockholm, criminală, beneficiară a unei grațieri prezidențiale. Dar care era adevărata ei natură?
Cincizeci de ani mai târziu, răspunsul rămâne neclar. Roger Rapoport, jurnalist The Washington Times, a încercat, pornind de la interacțiunile sale personale cu două dintre persoanele cele mai apropiate de Hearst în timpul tinereții sale turbulente, să facă puțină lumină asupra uneia dintre cele mai misterioase figuri din istoria americană.
Rapoport a aprofundat saga lui Patty Hearst atunci când a scris o carte împreună cu logodnicul ei, Steve Weed. Acesta a început o relație cu Hearst când ea avea 16 ani, iar el era profesorul ei de matematică din liceu, în vârstă de 23 de ani. Deși unul dintre colegii lui Weed știa că ea își petrecea în secret nopțile la el acasă, părinții ei nu știau de idila lor secretă.
Apoi, pe neașteptate, în decembrie 1973, Hearst și Weed au anunțat că se căsătoresc. După ce au citit despre planurile lor de nuntă în ziarele din San Francisco, militanții SLA au decis că ea era ținta ideală. Două luni mai târziu, au răpit-o din duplexul din Berkeley pe care îl împărțea cu Weed.
Weed a fost bătut de membrii SLA în timpul răpirii, iar după ce și-a revenit s-a mutat la părinții lui Hearst, dar aceștia l-au considerat un oaspete dificil și a plecat după câteva săptămâni.
În această perioadă, Rapoport i-a luat un interviu pentru revista New Times. Când un editor i-a propus să colaboreze pentru ca Weed să-și scrie memoriile, tânărul s-a mutat în casa jurnalistului timp de patru luni, cât au lucrat la carte, care nu a fost publicată niciodată.
Printre suvenirurile de la Patty, obiectele de valoare și covoarele de la Hearst Estate pe care Weed le-a adus acasă la Rapoport pentru a fi păstrate în siguranță se afla și extrasul de cont pentru fondul ei fiduciar în valoare de 70.000 de dolari (mai mult de jumătate de milion de dolari la valoarea de astăzi).
Potrivit lui Weed, Hearst nu era mulțumită de modul în care părinții ei îi dominau viața, spunând, doar pe jumătate în glumă, că și-ar fi dorit “să moară într-un accident de avion”. El a insistat că nimic din trecutul lui Hearst nu explică decizia sa de a se alătura SLA.
După “reeducarea” ei în captivitate, ea l-a atacat pe Weed în comunicatele SLA publicate în San Francisco Examiner, deținut de tatăl ei. Într-unul dintre ele, ea s-a declarat de acord cu femeile din SLA care “insistau că problema cu Steve și cu toți bărbații burghezi era că… nu puteau suporta gândul că femeile pot gândi și alege singure”. Nu avea să se mai vadă sau să mai vorbească niciodată cu Weed.
Este posibil ca această decizie să fi avut legătură cu comunicatul lui Patty în care își declara dragostea pentru unul dintre răpitorii SLA, William Wolfe. Povestea lor de dragoste a fost întreruptă pe 17 mai 1974, când Wolfe și alți cinci membri ai SLA au fost împușcați mortal și parțial incinerați de către Departamentul de Poliție din Los Angeles.
Acest schimb de focuri în care au fost folosite 9.000 de gloanțe va rămâne în istorie ca fiind cel mai mare schimb de focuri de armă intern din istoria Statelor Unite. Hearst l-a elogiat pe Wolfe ca fiind “cel mai blând și mai frumos om pe care l-am cunoscut vreodată”.
Schimbul de focuri a convins-o că predarea la poliție ar putea să o ucidă. “Minciunile porcilor (termen jignitor la adresa polițiștilor n.r.) despre oportunitatea capitulării”, a explicat ea într-un alt comunicat, “nu au făcut decât să mă facă mai hotărâtă”. În plus, a spus mai târziu, “unde m-aș putea duce?”.
