Rică Răducanu, 75 de ani de Ziua Regalității! „Tamango” a urcat lăutarii pe casă! Şi Gino Iorgulescu le-a luat scara!

Vă vine sau nu să credeţi, Rică Răducanu a ajuns la 75 de ani! S-a născut pe 10 mai 1945, în comuna Vlădeni din județul Ialomița. Fix de Ziua Regalității, el însuși fiind un… rege al giumbușlucurilor pe ternul de fotbal.

Porte-bonheur-ul fotbalului nostru romantic, mai precis al generaţiei Mexic ’70, nu şi-a pierdut umorul nici la această vârstă de… bunic (are doi nepoți de la fiul Cătălin Necula, fost jucător de Liga 1, acum antrenor în staff-ul lui Cosmin Olăroiu), chiar dacă a trebuit să învingă în ultimii ani un atac cerebral, o operaţie la rinichi, o sciatică rebelă și infectarea cu SARS-CoV-2…

„Tamango” regretă, e normal, e omenesc, că nu a trăit şi mai intens anii tinereţii, el care a savurat fiecare clipă a unei vieţi plină de adrenalină… El, Rică Răducanu, care a urcat lăutarii… pe casă!!!

Rică Răducanu, 75 de ani de Ziua Regalității! „Tamango” a urcat lăutarii pe casă! Şi Gino Iorgulescu le-a luat scara!

„Tăticu’, ce-am mai trăit! Şi ce rău îmi pare că a trecut vremea… Că pentru mine toate vremurile au fost frumoase. Eu m-am născut de Ziua Regelui, 10 mai, mă mir şi azi cum de m-am născut aşa de mare pe foametea aia din ’46, imediat după război! Eram patru băieţi în casă, iar eu am ieşit cel mai oacheş şi cel mai bun la fotbal, nu se discută asta! Şi ziua asta a mea am serbat-o cu mare tamtam în comunism, dacă mă-nţelegi tăticu’, cu semnificaţie dublă, să se oftice organele!”, oftează Ricanu cu gândul la vremurile de altădată.

Îi pare rău că nu mai este tânăr, dar cel mai mult regretă „că s-au dus chefurile cu lăutari… Sincer, tăticu’… Păi, până acum câţiva ani, de ziua mea se lăsa cu petreceri tari de tot! Ne cântau lăutarii până la ziuă, iar băieţii, când plecau de la mine, nu prea mai nimereau drumul către casă. Mă uitam pe geam şi îi vedeam pe câte unii cum traversau şi adormeau buştean lângă gardul vecinilor. Îi dobora «oboseala», dacă mă-nţelegi, picau ca popicele”

„Acum nu mă mai ţin balamalele să fac beţii… Da’ de ziua mea, întindeam masă mare în curte şi dă-i, tăticu’! Grătare, şpriţuri, lăutari… Preferam să petrec acasă, e mai intim decât la restaurant. Nu pretindeam cadouri sofisticate, venea fiecare cu ce-avea. De multe ori invitaţii veneau cu flori, pentru nevastă-mea cică, da’ de unde, ei furau liliac de prin curţile vecine pân-să ajungă la mine. Săraca nevastă-mea gătea, îi plăcea ei să se ocupe de tot”

Cântând cu foc pe… magazie!

„Odată s-au strâns la mine în curte Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, fraţii Giovani şi Victor Be­cali… Ziceau «Hai la Ricu, sigur are ceva în pivniţă!». Tot atunci m-am pricopsit în toiul petrecerii şi cu o formaţie de mariachi, care chiuiau şi cântau de se-auzea până pe şine. Nici acu’ nu ştiu cine i-a invitat… Lăutarii pe care îi tocmisem eu se uitau urât la «mexicanii» ăia,  credeau că eu i-am invitat eu, dar eu cred că i-a chemat Gino, tare îi mai plac lăutarii la şpriţ”

„Pân’ la urmă-l întreb pe Gino dacă el i-a adus şi Gino îmi răspunde «Nu, să moară mama!». Când i-am văzut cum cântă, cu atâta foc şi pară, i-am invitat în curte, am adus o scară de la vecinu’ şi i-am urcat pe magazie, să se producă de la înălţime!”

„Veniseră şi cu un contrabas, pe care l-au învârtit până-au găurit acoperişul, iar Victor şi Giovani aruncau cu bani. La un moment dat, cântăreţii au obosit şi au vrut să coboare, să le dau de baut. Da’ noi aveam chef de caterincă, aşa că Gino le-a luat scara şi au mai stat să cânte încă trei ore pe magazie”

„Într-un final i-am întrebat cine i-a chemat, iar ei mi-au mărturisit «Ştiam că e ziua lu’ mata şi ne-adunat ad-hoc ca să bem şi noi un şpriţ». Până la urmă i-am ospătat şi am chefuit mai departe”

90 de mititei şi 30 de fripturi la… Baia Griviţa!

