Oamenii de știință, mai aproape de a afla de ce unele persoane suferă de ADHD. Numărul femeilor cu acest diagnostic, în creștere

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate sau ADHD ar fi putut evolua ca o adaptare avantajoasă în rândul culegătorilor din societățile de vânători-culegători, potrivit unui nou studiu.

Oamenii de știință, mai aproape de a afla de ce unii oameni suferă de ADHD

ADHD este o afecțiune comportamentală frecventă care afectează aproximativ 11% dintre copii și aproximativ 4% dintre adulți. Persoanele cu acest diagnostic prezintă simptome precum distragerea atenției, neliniște, uitare, impulsivitate și hiperactivitate.

În zilele noastre, simptomele pot cauza dificultăți pentru copii la școală, pot contribui la o stimă de sine scăzută sau pot cauza obstacole în relații sau la locul de muncă pentru adulți. Copiii cu ADHD pot trece mai des de la o sursă de informații la alta în sălile de clasă sau pot căuta noi tipuri de stimulare acasă.

Cu toate acestea, noul studiu, publicat în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, sugerează că unele dintre aceste trăsături, cum ar fi impulsivitatea, ar fi putut încuraja primii culegători din societățile de vânători-culegători să treacă rapid de la zonele cu resurse în scădere la cele care oferă mai multe.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Cercetătorii suspectează că acest comportament al indivizilor cu ADHD din societățile timpurii le-ar fi oferit un avantaj evolutiv. Găsirea hranei în situații dificile este considerată a fi unul dintre principalele motoare ale inteligenței umane.

Un avantaj evolutiv

De exemplu, în timpul căutării hranei, oamenii sunt forțați să decidă dacă să rămână pe o porțiune de teren cunoscută sau să se retragă și să caute noi resurse. Cercetătorii au considerat că persoanele cu ADHD ar putea avea tendința de a abandona actuala zonă cu resurse și de a căuta una nouă.

Noul studiu a testat această ipoteză prin faptul că participanții au colectat resurse în cadrul unui exercițiu de căutare a hranei efectuat pe calculator și apoi au completat o fișă de autoevaluare pentru ADHD. Aproximativ 200 dintre cei 457 de participanți au avut un rezultat pozitiv pentru ADHD.

Participanții puteau alege fie să continue să colecteze resurse dintr-o zonă unde acestea se epuizau, fie să lase zona să se refacă. Oamenii de știință au descoperit că persoanele care au fost depistate pozitiv pentru ADHD au plecat mai repede din zona în care resursele se epuizau și au obținut rezultate mai bunei decât cele care au fost depistate negativ.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Acest lucru a fost documentat și în cazul populațiilor nomade din zilele noastre, cum ar fi tribul Ariaal din Africa, ai cărui membri prezintă mutații genetice implicate în ADHD.

Femeile, diagnosticate cu ADHD într-un ritm fără precedent

În timp ce numărul de diagnostice de ADHD în rândul femeilor adulte este în creștere de zeci de ani, între 2020 și 2022 s-a înregistrat o creștere masivă: numărul femeilor cu vârste cuprinse între 23 și 49 de ani care au primit un diagnostic de ADHD aproape s-a dublat.

Există trei tipuri de ADHD: hiperactiv, neatent și combinat. Fetele și femeile au tendința de a avea tipul neatent, caracterizat prin dezorganizare, uitare și dificultăți în a începe și a se menține în sarcină.

“Este mai probabil să fie văzute ca fiind visătoare sau cu capul în nori”, spune Julia Schechter, co-director al Centrului pentru femei și fete cu ADHD de la Universitatea Duke, citată de National Geographic.

Chiar și fetele hiperactive sau cu ADHD de tip combinat își manifestă deseori simptomele în mod diferit față de băieți – cum ar fi vorbitul excesiv, învârtirea părului pe deget sau scuturarea constantă a picioarelor și reactivitatea emoțională. “Simptomele lor sunt la fel de dăunătoare, dar pot trece neobservate”, spune Schechter.

O “tulburare a băieților”

Atunci când psihologul clinician Kathleen Nadeau a scris împreună cu alte două autoare, volumul Understanding Girls with ADHD în 1999 comunitatea de cercetători încă se gândea la ADHD aproape exclusiv ca la o “tulburare a băieților”.

“Se râdea de noi în timpul conferințelor”, spune Nadeau, recunoscută acum ca o autoritate în ceea ce privește femeile cu ADHD. “Se spunea: ‘Avem acești băieți care sunt în biroul directorului de trei ori pe săptămână, sunt suspendați și aruncă cu mingi de scuipat. Iar voi le aveți pe aceste fete liniștite care iau note bune și credeți că au ADHD?'”

