Nu mărimea contează, ci puterea diplomației. Țările mici, noii mediatori ai echilibrului global

Țările mici devin noii pivoți ai echilibrului global. Asistăm la o schimbare a dinamicii de influență în geopolitică: vremea marilor puteri mediatoare se apropie de sfârșit, iar țările mici se dovedesc a fi determinante. Într-o lume care se mișcă din ce în ce mai repede, geopolitica se schimbă și ea rapid, la fel ca și paradigmele sale.

Creșterea puterilor regionale

În timp ce unii au prezis sfârșitul statului în fața creșterii exponențiale a numărului de actori nestatali din ultimele decenii, se credea că multilateralismul va rămâne instrumentul dominant pentru rezolvarea sau prevenirea conflictelor. Pare că este din ce în ce mai puțin cazul, iar marile organizații internaționale și-au pierdut atât credibilitatea, cât și rolul în gestionarea relațiilor internaționale, este de părere Sebastien Boussois, doctor în științe politice, cercetător al relațiilor euro-arabe, colaborator științific al mai multor universități din Europa.

În ultimii ani, în afara oricărui mandat al ONU, am asistat la revenirea statelor, la creșterea puterilor regionale și la declinul marilor puteri care, în mod tradițional, asigurau medierea conflictelor. Pe de o parte, țări precum China par să rezolve criza profundă care a divizat mult timp Arabia Saudită și Iranul. Iar pe de altă parte, țări mici precum Qatar și Oman joacă un rol din ce în ce mai important în gestionarea crizelor politice și a dezastrelor umanitare.

Alte țări, precum Turcia sau Israel, încearcă medierea între ruși și ucraineni (în zadar), Norvegia, la vremea sa, între israelieni și palestinieni, sau Singapore în Asia, își încearcă mâna. Această nouă paradigmă care opune mari puteri și micile țări emergente în materie de diplomație trebuie să fie luată din ce în ce mai mult în considerare într-un sistem concurențial și în contextul creșterii conflictelor la nivel mondial, afirmă autorul.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Exemplul Qatarului

Statele mici au folosit de mult timp medierea și negocierea în gestionarea conflictelor ca mijloc de legitimare, recunoaștere, de a căpăta respect și suveranitate. Este, de asemenea, un mijloc pentru ele de a se proteja. Qatar, de exemplu, își asumă din ce în ce mai mult acest rol, din Cornul Africii până în Afganistan, trecând prin Sudan, Iran, Yemen și Libia. Apropierea sa de multe țări arabe și de Statele Unite (Qatarul găzduiește și o importantă bază militară operată de SUA, Royal Air Force și de Doha), facilitează discuțiile.

În acest context, prim-ministrul Qatarului, Mohammed bin Abderrahman Al-Thani, s-a întâlnit cu omologul său din Singapore, Lee Hsien Loong, la 24 august. El a declarat: „Asistăm la apariția mai multor centre de influență, fiecare cu propriile sale puncte forte politice, economice și tehnologice. Rivalitatea actuală dintre Statele Unite și China reprezintă o preocupare pentru Qatar, la fel ca pentru multe țări din întreaga lume. În calitate de stat mic într-o vecinătate turbulentă, Qatar consideră că trei domenii principale sunt esențiale pentru menținerea securității și stabilității internaționale: crearea de alianțe și multilateralismul, facilitarea păcii și investițiile pentru a sprijini creșterea economică”.

Experiența negocierilor dintre americani și talibani de la Doha privind viitorul Afganistanului, în 2021, este un bun exemplu. Din păcate, acestea au eșuat, iar soarta țării este bine cunoscută. În vara anului 2021, tot personalul occidental și afgan care a lucrat cu occidentalii a trebuit să fie evacuat, orchestrându-se unul dintre cele mai mari transporturi aeriene din istorie, cu evacuarea a 100.000 de persoane din această țară.

Actor regional, neutru și stabil

Pentru Qatar, este vorba, de asemenea, de dorința de a-și restabili abordarea în cadrul dreptului internațional și al dreptului umanitar, fie că este vorba de o situație de război sau nu, și, în sens mai larg, în cadrul multilateralismului, care este zguduit după ce Donald Trump a venit la Casa Albă.

Digisport.ro

Ce a spus Anamaria Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a fost pus sub urmărire penală și s-a numit ”victimă”

Înainte de căderea Afganistanului, la 12 august 2021, la Doha, în Qatar, în cadrul unei  întâlniri dintre părțile beligerante, în prezența unor trimiși speciali din partea Statelor Unite, Chinei, Pakistanului, Națiunilor Unite și Uniunii Europene, încă se încerca reconcilierea punctelor de vedere ale reprezentanților talibanilor și ale guvernului afgan, pentru a se ajunge la o dezescaladare a situației în această țară.

În timp ce dialogul părea cu siguranță complicat, era deja clar că Qatar se afla la răscrucea negocierilor internaționale dar și că lucrurile nu se vor termina cu bine. Apoi a venit recucerirea Kabulului și fuga elitelor corupte din Afganistan în Emiratele Arabe Unite.

Nu mărimea mai dă puterea

Într-o lume în care echilibrul este foarte precar, Doha își păstrează relația atât cu Statele Unite, cât și cu China. Singapore a făcut și ea acest lucru în regiune. Singura modalitate de a supraviețui este să încerce să joace rolul unui actor regional neutru și stabil. Prin urmare, țările mici trebuie să dea dovadă de o mai mare rezistență și să identifice în mod proactiv modalități de a se implica în mod pozitiv pentru a păstra echilibrul. Acest lucru înseamnă atât protejarea propriilor lor interese, cât și promovarea stabilității.

Mai recent, Qatar a fost cel care a negociat un acord între Statele Unite și Iran, devenind un mediator cheie în acordul de schimb de prizonieri anunțat la începutul acestei luni și în deschiderea unui canal financiar menit să rezolve problemele de lungă durată. Așadar, nu mai este dimensiunea unei țări care îi determină puterea, așa cum putem vedea în cazul Emiratelor Arabe Unite, al Singapore sau al Qatarului: este vorba de puterea diplomației sale și de o anumită formă de diplomație a puterii, în contextul slăbirii generale a actorilor tradiționali.