Două subiecte.
Primul. 1984. Semifinala de CCE, pe “Bătrânul “23”, între Dinamo și Liverpool. Am fost la meci. Eram în clasa a șaptea. M-a plouat vreo trei ore înainte să înceapă.
Dinamo a jucat bine, dar singurele echipe împotriva cărora fotbalul românesc n-a avut absolut nicio șansă, în anii ’80, au fost Bayern (Craiova în sferturi de CCE, cu Rummenigge și Breitner, locurile 1 și 2 în Topul Balonului de Aur cu un an înainte), Liverpool (semifinala cu Dinamo în CCE) și A.C. Milan (finala de CCE cu Steaua).
Cu patru-cinci minute înainte de startul returului cu Liverpool au explodat vreo trei petarde în spatele porții lui Grobbelaar, cum te uitai dinspre tribuna oficială, deși miliția îi controlase bine pe spectatori. Aș fi preferat să nu lipsească trei titulari (Andone, Mulțescu, Movilă) decât să bubuie trei petarde.
După Revoluție, Dinamo a avut cele mai deștepte bannere, Rapid cele mai frumoase cântece, iar în Ghencea vibra tot stadionul. Fotbalul e efervescent fără a avea nevoie de mascarade pirotehnice. Iar conducătorii echipelor care încurajează așa ceva sunt mai vinovați decât galeriile.
A doua temă. Edi Iordănescu s-a plâns că fotbalul nostru nu oferă echipei naționale fundași stânga de valoare. Are 100% dreptate, dar tema e mai vastă. Fotbalul nostru n-are fotbaliști cu ecluze tehnico-tactice pentru mai multe posturi.
Nae Ungureanu era inițial fundaș dreapta, dar s-a consacrat ca fundaș stânga pentru că la Craiova postul de fundaș dreapta era ocupat de Negrilă. Ungureanu a jucat fundaș stânga și în națională (titular vreo șapte ani), și la Steaua.
Le-a fost preferat lui Munteanu II (Sportul Studențesc) și Stănescu – Babadag, fundași stânga de (mare) meserie. Era mai bun decât ei, nu din alte motive.
Steaua 1986 l-a avut fundaș stânga pe Ilie Bărbulescu. Jucase la Argeș și mijlocaș lateral, și mijlocaș lângă Dobrin, iar în finala Cupei Intercontinentale a fost mijlocaș stânga. Să trecem la Dinamo.
Când a ajuns până în semifinalele Cupei Cupelor, Lucescu l-a folosit fundaș stânga pe Klein, care era, de șapte ani, mijlocașul stânga al echipei naționale. Și se poate continua.
Fotbalul românesc de azi nu e în criză pe un post. E în avarie pe toate posturile. Și vede “Baloane de Aur” sau echipe câștigătoare de Champions League doar la televizor.