NATO, în fața pericolului destrămării. „Aripa populistă a Partidului Republican pune în pericol cea mai puternică alianță militară”

Istoricul militar, Phillips O. Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrew din Scoția și autor a mai multor cărți de succes despre istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, este de părere că aripa populistă a Partidului Republican reprezintă cea mai serioasă amenințare la adresa NATO. „Amenințarea pe care o reprezintă Partidul Republican la adresa NATO este reală și în creștere. Diferențele privind ajutorul acordat Ucrainei ar putea exploda încă din ianuarie 2025 dacă Trump sau cineva similar va câștiga alegerile din SUA”, arată acesta într-o analiză publicată în The Atlantic.

NATO, amenințată din interior

Profesorul Phillips O. Brien scrie că Europa și Statele Unite se află în pragul „celui mai important de-cuplaj conștient” în relațiile internaționale din ultimele decenii. El subliniază că, din 1949, NATO a fost singura constantă în materie de securitate mondială. Inițial, o alianță între Statele Unite, Canada și 10 țări din Europa de Vest, NATO a câștigat Războiul Rece și, de atunci, s-a extins pentru a include aproape toată Europa. „A fost cea mai de succes grupare de securitate din istoria modernă a lumii. De asemenea, s-ar putea prăbuși până în 2025”, subliniază istoricul militar.

Principala cauză care amenință NATO, susține acesta, este aripa populistă din interiorul Partidului Republican. Desigur, este vorba în principal de Donald Trump, susținut de 59% dintre republicani, dar și de alți candidați care susțin poziția acestuia. Și da, este vorba de poziția acestora față de ajutorul militar oferit Ucrainei în războiul cu Rusia, război pe care Europa vrea ca Ucraina să-l câștige.

„Cauza acestei prăbușiri ar fi diferența profundă de viziune dintre aripa populistă a Partidului Republican – condusă de Donald Trump, dar care acum constituie în mod clar majoritatea Partidului Republican – și preocupările existențiale de securitate ale unei mari părți a Europei. Catalizatorul imediat al colapsului ar fi războiul din Ucraina.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Atunci când facțiunea dominantă din cadrul unuia dintre cele două mari partide politice americane nu poate vedea rostul de a ajuta o țară cu spirit democratic să lupte împotriva invadatorilor ruși, acest lucru sugerează că centrul spectrului politic s-a schimbat în moduri care vor face din SUA un aliat mai puțin fiabil pentru Europa. Aceasta din urmă ar trebui să se pregătească în consecință”, scrie profesorul Phillips O. Brien în The Atlantic.

Acesta subliniază că ultimele săptămâni au arătat că perspectiva pro-rusă și anti-NATO a lui Trump nu este doar un scurt interludiu în politica republicană; suspiciunea privind implicarea americană în susținerea Ucrainei este acum consensul inimii populiste a partidului.

În timpul dezbaterii prezidențiale republicane de săptămâna trecută, Ron DeSantis și Vivek Ramaswamy – cei doi candidați care au avut cea mai mare intenție de a apela la noua bază trumpistă a partidului – s-au pronunțat amândoi împotriva unui ajutor suplimentar pentru Ucraina. DeSantis a făcut acest lucru în mod blând, promițând să condiționeze orice ajutor suplimentar de o asistență europeană mai mare și spunând că ar prefera să trimită trupe la granița dintre SUA și Mexic.

Ramaswamy a fost mai strident: El a descris situația actuală ca fiind “dezastruoasă” și a cerut încetarea completă și imediată a sprijinului SUA pentru Ucraina. Ulterior, Ramaswamy a mers chiar mai departe, spunând practic că Ucraina ar trebui să fie divizată; Vladimir Putin ar putea păstra o mare parte din țară. Trump nu a luat parte la dezbatere, dar el a minimalizat anterior interesul Americii pentru o victorie a Ucrainei și a părut să favorizeze concesiile teritoriale ale Ucrainei către Rusia. Atât el, cât și DeSantis și Ramaswamy se adresează acelorași alegători – care, potrivit sondajelor, reprezintă aproximativ trei sferturi din electoratul republican.

Digisport.ro

”Cea mai proastă din istorie. E șocantă”. O româncă a fost ”pusă la zid” pentru ce a făcut la Londra

Poziția pro-Rusia la dreapta americană

Mai mult, profesorul Phillips O. Brien arată că această poziție față de susținerea Ucrainei nu se regăsește doar la candidații republicani ci și la unele think-tank-uri republicane. Această schimbare este cu atât mai importantă cu cât Partidul Republican miza mereu pe tema securității și avea o politică internațională agresivă.

„Un alt indicator este Fundația Heritage, un think tank conservator proeminent care a jucat un rol important în cercurile politice ale Partidului Republican încă din anii lui Reagan. Înainte ca Rusia să atace Ucraina, în februarie 2022, Heritage s-a situat în aripa „agresivă” a Partidului Republican, publicând chiar un apel pentru ca Ucraina să fie acceptată în NATO.

Mai recent însă, oficialii Heritage au cerut oprirea ajutorului până când administrația Biden va produce un plan pentru a pune capăt războiului – ceea ce este un obiectiv imposibil dacă Rusia nu este de acord. Demagogii de dreapta iau partea lui Putin și mai deschis. Prezentatorul de talk-show Tucker Carlson, de exemplu, într-un discurs ținut în august la Budapesta, a susținut că prejudecățile anticreștine au motivat opoziția americană față de Rusia”, mai scrie autorul american.