Potrivit unuia dintre membrii SLA, răpitorii lui Patty i-au spus în repetate rânduri că este liberă să se întoarcă acasă la logodnicul ei, să trăiască visul american cu doi copii, un collie și un autourism break.
Această întoarcere acasă nu avea să vină până în 1979, când președintele Jimmy Carter i-a comutat sentința după 22 de luni de închisoare. Datorită unei campanii viguroase de lobby din partea lui Hearst, Bill Clinton, în ultimul său act oficial în calitate de președinte, i-a acordat o grațiere completă în 2001.
S-a căsătorit cu garda ei de corp, fostul polițist din San Francisco Bernard Shaw, care a fost numit ulterior șef al securității corporației Hearst. Patty Hearst a devenit mamă, bunică, filantroapă, actriță, romancieră și câștigătoare a unui concurs al clubului canin. Astăzi, ea are 69 de ani.
Bill și Emily Harris, ceilalți răpitori ai lui Hearst, au ajuns la închisoare în 1977. În 1988, la cinci ani după ce au fost eliberați condiționat, Bill Harris i-a acordat lui Rapoport primul său interviu, pentru o serie de materiale din Oakland Tribune. SLA, a spus el, a presupus în mod eronat că Hearst ar fi însemnat o răscumpărare de 4 milioane de dolari obținută ușor, care ar fi putut să le pornească revoluția.
“Patty Hearst era ideală: o moștenitoare și un simbol perfect al controlului asupra mass-media și a clasei conducătoare”, a spus el. “Ce plutocrat nu ar fi vrut să-și răscumpere rapid fiica de la o bandă de revoluționari în ajunul nunții sale care era un eveniment monden?”
Harris a împărtășit perspectiva sa asupra a ceea ce i s-a întâmplat lui Patty Hearst. Tatăl ei, Randolph Apperson Hearst, care a învățat-o să tragă cu arma când avea 9 ani, “a tratat-o ca pe fiul pe care nu l-a avut niciodată.
Când Randy a pretins că este prea sărac pentru a se angaja în negocieri cu SLA, a șocat-o foarte tare, a rănit-o, dar se pare că i-a trecut destul de repede, pe măsură ce a început să se gândească la ce înseamnă cu adevărat repatrierea. Să se ducă acasă!? Serios?”
Întrebat dacă Patty a fost spălată pe creier sau a fost o adevărată revoluționară în timpul SLA, Harris a replicat: ”Nu a fost NICIODATĂ o revoluționară. Ea a respins excesele clasei sale și s-a simțit nevoită să se revolte împotriva instituțiilor pe care le identificase ca fiind opresive, din cauza răpirii.
Prima dată a aflat de la noi că, dintre noi, doar ea ar avea privilegiul unei apărări, presupunând că va supraviețui oricăror încercări de a o aresta. Nu aveam nicio problemă cu apărarea ei, dacă ea și avocații ei ar fi fost corecți.
Comportamentul ei public după ce a fost capturată a exercitat o presiune serioasă asupra avocaților ei pentru a găsi o modalitate de a ne prezenta ca pe niște monștri și de a născoci povestea care pretinde că a fost torturată, violată și i s-a spălat creierul.
Cu toate acestea, nu simt niciun fel de animozitate față de Hearst. Mi-a salvat pielea pe Imperial Highway din Inglewood, în timp ce eram arestat pentru furt din magazin”.
Această versiune a lui Patty Hearst – cea care a intervenit pentru a-l scăpa pe răpitorul ei de arest – este greu de comparat cu cea pe care Hearst a descris-o mai târziu într-o carte de dezvăluiri. Ea a scris că, după răpirea ei brutală, singura modalitate de a supraviețui a fost să urmeze ordinele, să jefuiască bănci, să răpească o adolescentă și să emită comunicate elaborate de răpitorii ei.
Toate aceste relatări contradictorii nu vor fi niciodată cu adevărat deslușite. Cincizeci de ani mai târziu, evenimentele care au urmat răpirii lui Hearst rămân – și vor rămâne – un mister de nerezolvat.