Orașele construite de la zero de Nicolae Ceaușescu de care s-a ales praful. Unele sunt acum aproape părăsite

Care sunt orașele din România construite în perioada lui Nicolae Ceaușescu de care s-a ales praful cu trecerea anilor. Multe dintre ele sunt așezări ”fantomă” în prezent, în ruină și părăsite aproape în totalitate.

Care sunt orașele construite de la zero de Nicolae Ceaușescu. În prezent, unele sunt aproape părăsite

Pe lângă multiplele neajunsuri pentru populație, perioada comunistă a fost una înfloritoare pentru infrastructura românească. De la Palatul Parlamentului, a treia cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, Transfăgărăşan și până la Porţile de Fier, toate sunt construcţii care ne-au făcut celebri în întreaga lume.

E adevărat, majoritatea dintre acestea și multe altele au fost finalizate cu importante sacrificii umane. Toate au fost însă executate în perioada regimului comunist. După 1989, România a fost codașă la capitolul infrastructură nouă.

Pe lângă multitudinea de astfel de construcții, epoca Ceaușescu și cea a regimului comunist per ansamblu s-a remarcat și prin construcția de noi orașe. Practic, comuniștii au ridicat de la zero o serie de așezări. Majoritatea aveau scop industrial, fiind plasate în zone de o mare importanță strategică.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Cel mai celebru astfel de oraș este Scornicești. Locul unde s-a născut însuși dictatorul Nicolae Ceauşescu a beneficiat din plin de favorile regimului. Așezarea din Olt, cu peste 10.000 de locuitori, a suferit transformări importante în anii ’70.

A devenit o localitate urbană prosperă, cu aproximativ 70 de blocuri, cu fabrici de procesare a cărnii, cu un spital, un liceu şi mai multe şcoli. După Revoluție, Scorniceştiul mult iubit de Ceaușescu a devenit o umbră umbră. A rămas cunoscut doar ca locul de origine al fostului lider PCR.

Orașe ridicate de comuniști în zone de mare importanță industrială

Oraşul Ştei din judeţul Bihor a luat fiinţă tot în perioada comunistă. Avea la început doar 200 de case. Așezarea a fost proiectată de sovieticii interesaţi de minele de uraniu din zonă. Aici au fost ridicate zeci de blocuri, un palat administrativ, cinci cinematografe, două şcoli şi o bază sportivă.

În scurt timp, oraşul situat în Munţii Bihorului a ajuns la o populaţie de peste 10.000 de locuitori. Oamenii lucrau în exploatările de uraniu şi molibden din zonă. În 1958, oraşul a primit numele de Doctor Petru Groza. L-a păstrat până în 1996, când a revenit la vechea sa denumire. La ora actuală, oraşul mai are circa 6.000 de locuitori.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Un alt oraș ridicat într-o zonă industrială este Uricani. Aproape șapte decenii, minele de cărbune de aici au adus la viașă cel mai izolat oraş al judeţului Hunedoara. Ulterior, exploatările de cărbune şi de cuarţ de la Uricani, înfiinţate în anii regimului comunist, s-au închis.

Cei aproximativ 10.000 de locuitori a ajuns în pragul falimentului. Cu două decenii în urmă, la cele trei mine din Uricani lucrau aproape 5.500 de oameni. La ora actuală, oraşul mai are doar 1.000 – 1.300 de salariaţi, dintre care cei mai mulţi lucrează în prelucrarea lemnului sau în confecţii metalice.

O altă așezare de care se leagă perioada comunistă este Victoria, din judeţul Braşov. Povestea orașului a început în primii ani de comunism, odată cu înfiinţarea coloniei muncitoreşti Ucea (Ucea Roşie). Construit de la zero, orașul a ajuns la peste 8.000 de locuitori.

Anii 90 au găsit orașul din Ardeal într-un declin economic prelungit, după problemele întâmpinate de combinatul chimic Victoria. În prezent, fostul centru industrial are mai puțin de 9.000 de locuitori, notează Adevărul.

Într-o situație similară se află și Ciudanoviţa. Micuțul orășel din Caraș-Severin este aproape părăsit. După declinul mineritului, întreaga zonă dintre Reșița și Oravița s-a depopulat. O parte dintre cele aproape 20 de blocuri din cărămidă, ridicate de la începutul anilor ’60, s-au prăbuşit. În prezent, doar 400 de oameni mai locuiesc în zonă.