Liderul grecilor ne ameninţă: “MOR cu voi de gît la baraj!”

La 36 de ani, mulţi fotbalişti fie deja şi-au atîrnat ghetele în cui, fie să pregătesc de momentul despărţirii de cariera de jucător sau încearcă un ultim tun financiar, alegînd un campionat exotic, dar plin de bani, precum cele din zona Golfului sau SUA. Nu şi Giorgios Karagounis, care se poate spune că se află implicat într-unul dintre cele mai puternice campionate din Europa şi ca valoare şi ca intensitate a jocului, Premier League, unde îmbracă tricoul lui Fulham. Karagounis este un stîlp în adevăratul sens al cuvîntului pentru naţionala Greciei, căreia i-a fost ani de-a rîndul căpitan şi recent a devenit recordman de selecţii. De la Londra, Giorgios Karagounis s-a dovedit un interlocutor, telefonic, deosebit de amabil şi de deschis faţă de întrebările FANATIK.

“Reacţie de entuziasm în Grecia, după tragerea barajului”

Grecia – România este meciul pe care Fortuna l-a tras din urna barajului pentru Mondiale. E bine pentru greci această decizie a sorţilor?

Am 36 de ani şi joc din 1999 pentru echipa naţională. Am cunoscut bucurii inimaginabile, dar, mai ales, am învăţat un lucru fundamental pentru a reuşi. Orice adversar trebuie tratat cu maxim de respect. Este o dovadă atît a unei atitudini lucide, inteligente, în care nu te relaxezi aiurea cu gîndul că eşti favorit şi îţi menţii concentrarea la maxim. Am văzut ce reacţie de entuziasm a declanşat tragerea la sorţi în Grecia, ca şi cînd ne-au şi dat biletele pentru Campionatul Mondial. Să fie clar, ne aşteaptă două meciuri extrem de grele şi de echilibrate. Am spus-o din primul moment. Şansele sunt perfect egale, 50 la sută de fiecare parte.

Vorbiţi frumos despre naţionala României, dar obiectiv vorbind, ultimele performanţe ale Greciei, care a mers constant la Mondiale şi la Euro, îi conferă clar un statut de favorită.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Aşa se văd lucrurile dacă le luăm pur statistic, pe baza unor cifre, ale unor rezultate. Dar noi, jucătorii, ştim prea bine că diferenţa dintre Grecia şi România nu este mare, dimpotrivă, este un echilibru pe care îl dă valoarea mereu incontestabilă a fotbalului românesc, indiferent dacă v-aţi calificat sau nu. România are un potenţial foarte mare de a face viaţa grea oricărui adversar, deci sîntem avizaţi că va trebui să evoluăm la capacitatea maximă, dacă vrem să sperăm să fim vara viitoare în Brazilia. Aşa că e bine să nu mai vină nimeni cu această falsă superioritate pe care am avea-o, pentru că s-ar putea apoi să ne uităm la final cum se bucură alţii.

“Coechipierii şi-au dorit România sau Islanda. Eu aş fi vrut doar islandezii”

Chiar nu a figurat România printre naţionalele pe care vi le-aţi dorit ca adversar la tragerea la sorţi?

Am avut destui colegi de echipă care doreau să picăm fie cu Islanda, fie cu România. Cu Islanda doream şi eu, dar cu România nu. De fapt, o singură echipă mi-am dorit enorm să o evităm şi din fericire am scăpat de ea. Naţionala Franţei, care are şi foarte mulţi jucători de mare valoare, are şi un joc foarte bun şi mai are şi alte avantaje, despre care nu mai discutăm. Aşa că, din punctul meu de vedere, dacă nu am dat de Franţa, consider că putem spera să prindem un loc sub soarele Braziliei, dar pentru asta trebuie să jucăm în aceste două meciuri mai bine decît am făcut-o în preliminarii, pe care le-am încheiat cu 25 de puncte.

“Am marcat doar 12 goluri în 10 meciuri, dar sîntem neînvinşi de 9 luni”

Dar pe locul 2, după Bosnia, care v-a depăşit clar la golaveraj. Este Grecia o echipă care înscrie goluri foarte puţine şi acest lucru v-a costat?

