Pentru Agnes Keleti, cea mai bătrână campioană olimpică în viață, amintirea cea mai plăcută a celor 100 de ani ai săi este pur si simplu privilegiul de a fi trăit absolut totul.
Supraviețuitoare a Holocaustului și deținătoare a zece medalii olimpice, dintre care cinci de aur, în calitate de reprezentantă a Ungariei, fosta gimnastă maghiaro-israeliană a împlinit sâmbătă, 9 ianuarie, venerabila vârstă de 100 de ani.
Agnes Keleti serbează speciala aniversare la Budapesta, acolo unde s-a născut în urmă cu 100 de ani. Pe lângă cele cinci medalii de aur, fosta gimnastă mai are în palmares trei medalii de argint și două de bronz și este considerată unul dintre cei mai de succes sportivi olimpici evrei din istorie. Ea are mai multe medalii decât orice cetățean israelian și mai multe medalii olimpice decât orice evreu, cu excepția lui Mark Spitz.
Agnes Keleti se mândrește cu o viață plină de performanțe, aventuri, tragedii și ambiții. „Acești 100 de ani mă facă să mă simt ca la vârsta de 60 de ani”, a declarat Agnes Keleti înainte să celebreze centenarul.
Conform fostei gimnaste, „trucul” ei este acela de a nu se uita niciodată în oglindă și astfel „rămâne veșnic tânără”, după cum ea susținea într-un interviu acordat celor de la AFP, în decembrie 2020.
Agnes Keleti s-a născut pe 9 ianuarie 1921, sub numele de Agnes Klein, și a câștigat o parte din cele zece medalii olimpice după împlinirea vârstei de 30 de ani, atunci când concura împotriva unor sportive care aveau jumătatea vârstei ei. Cele cinci medalii de aur au fost cucerite la Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952) și la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956).
„Am făcut sport nu pentru că mă simțeam bine, ci pentru a mă vedea lumea”, a declarat Keleti pentru AFP, într-un interviu acordat în 2016.
Convocată la lotul de gimnastică al Ungariei în 1939, lui Agnes Keleti i-a fost interzis, în 1941, să mai participe la orice competiție sportivă din cauza originilor sale evreiești. Keleti a scăpat de Holocaust după ce a obținut niște documente false și și-a însușit identitatea falsă a unei femei de serviciu, pe nume Piroska Juhasz.
„Am rămas în viață datorită lui Piroska, cu care am schimbat nu numai haine și hârtii, ci și felul în care vorbea”, a afirmat Keleti, care și-a păstrat condiția fizică, în timp ce se ascundea într-un sat, alergând în mod regulat.
Tatăl lui Agnes și mai multe rude au fost omorâți la Auschwitz, în timp ce mama și fratele ei au fost salvați datorită unui diplomatul suedez, Raoul Wallenberg.
După terminarea Războiului, Agnes Keleti trebuia să participe la Jocurile Olimpice din 1948, de la Londra, dar o accidentare de ultim moment, suferită la genunchi, au împiedicat-o să concureze. Patru ani mai târziu, la Helsinki, fosta gimnastă și-a făcut debutul la Jocurile Olimpice la vârsta de 31 de ani, și a câștigat o medalie de aur la sol, o medalie de argint cu echipa și două de bronz la paralele și cu echipa.
Agnes Keleti a atins apogeul carierei în 1956, la Melbourne, acolo unde a cucerit nu mai puțin de șase medalii olimpice, fiind sportivul cel mai decorat de la acea competiție. A fost vorba de patru medalii de aur (paralele, bârnă, sol, echipă) și două de argint (individual compus, echipă). „Iubesc viața. Sănătatea este esența vieții. Fără ea, nu ar exista nimic”, e de părere Agnes Keleti.
După Jocurile Olimpice de la Melbourne, Keleti a emigrat în Australia, în 1957, înainte de a se stabili în Israel, acolo unde, în 1959, s-a căsătorit cu un profesor maghiar de sport, pe nume Robert Biro. Cei doi au avut împreună doi copii.
Retrasă din activitatea sportivă, Agnes a fost profesor de educație fizică și a devenit antrenorul lotului național israelian de gimnastică. „Am iubit gimnastica deoarece puteam să călătoresc gratis. A meritat să fac ceva bine în viață, având în vedere atenția pe care am primit-o. Am fiori când văd toate articolele scrise despre mine”, a mai spus maghiaro-israelianca.
Din 1956, atunci când a plecat în Australia pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne, și până în 2015, Agnes a vizitat Ungaria o singură dată. De șase ani locuiește însă din nou în orașul de baștină, la Budapesta.
Maghiaro-israelianca glumește acum pe seama faptului că nu mai are voie să facă mișcările care i-au adus nu mai puțin de zece medalii olimpice și recunoaștere internațională: „Mi-a spus îngrijitorul meu că la vârsta mea nu este bine să mai fac asta. Trăiesc bine și mă bucur că sunt și acum sănătoasă”, se amuză fosta gimnastă.