Pentru că Răducanu este un fan declarat al Băii Griviţa, pe care a frecventat-o mulţi ani, cunoscutul moderator TV Cătălin Măruţă s-a gândit în 2011 să îl surprindă chiar la faţa locului. Cu o zi înainte ca „Tamango” să împlinească 65 de ani (10 mai 2011), prezentatorul de la Pro TV s-a „înarmat” cu 90 de mititei, 30 de fripturi la grătar, 15 sticle de vin, un alai de lăutari conduşi de Nelu Ploieşteanu şi multă, multă hărmălaie, cum îi place lui, şi a dat „asaltul” la Baia Griviţa pentru a-l felicita pe Rică.

Surpriza a fost totală, iar sărbătoritul s-a bucurat aşa de tare încât a fost la un pas să-l… arunce pe Măruţă în apă! Invitat apoi, în aceeaşi zi, împreună cu cei mai buni prieteni ai săi de la Baia Griviţa, în platoul emisiunii „Happy Hour”, Răducanu a mai avut parte şi de alte surprize: şase fete îmbrăcate doar în prosoape i-au dansat aproape în poală, iar o brunetă sexy i-a dăruit în direct lui Rică prosopul ei… însă dedesupt avea o rochiţă mini!

D-ale lu’ Rică…

• La o teză de istorie, i s-a dat subiectul „Comuna din Paris”. Profesorii erau îngăduitori cu o vedetă ca Rică, aşa că închideau ochii când el mai copia din cărţile ascunse sub bancă. Numai că Rică nu găsea lecţia. Aşa că îi spune profesorului: „Daţi-mi o altă comună, mai din apropierea Bucureştiului, naiba s-o ia de comună din Paris, că n-o găsesc în carte”.
• La un turneu al naţionalei de tineret, selecţionerul Cornel Drăguşin îi obliga pe jucători să ţină un jurnal. Rică a copiat cuvânt cu cuvânt din agenda colegului său de cameră, aşa că începutul suna cam aşa: „Suntem bine şi e frumos aici. Stau cu Rică Răducanu în cameră…”.
• Apăruse la un moment dat moda purtării mănuşilor la volan, iar Rică s-a gândit şi el să-şi ia o pereche. „Fătucă, dă-mi nişte mănuşi de maşină”, îi spune el vânzătoarei. Aceasta l-a întrebat: „Ce număr?”. La care Rică i-a răspuns senin: „2 – B – 4453″
• La un meci jucat de echipa naţională în Ţara Galilor, un lord englez a fost plăcut impresionat de jocul tricolorilor, aşa că a vrut să aibă autografe de la toţi. A scos o agendă şi stiloul lui de aur, rugându-i pe toţi jucătorii să semneze, pe rând. La sfârşit, la lord a ajuns agenda, dar în loc de stilou un pix de 5 lei. „Ne-a întrebat omu’ unde-i stiloul. I-am zis că peniţa e la mine, capacul e la Liţă Dumitru, corpul la Dobrin şi aşa mai departe”, își amintește Rică.

Digisport.ro

Mesajul tranșant transmis de una dintre vedetele Ungariei înaintea meciului cu România

„Ca antrenor, nu prea mi-ar plăcea să am pe unu’ ca Rică. Da’ pe mine mă împingeau tribunele de la spate să fac tot felul de ghiduşii! Faza cu ofsaidu’ s-a petrecut prin ’74, într-un meci pe care l-am jucat cu Rapidul împotriva Farului, pe «23 August». Eram la retrogradare şi trebuia să facem pe dracu’ în patru ca să nu pierdem meciul” – Rică Răducanu

• 11 echipe s-au „bucurat” de serviciile lui Rică Răducanu de-a lungul a 45 de ani: Victoria MIBC Bucureşti, Flacăra Roşie Bucureşti, Rapid, Sportul Studenţesc, Steaua, FCM Reşiţa, FC Baia-Mare, Autobuzul Bucureşti, Spartac Bucureşti, Avicola Crevedia, Senaco Novaci
• 1 titlu de campion (1967, cu Rapid) şi 3 Cupe ale României (1972 şi 1975 cu Rapid, 1979 cu Steaua) are Necula Răducanu (pentru cei care nu ştiu încă, acesta este numele său din buletin) într-o carieră de 45 ani (!), începută în 1958 la juniorii Victoriei „MIBC” Bucureşti şi încheiată în… 2003 la Senaco Novaci!
• 61 de meciuri a fost Răducanu în poarta echipei naţionale, primul meci în 1967 (România – Italia 0-1, 25 iunie, preliminarii CE) şi ultimul în 1978 (România – Iugoslavia 3-2, 25 octombrie, preliminarii CE)
• 329 de meciuri a jucat Răducanu în Divizia A, la Rapid (1965-1975), Sportul Studenţesc (1975-1978), Steaua (1978-1980) şi FC Baia Mare (1980)
• 7 goluri a marcat portarul Răducanu pentru Rapid: 3 în Divizia A 1973-1974 şi 4 în Divizia B 1974-1975
• 57 de ani avea Rică Răducanu la ultima sa legitimare, la Senaco Novaci, în Liga 3: „Da, pe la 57 de ani jucam încă în liga a treia. Finul meu, Relu Ştefănoiu, ţinea echipa asta, Senaco Novaci. Am fost şi eu legitimat vreo câţiva ani, da’ nu intram în poartă decât rar, când mai era nevoie. Era frumos la Novaci, cu muzică, cu lăutari, cu petreceri după meciuri…