Digisport.ro

Sigla actuală devine istorie! Cum arată noua emblemă a lui Dinamo

Felicit din toată inima Bosnia, care a avut o evoluţie foarte bună şi a meritat să se califice. Nu sunt adeptul golurilor multe pentru a face performanţă. Amintiţi-vă că am luat Europenele în 2004 la portughezi acasă şi i-am bătut de două ori fără a ploua cu goluri. Personal, votez cu ambele mîini să cîştigăm toate meciurile cu 1-0, indiferent de adversar. Cîştigi, nu pierzi. Rămîne rezultatul, care dă punctele sau calificarea pe mai departe. Ceea ce s-a întîmplat în grupa noastră nu o să mai vedeţi multă vreme de acum înainte. Rar să aibă primele două clasate 25 de puncte şi să decidă golaverajul. Dar faptul că am dat doar 12 goluri în zece meciuri nu mă deranjează deloc. Mai important este că am obţinut cu aceste 12 goluri 8 victorii şi un egal şi am pierdut o singură dată. Şi cu 1-0 al nostru sîntem neînvinşi de aproape nouă luni.

Care ar fi secretul performanţelor naţionalei Greciei din ultimii ani, după ce pînă în 2004 nu aţi reuşit prea multe?

Cînd am început în forţă Europeanul din 2004, bătînd naţionala ţării gazdă, toată lumea a spus că a fost o întîmplare, un accident. A trebuit să îi mai batem o dată pe portughezi, în finală, ca să nu mai fie un accident. După ce am devenit campioni europeni toată lumea era curioasă ce secrete avem de-am ieşit aşa, o dată, la suprafaţă. I-am dezamăgit pe toţi căutătorii de senzaţional, pentru că răspunsul nu e deloc spectaculos. Explicaţiile sunt simple, dar reflectă o muncă enormă şi o unitate a grupului cum poate la puţine naţionale mai există. Ştim că nu avem staruri ca Messi, Ronaldo sau Ibrahimovici şi de aceea am renunţat benevol la ideea de spectacol şi a ne trezi cu plasa plină. Forţa grupului, suntem cu adevărat o familie la naţională, modul în care fiecare înţelege să-şi îndeplinească sarcinile de joc primite, înţelepciunea de a pricepe că nu putem fi puternici decît dacă blocăm toate drumurile spre poarta noastră şi apoi căutăm să ne surprindem adversarul, toate acestea au făcut ca Grecia să nu mai fie eternul loser şi să aibă acest salt extraordinar de mai bine de un deceniu.

România de azi nu mai are nici ea strălucirea generaţiei lui Hagi, e o naţională în care nu mai există un lider autentic. Nu este acest lucru în avantajul Greciei?

Generaţia lui Hagi a fost unul dintre cele mai frumoase momente din copilăria mea. Am fost unul dintre cei mai împătimiţi suporteri ai României la Mondialul din Statele Unite, cînd meciurile contra Columbiei şi Argentinei au reprezentat partide memorabile. Hagi a fost un jucător enorm ca potenţial, ca genialitate, un star de calibrul unui Messi, Ronaldo de astăzi, iar pe atunci nu era cu nimic mai prejos decît Romario, Baggio sau Stoicikov. Am fost foarte trist şi furios cînd România a ratat la lovituri de departajare calificarea în semifinale, mai ales că urma să joace în semifinale cu Brazilia şi eu cred şi acum că generaţia lui Hagi avea capacitatea să pună mari probleme Braziliei.

“Mijlocaşul acela de la Steaua aleargă de zici că e la maraton!”

 Tocmai acest lucru îl subliniam şi noi, faptul că nu mai există în actuala naţională a României un nucleu ca acela al generaţiei lui Hagi şi, mai ales, un lider ca el?

România era o forţă şi juca la fel de spectaculos precum naţionale de frunte din America de Sud. OK, astăzi nu mai aveţi o asemenea echipă naţională, dar asta nu înseamnă că ea nu este puternică. Dacă va juca Mutu veţi avea un fel de Karagunis şi ca vîrstă şi ca experienţă, dacă nu sunt destui fotbalişti care să pună mari probleme, gen Tănase, apoi mijlocaşul acela care e căpitanul Stelei de aleargă de zici despre el că e la maraton (NR – Bourceanu), Torje e un fotbalist interesant, Marica oricînd poate marca goluri, în apărare aveţi un jucător care are priză în Anglia, care a venit de curînd la Tottenham (NR  – Chiricheş). România a fost mereu un izvor de jucători talentaţi.