Potrivit acestuia, astfel de afirmații sunt ridicole, nu în ultimul rând pentru că Rusia este una dintre cele mai puțin religioase societăți de pe Pământ. Dar, subliniază acesta, sentimentul tot mai puternic al dreptei americane împotriva susținerii Ucrainei reprezintă o provocare extraordinară pentru viitorul NATO.

„Statele europene s-au îndreptat în direcția opusă: Pe măsură ce se adună dovezile privind atrocitățile rusești în Ucraina, iar Rusia se arată dispusă să comită aproape orice crimă în dorința sa de a cuceri teritoriul (și oamenii) unei țări independente, recunoscute la nivel internațional, multe țări europene (în special multe dintre cele apropiate de Rusia) au ajuns să considere acest război ca fiind unul care le amenință direct viitorul.

Dacă Putin ar păstra bucăți mari din Ucraina, acest rezultat ar reprezenta nu o pace, ci o formă de război perpetuu, în care o Rusie revanșardă și-ar fi stabilit capacitatea de a pune mâna pe teritoriul vecinilor săi”, mai scrie Phillips O. Brien.

Statele Unite, un obstacol pentru securitatea Europei

Avertismentul principal al istoricului militar stă în faptul că o victorie, nu neapărat la alegerile pentru Casa Albă, a republicanilor ar putea însemna că Statele Unite devin un obstacol pentru securitatea Europei.

„Chiar dacă Joe Biden va fi reales, controlul republican al Camerei, Senatului sau al ambelor ar putea slăbi substanțial sprijinul SUA pentru efortul ucrainean. Iar dacă Trump sau unul dintre imitatorii săi câștigă președinția în noiembrie 2024, Europa s-ar putea confrunta cu o nouă administrație americană care va opri orice sprijin pentru Ucraina.

O astfel de mișcare ar face ca SUA însăși să devină un obstacol în calea unei Europe libere și stabile pe termen lung. Ar diviza alianța atlantică, iar statele europene nu s-au pregătit pentru această posibilitate”, mai arată sursa citată.

Profesorul O. Brien este de părere că dacă aripa anti-Ucraina și pro-Rusia din Partidul Republican își cimentează puterea în următoarele alegeri, atunci liderii europeni vor fi nevoiți să găsească o soluție în a oferi cea mai mare parte a ajutorului militar pentru ca Ucraina să câștige războiul. El spune că aceasta nu este deloc o sarcină ușoară. De aceea, Europa ar trebui să își extindă capacitățile de producție atât pentru muniție și alte nevoi militare de bază, cât și pentru sistemele mai avansate, cum ar fi rachetele cu rază lungă de acțiune, pe care ar trebui să le furnizeze pe cont propriu.

„Dacă Statele Unite pur și simplu abandonează Ucraina peste un an și jumătate, Europa nu are cum să compenseze în niciun fel pierderea ajutorului. Dar guvernele europene ar trebui să găsească modalități de a ameliora această retragere. Acest lucru ar necesita tact și pricepere – iar pregătirile ar trebui să înceapă curând. Oficialii militari europeni trebuie să își întrebe în liniște omologii ucraineni de ce ar avea nevoie aceștia din urmă, pe care cei dintâi le-ar putea furniza dacă asistența americană se diminuează, și apoi să înceapă să se gândească cum să accelereze producția.

O astfel de planificare ar permite, de asemenea, armatelor europene să înceapă să se gândească la modul în care ele, singure, ar putea apăra Europa împotriva agresiunii rusești. Timp de ani de zile, planificatorii militari de pe continent au dezbătut dacă, în interesul maximizării securității generale, națiunile europene individuale ar trebui să își specializeze operațiunile militare; în loc ca majoritatea statelor să opereze o armată, o marină și o forță aeriană proprii de mici dimensiuni, fiecare dintre ele s-ar concentra pe rolurile care se potrivesc cel mai bine cu locația, populația și baza de producție, iar apoi s-ar baza pe alte state cu capacități complementare. Un efort la nivelul întregului continent pentru a accelera producția de arme pentru Ucraina ar forța răspunsul la întrebarea asta”, susține istoricul militar.

Potrivit acestuia, fără să se angajeze într-o astfel de planificare militară cuprinzătoare, Europa s-ar putea afla, de asemenea, într-o criză diplomatică internă.

„Țările din est (cum ar fi Polonia și România) și din nord (cum ar fi națiunile baltice și scandinave) sunt disperate să vadă Rusia înfrântă. Dar dacă Europa nu reușește să se angajeze în curând într-un plan unificat și colectiv de producție militară, țările din vest și sud care se simt mai puțin amenințate de agresiunea rusă ar putea fi înclinate să urmeze exemplul unei noi administrații americane care se retrage din Ucraina și încearcă să încheie o înțelegere cu Rusia. Rezultatul ar putea fi, în cel mai bun caz, o moștenire de amărăciune și neîncredere și, în cel mai rău caz, o fracturare permanentă a cooperării europene.

Să sperăm că aceste scenarii nu se vor materializa. Alegerea unui președinte american pro-NATO și pro-Ucraina în 2024 ar trebui să fie suficientă pentru a duce Ucraina până la o victorie militară și un acord de pace (care ar implica admiterea Ucrainei în NATO), ceea ce ar duce la securitate pe continent. Dar această posibilitate nu îi absolvă pe liderii europeni de obligația de a planifica pentru o realitate alternativă în care o administrație americană sabotează NATO și caută o apropiere de Putin, în ciuda crimelor de genocid ale Rusiei împotriva unui stat european. Dacă europenii nu încep să planifice pentru cel mai rău scenariu, nu vor avea pe cine să dea vina decât pe ei înșiși”, conchide acesta.