Omul care a creat regulile lockdown-ului. Acum 400 de ani a salvat Sardinia de ciumă

În anul 1582, în orășelul Alghero din Sardinia a izbucnit o epidemie de ciumă care a ucis circa 60% din populația orașului. Un medic din oraș a stabilit atunci primele reguli de distanțare socială și de izolare la domiciliu care au împiedicat răspândirea molimei în întreaga insulă.

La câțiva ani după aceea, medicul Quinto Tiberio Angelerio a scris un tratat, „Ectypa Pestilentis Status Algheriae Sardiniae” cu cele 57 de reguli pe care le-a impus locuitorilor din oraș în anul ciumei.

Multe dintre ele seamănă frapant cu regulile pe care statele le impun cetățenilor lor de la începutul pandemiei de COVID-19.

Ancheta epidemiologică acum peste 400 de ani și primul lockdown

Ciuma a fost adusă de un marinar care venise pe o corabie din Marsilia, „pacientul zero” identificat de Angelerio care a transmis apoi boala altor două femei. Medicul fusese martor al unei epidemii de ciumă în Sicilia, în perioada studiilor sale, și a recunoscut imediat semnele bolii pe cele trei trupuri.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Imediat a cerut carantinarea tuturor celor care intraseră în contact cu bolnavii, însă autoritățile orașului l-au ignorat socotindu-ul un alarmist. „Atunci a avut curajul sau tupeul să se adreseze viceregelui. Te-ai aștepta ca măsuri mai stricte să fi fost introduse în mari orașe comerciale, precum Pisa sau Florența, dar acest doctor era înaintea vremurilor sale”, a spus Ole Benedictow, profesor de istorie la Universitatea din Oslo, citat de BBC Future.

Viceregele insulei i-a dat dreptul să ia orice măsură necesară pentru a împiedica răspândirea ciumei în întreaga Sardinie, iar Angelerio a avut succes. În primul rând, a instalat un cordon sanitar pe trei rânduri în jurul zidurilor orașului astfel încât nimeni  să nu intre și să nu iasă. Măsura a fost atât de nepopulară încât localnicii au fost la un pas să-l linșeze, însă pe măsură ce boala se întindea, au început să-i dea ascultare.

Cetățenilor din Alighero li s-a spus să nu mai iasă din case decât în situații de extremă urgență și, mai ales, le-a interzis să meargă la casele altora. Toate reuniunile au fost interzise, iar locurile de distracție închise. În fiecare gospodări o singură persoană putea să iasă să facă cumpărături necesare traiului  zilnic.

Angelerio, mai prudent decât epidemiologii de astăzi

Restricțiile de circulație în interiorul localității au fost de atunci preluate și de orașe mai mari decât Alghero. Astfel, Florența a introdus o măsură similară odată cu ciuma din 1630-1631 însă, ca și în zilele noastre, nu au  lipsit cei  care au încălcat regulile. John Henderson, profesor de istoria Renașterii italiene la Universitatea din Londra, semnalează cazul unei femei duse la judecată pentru a ieșit în stradă după găina care fugise. Cazuri similare s-au întâmplat și în România, în primăvară, când un bătrân a ieșit din curte să-și adune oile, iar o femeie a fost amendată pentru că a fugit după porc, fără să aibă declarația pe propria răspundere.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

„Unii săreau pe acoperișurile caselor care erau lipite una de alta și se întâlneau cu prietenii să cânte la chitară și să bea împreună, încălcând regulile care interziceau reuniunile dintre oameni  din gospodării diferite”, mai spune Henderson.

Tot Angelerio, medicul sard din Alghero a inventat conceptul de distanțare socială. „Oamenii cărora li se permite să iasă din case trebuie să poarte cu ei un baston de șase picioare (echivalent aproximativ a doi metri – n.red.). Este obligatoriu ca oamenii să păstreze această distanță unii de ceilalți”, scria Angelerio.

Doi metri este distanța recomandată și în zilele noastre, chiar dacă unele țări, precum Marea Britanie, Franța, Singapore, Coreea de Sud sau Germania, au redus-o la un metru sau la un metru jumătate. Însă studiile realizate astăzi îi dau dreptate lui  Angelerio,  unul dintre  ele concluzionând că riscul de transmitere al COVID-19 este între 2 și 10 ori mai mare decât la o distanță de doi metri între persoane.

Tot Angelerio a impus prăvăliașilor să instaleze panouri despărțitoare, numite paradonda, ca să prevină transmiterea bolii, precum cele care sunt instalate în zilele noastre în magazine. În plus, medicul a interzis cu strășnicie salutul prin strângerea mâinilor.

„Fluxuri separate” în spital și intuiția imunizării

Quinto Tiberio Angelerio a dispus ca la transportul și îngroparea cadavrelor să fie folosiți doar oameni care au făcut boala și i-au supraviețuit, asta în condițiile în care în secolul XVI nu apăruse ideea de imunitate dobândite în urma îmbolnăvirii. Ce-i drept, și grecii din Atena antică observaseră acest lucru în secolul V î.Ch.

Angelerio a mai dispus organizarea de lazarete, spitale pentru bolnavii contagioși, însă aici s-a folosit de experiența Veneției care încă din 1423 înființaseră „secții” separate în spitale, precum cele care se regăsesc și în spitalele de boli infecțioase de astăzi: spațiu separat pentru cei bolnavi, un altul pentru convalescenți și un al treilea pentru „contacții” de la acea vreme. Hainele și paturile celor bolnavi erau arse și nu mai puteau fi scoase din lazaret.

Cu aceste măsuri, Angelerio a pus capăt epidemiei din Alghero după opt luni, fără ca ciuma să se infiltreze în întreaga Sardinie. Următoarea epidemie din oraș a apărut după 60 de ani, iar urmașii celor care cândva au vrut să-l linșeze pe medic au aplicat la virgulă regulile pe care acesta le lăsase scrise în cartea sa.