Mihaela Radu este fiica preotului din celebrul Fierbinți și unul dintre sutele de medici tineri de familie care fac cel puțin 100 de kilometri în fiecare zi pentru a ajunge la cabinet, cărora li se adaugă alte ore petrecute pe teren, la pacienții care nu se pot deplasa singuri. Deși și-a făcut rezidențiatul la Spitalul de Urgență Sibiu și apoi a lucrat într-un alt spital de urgență la Slobozia, a ales să devină medicul unei comunități.
Mihaela și-a dorit din copilărie să fie medic. Chiar dacă face ce a visat mereu, problemele din sistemul medical românesc o fac câteodată să reflecte la alegerea sa.
„Mi-am dorit să fac medicină de mică, de când făceam injecții păpușilor. Părinții îmi povestesc că mai întâi am spus dotolitză, abia apoi am spus mama. Nimic în viață nu ne este dat întâmplător. De exemplu, Medicina de Urgență am văzut-o ca pe o pedeapsă la momentul respectiv (am fost șase luni la Galați la cursuri de urgență prespitalicească), dar experiența este clar o cărămidă în plus la ceea ce fac”, mărturisește pentru FANATIK tânărul medic.
Spre deosebire de angajatul unui spital unde există un manager căruia poți să îi ceri ce ai nevoie (de la echipament la consumabile) și care primește salariu în fiecare lună, medicii de familie sunt plătiți în funcție de numărul de consultații pe care le au într-o zi, care poate să fie de maximum 24:
„Banii pe care îi luăm reprezintă venitul cabinetului – nu sunt bani ce ne intră în buzunar. Din acești bani trebuie să ne plătim angajații, facturile curente, consumabilele, impozitul la primărie pentru spațiu, chirie, avize pentru funcționarea cabinetului și căldura.
Mai mult, avem nevoie de taxe de participare la conferințe pentru a putea fi la curent cu noțiunile medicale, iar în afară de asta avem nevoie de credite EMC pentru a putea primi avizul de la Colegiul Medicilor de a profesa … și naveta.
Numărul de consultații decontate de Casa de Sănătate este limitat la 20-24 pe zi, în funcție de numărul de pacienți, consultațiile în plus nu ne sunt plătite – deci muncă voluntară. Nu este deontologic, etic și moral să îi spunem pacientului: «îmbolnăvește-te luna viitore pentru că luna asta am depășit numărul de consultații!»”, mai povestește Mihaela Radu.
Tânărul medic de familie povestește cum a început cu zero pacienți în comuna Axintele și cum a reușit să îi cucerească în timp. Acum vin 1.600 de oameni la ea să îi consulte. La ultimul recensământ, localitatea avea puțin peste 2.500 de locuitori, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate.
„De când am intrat în rezidențiat m-am văzut medic de familie în rural. Patologia este vastă, accesibilitatea pacienților către colegii de alte specialități este dificilă și atunci ai nenumărate ocazii să pui în aplicare tot ceea ce ai învățat.
Este frumos, dar și greu în același timp. Fac ceea ce îmi place și asta îmi dă curaj să merg mai departe. Am în jur de 1.600 de pacienți înscriși, de la nou-născuți până la 92 de ani.
Ca medic de familie îți cunoști pacienții chiar înainte de a se naște, trăiești cu viitoarele mămici emoția fiecărei mișcări a viitorului pui de om, te bucuri de fiecare gângurit și zâmbet pe care le primești la fiecare vizită, dar mă întristează fiecare despărțire definitivă de pacienții mei. Mă bucur însă pentru că am un cabinet al meu și pentru că sunt la țară”, povestește medicul.
Probleme sistemului medical românesc se răsfrâng și asupra buzunarului medicilor de familie, mai ales asupra celor din zona rurală. Mai pe scurt, fiecare își dotează cabinetul în funcție de bugetul pe care îl are. De multe ori le lipsesc acele echipamente care i-ar ajuta să-i trateze mai bine pe pacienți.
„Ne dotăm cabinetele așa cum ne permitem financiar. Noi nu avem avantajul colegilor din spitale să spunem ce vrem, iar managerul să ne cumpere. Orice investiție e suportată de noi și amortizată în timp, poate chiar în ani. Mi-ar plăcea să am un electrocardiograf, dar costă câteva mii de euro”, mai povestește Mihaela Radu.
La capitolul schimbări în sistemul de sănătate, lista Mihaelei este lungă, începând cu problemele legate de cardurile de sănătate și asigurările medicale și terminând cu respectarea drepturilor fundamentale ale pacientului.
„Finanțarea trebuie crescută. Să se doteze cabinetele medicilor de familie, astfel încât să nu mai ajungă «falsele urgențe» la spital. Orice pacient să treacă mai întâi pe la cabinetul medicului de familie sau pe la centrul de permanență. Nu orice urgență e urgență.
Medicul de familie trebuie să consulte, să finalizeze actul medical și să fie plătit pentru consultație. Să stea de vorbă cu pacientul, să-și folosească cunoștințele medicale dobândite, să folosească aparatura cabinetului lui și să pună un diagnostic. El este medicul de familie al pacientului. El îi știe familia pacientului. El face parte din familia pacientului”.
Mai mult, Mihaela Radu susține că pacientul ar trebui și el implicat financiar, să se introducă un sistem de coplată în funcție de categoria în care este încadrat.
„Trebuie gândită și o modalitate de implicare financiară a pacientului. O coplată în funcție de categoria de asigurat, între 1-3% ajutorul social și 10-15% pensionarii cu pensii mari (peste 2.000 de lei) sau salariați.
Sunt multe lucruri bune care se pot face în sănătate, având ca bază medicina de familie.Totul este să se vrea, să existe disponibilitate de dialog, să existe posibilitatea ca reprezentanții medicilor de familie și ai CNAS să stea de o parte și de alta a mesei și să finalizeze un contract prin discuții constructive, care să mulțumească pe toată lumea: medici de familie, CNAS, dar mai ales pe pacient”, a conchis medicul.