Deși această atitudine a început să se schimbe, majoritatea covârșitoare a cercetărilor privind ADHD a fost realizată pe băieți și bărbați, ceea ce a dus la stereotipul băiatului hiperactiv și perturbator cu ADHD.

Multe fete cu ADHD excelează la școală, deși acest lucru are un preț – ele pot obține un 10 la o lucrare, dar stau treze noaptea înainte de a o scrie, după ce nu s-au putut concentra timp de săptămâni întregi.

“Fetele muncesc foarte mult pentru a-și ascunde problemele. ‘Nu vreau ca profesorul să fie supărat pe mine, nu vreau ca părinții mei să fie supărați pe mine'”, explică Nadeau. Experții numesc acest lucru mascare, sau modul în care persoanele de sex feminin tind să găsească modalități de a compensa simptomele lor din cauza așteptărilor societății. “Ele trebuie să depună cel puțin de două ori mai mult efort decât ceilalți oameni dacă sunt hotărâte să se descurce bine”, mai spune Nadeau.

“Nu poți lăsa oamenii să știe că pierzi controlul”, spune Janna Moen, 31 de ani, cercetător postdoctoral la Centrul pentru Infecții și Imunitate de la Yale, cu un doctorat în neuroștiințe, care a fost diagnosticată cu ADHD la vârsta de 20 de ani. La fel ca multe fete care nu se tratează, Moen a obținut note maxime la școală și a urmat o carieră de succes, dar anii de mascare a simptomelor au contribuit la dezvoltarea problemelor de sănătate mintală și de stimă de sine, precum și la dificultăți în relațiile personale.

Fetele cu ADHD, trecute cu vederea

Fetele și femeile au mai multe șanse ca simptomele lor să fie confundate cu dificultăți emoționale sau de învățare și este mai puțin probabil să fie direcționate pentru evaluări. Prejudecata de gen poate juca, de asemenea, un rol: în două studii în care profesorilor li s-au prezentat viniete de copii cu ADHD, atunci când numele și pronumele copiilor au fost schimbate din feminin în masculin, a fost mai probabil ca aceștia să fie recomandați pentru tratament și să li se ofere sprijin suplimentar.

Toate aceste concepții greșite înseamnă că fetele cu ADHD sunt trecute cu vederea și netratate până la vârsta adultă. După cum subliniază David Goodman, directorul Centrului pentru adulți cu deficit de atenție din Maryland și profesor asistent la Școala de Medicină Johns Hopkins, raportul dintre băieți și fete cu ADHD în copilărie este de aproximativ trei la unu, în timp ce la adulți este de aproximativ unu la unu, ceea ce sugerează că prevalența ADHD este mai egală între sexe, femeile fiind diagnosticate mai târziu.

“Copiii sunt diagnosticați pentru că sunt perturbatori și o pacoste pentru ceilalți”, spune Goodman. “Adulții sunt diagnosticați pentru că sunt o pacoste pentru ei înșiși.”

Risc de deces mai mare față de bărbații cu același diagnostic

În ultimă instanță, ADHD este o tulburare a funcționării executive; procesele mentale precum planificarea, memoria de lucru și reglarea emoțiilor care guvernează capacitatea unui individ de a funcționa.

Pe măsură ce femeile trec la vârsta adultă, cerințele asupra funcțiilor executive cresc, iar simptomele pot deveni și mai greu de recunoscut ca fiind ADHD. Hiperactivitatea se poate manifesta ca o neliniște interioară, neatenția poate arăta mai degrabă ca o luptă pentru a finaliza treburile sau a respecta termenele limită, iar impulsivitatea poate apărea ca o dificultate în gestionarea unui buget.

În ciuda acestor provocări, multe femei cu ADHD pot apărea în exterior ca fiind perfecționiste de înaltă performanță. Dar consecințele unui diagnostic ratat sau greșit pot fi grave.

În comparație cu semnele lor neurotipice, femeile cu ADHD sunt mai predispuse să sufere de anxietate și depresie, de abuz de substanțe și de tulburări alimentare. De asemenea, ele sunt de cinci ori mai predispuse să se confrunte cu violența partenerului intim, de șapte ori mai predispuse la tentative de suicid și au rate mai mari de sarcini neplanificate sau timpurii.

Un studiu danez a arătat că riscul de deces prematur la femeile cu ADHD este de peste două ori mai mare decât la bărbații cu ADHD, posibil din cauza faptului că femeile au mai puține șanse de a fi diagnosticate și de a primi tratament.