Realitatea socială și economică din țara noastră face ca părinții care pleacă în străinătate pentru a asigura un trai mai bun familiei să fie tot mai mulți la număr. În astfel de cazuri, cel mai mult au de suferit copiii care rămân acasă.
Statisticile prezentate recent de organizația Salvați Copiii în privința copiilor rămași în țară după ce părinții pleacă la muncă în străinătate sunt alarmante. Fenomenul este unul care a luat amploare.
Din păcate, acesta are efecte puternice asupra stării emoționale a celor mici, spun cei de la organizație. Conform unui studiu al celor de la Salvați Copiii, 73.868 de copii au părinți plecați peste hotare. Din acest total, 21.276 de copii au ambii părinți departe sau singurul părinte departe și sunt îngrijiți de către rude.
”Plecarea părinților are efecte multiple asupra copiilor rămași acasă. Fie că sunt în îngrijirea altor persoane, a bunicilor de obicei, fie că au rămas cu un părinte. Și vorbim despre efecte la nivel emoțional, la nivel social, dar și educațional.
Dar ce este important de spus este că aceste efecte se produc în funcție de câțiva factori, în funcție de vârsta copilului la plecarea părinților, în funcție de modul în care persoana în grija căruia a rămas copilul relaționează cu el și în funcție de pregătirea copilului înainte de plecare și de comunicarea părinților de la distanță cu copiii de acasă”, spune Anca Stamin, director programe Organizația Salvați Copiii, la Antena 3.
Conform celor de la organizația amintită, o parte dintre copii resimt sentimente de vinovăție. Ele sunt generate de faptul că adesea părinții le spun că pleacă pentru binele lor. Cei mari nu conștientizează că lucrul acesta are un efect negativ asupra copiilor, sentimente de abandon, de scădere a încrederii în sine.
Mulți dintre copiii cu părinți plecați prezintă comportamente de autoizolare. Pot să apară și scăderi ale performanțelor școlare și o lipsă a motivației de a participa la procesul educațional. În plus, apar deseori și probleme de comunicare, mai ales în cazul adolescenților care trăiesc cu bunicii.
Anca Stamin vine cu o serie de sfaturi valoroase pentru acești părinți. Acestora li se transmite că ei sunt cei care pot influența modul în care copiii resimt aceste lucruri negative.
Mai exact, copii trebuie pregătiți pentru o astfel de situație. Lor trebuie să li se explice de ce părinții trebuie să plece și pentru ce perioadă. De asemenea, dialogul cu cei lăsați acasă trebuie menținut.
”Dacă țin cont de câteva lucruri simple, aș putea să spun dacă țin cont că atunci când iau această alegere să încerce să evite să o facă la o vârstă fragedă a copilului, până el împlinește vârsta de șapte ani, de exemplu, sau dacă sunt absolut nevoit să facă acest lucru, să plece doar un părinte, trebuie să aibă grijă la alegerea unei persoane în grija căreia să rămână copilul.
O persoană cu care copilul să fi avut o relație de atașament anterioară, pe care să o cunoască foarte bine și care să fie disponibilă atât afectiv, dar și fizic pentru creșterea și îngrijirea copilului și, după cum am spus mai devreme, să îi pregătească anterior plecării, să le explice că vor fi plecați, pentru ce perioadă și, odată ajunși în străinătate, să comunice cu copilul, să comunice real, să comunice onest, să își țină toate promisiunile”, spune reprezentanta Salvații Copiii.