“Nu ştiţi să fiţi o familie! Prea multe scandaluri!”

Mutu nu se ştie dacă va fi chemat, pentru că e în conflict cu selecţionerul. E bine pentru Grecia că va lipsi?

Mutu este un jucător excelent, îl ştiu foarte bine. Dar nu sîntem interesaţi de absenţele adversarilor, ci de modul în care evoluăm noi. Absenţa lui Mutu sau prezenţa lui priveşte exclusiv naţionala României. Cu tot respectul, pentru că nici nu e treaba mea ce se întîmplă la alţii, dar am senzaţia că fotbalul românesc are o problemă serioasă de la Hagi încoace, o problemă care cred eu că a afectat şi performanţele echipei naţionale, o explicaţie a ratărilor, deşi nivelul fotbalului românesc şi al echipei naţionale nu e deloc unul scăzut. Cred că nu ştiţi să vă creaţi ca la noi unitatea de grup. La noi nu există să avem jucători de valoare care să fie daţi deoparte de apariţia unor conflicte care să afecteze naţionala. Orgoliile sunt lăsate acasă, la lot nu există divergenţe selecţioner-jucători, nu există divergenţe pe rivalitate intercluburi. Cînd vii la lot vii la marea familie a echipei naţionale. Voi nu ştiţi să faceţi din naţională o familie, să-i daţi forţă în primul rînd din interior prin relaţiile de mare prietenie care se stabilesc între toţi cei implicaţi în fenomenul care se cheamă echipa naţională. Prea multe scandaluri v-au măcinat în ultimii ani şi au avut implicaţii grave şi la nivel de echipă naţională. Fără aceste conflicte aţi fost acolo unde trebuia, adică mult mai sus şi cu mai multe calificări.

Ai debutat spre fotbalul mare la Bucureşti, cu naţionala under 21, pierzînd finala în faţa Spaniei, cu 1-0. Ai mai jucat în România, ai marcat şi gol într-un meci amical, pe care l-aţi pierdut. Cum va fi revederea cu capitala României?

Îmi dau seama că eu şi colegii mei de la naţională am devenit deja un fel de inamici publici, cum şi românii au acelaşi statut pînă după baraj în Grecia. Mă gîndesc la prietenul meu Lazăr, care joacă la Salonic şi cum îi ştiu pe compatrioţii mei, sigur îi va fi greu zilele acestea. E miza enormă şi tensiunea creşte de la o zi la alta. Plus că suporterii sunt la fel şi la noi şi la voi, fanatici, de un entuziasm de nedescris şi trăiesc la maxim astfel de evenimente. Eu sper din tot sufletul să fie un spectacol frumos şi decent în tribune, fără nici un fel de incidente, iar pe gazon o luptă sportivă dreaptă, aspră, bărbătească, în care însă să fie menţinut fair-play-ul. Cine va cîştiga va fi cu adevărat echipa care a meritat, care a fost mai bună şi va trebui să respectăm performanţa sa. Personal, voi da totul, ca de obicei, la echipa naţională, dar măcar în amintirea acelor nopţi de neuitat cu Hagi şi colegii lui din America, dacă totuşi nu vom putea trece de România voi avea puterea să trec peste amărăciunea eşecului şi voi ţine pumnii românilor în Brazilia. Însă, nu ascund faptul că sunt gata să mor pe teren de gît cu voi, pentru Grecia, să pot prinde acest probabil ultim turneu final din cariera mea, mondialul din Brazilia.

CARTE DE VIZITĂ

Nume: KARAGOUNIS
Prenume: GIORGIOS
Data şi locul naşterii: 6 martie 1977, Pyrgos
Înălţime: 1,76 m
Greutate: 74 kg
Cluburi: Apolon Smirni (1996-98), Panathinaikos (1998-2003), Inter (2003-2005), Benfica (2005-2007), Panathinaikos (2007-2012), Fulham (2012 – contract pînă în iunie 2014)
Prezenţe la echipa naţională: 1999-prezent 129 meciuri, 10 goluri, 16 pase decisive
1.000.000 de euro este cota lui Karagounis, la 36 de ani!

VEZI ULTIMUL GOL AL GRECIEI DIN PRELIMINARIILE CM, MARCAT DE ÎNSUŞI KARAGOUNIS

http://youtu.be/acUSvJ-9F5Q