Românul care a uimit Italia. Un maramureşean pictează măştile celebrului Carnaval de la Veneţia. Festivalul s-a încheiat, dar povestea sa continuă să fascineze

SPECIAL FANATIK
Claudiu Ilie   
în Special Fanatik
25/02/2020, 11:22
Românul care a uimit Italia. Un maramureşean pictează măştile celebrului Carnaval de la Veneţia. Festivalul s-a încheiat, dar povestea sa continuă să fascineze SPECIAL FANATIK
Un maramureșean pictează măștile celui mai iubit carnaval din Europa

„Viaţa e un teatru. Să purtăm cu toții măști!” Cu acest îndemn ne-a primit și pe noi Veneția în Carnaval! Se împlinesc 255 de ani de când Goldoni a pus în scenă „Ultima noapte de Carnaval”, înainte de exilul lui la Paris, și cetatea serenissimă se înveșmântează iar, ca-n miez de settecento, acoperindu-și obrazul cu o mască de „Colombina” sau de „Casanova”.

Carnaval de la Veneţia: „Știam doar că e un oraș «pe apă»”

Măști…, măști…, măști… Am intrat și noi într-un atelier, lângă Teatro Italia, în sestiere (n.r. – cartierul) Cannaregio, și am avut o surpriză: măștile Veneției le picta un român. Un maramureșean. Marian Onțiu, zis „Nicu din Fărcașa”. De ce l-am găsit aici?

Am venit în 2001. Aveam un cumnat lângă Veneția. N-am crezut niciodată că voi ajunge aici, la Veneția. Credeam că dacă o să emigrez în Italia o să lucrez în construcții. În România lucrasem într-o sticlărie, vreo 17 ani… N-am avut de-a face cu măștile. Nici măcar nu lucrasem măști de-ale noastre, tradiționale, cum se fac pentru Sărbătorile de iarnă. Veneția era un vis!”, povestește românul.

Nicu din Fărcașa îmi zice că nici desenul, nici pictura nu făcuseră parte dintre hobby-urile lui. „Am pictat doar la școală, ca toți copiii, dar nu excelam. Eram așa, pe la mijloc, mai mult râvnă decât talent”. Cât despre Veneția, maramureșeanul știa, înainte de a ajunge în Italia, că e un oraș „pe apă”. „Știam despre Veneția că aici sunt numai case și apă, dar nimic despre ce puteam să găsesc în ea!” „Și când ați venit aici, ce ați văzut în afară de case și apă?”, îl întreb. Și-mi răspunde: „Oameni. Oameni buni…”.

Masti
Măștile celui mai iubit carnaval din Europa sunt pictate de un român

Ucenic la Ca’ Macana. „Am început totul de la zero”

La început am lucrat pentru actualul meu patron în construcții. Adică eram într-o echipă care îi renova casa. La atelier, el avea numai femei să lucreze, că ele sunt mai pricepute, au mâini mai fine. Erau cinci femei atunci, în atelier. A fost nevoie de niște reparații și la atelier, și m-a chemat pe mine”. Ceva a văzut însă meșterul de măști la maramureșeanul nostru, pentru că l-a ales să-i fie ucenic. „Am început totul de la zero, că doar vă dați seama că lucrul la măști nu se face cu mistria! Astăzi, pentru ceea ce știu, trebuie să-i mulțumesc șefului meu!”, mai zice el, arătându-și recunoștința.

Nu mai era foarte tânăr când a intrat ucenic la Carlos Brassesco, la Ca’ Macana, în atelierul-magazin situat între Teatro Italia și Ponte delle Guglie). Dar era sprinten la minte și avea mâini pricepute. Destul ca să deprindă lucruri noi. Crede că „seful” lui e cel mai bun dintre cei pe care-i putea avea. „Nici el nu-i venețian. Nici măcar italian. A venit aici, în anii ’70, ca să studieze arhitectura, din țara lui, de undeva din America de Sud. A rămas aici, a învățat să facă măști, i-a învățat și pe alții. Și pe mine…”, mai spune, arătându-mi cum se face.

„Multe modele le faci la fantezie”

Măștile sunt de mai multe categorii. Multe sunt măști din hârtie; e o hârtie specială, o hârtie absorbantă”, îmi explică Nicu din Fărcașa meșteșugul pe care azi îl stăpânește atât de bine. „Tu ai un negativ făcut din gips și înăuntru tu pui hârtia, bucăți, bucăți de hârtie. Cu primul strat ai acoperit tot negativul de gips și apoi se pune, cu aracet, un strat dublu. Se tot pune, strat după strat, pe urmă se lasă să se usuce; iar când gândești că s-a uscat, se trage afară din negativul ăsta”. În vremea asta, mâinile îi lucrează neostenite. „Pe urmă, trebuie șmirgheluită. Se lucrează cu un șmirghel special. Apoi se vopsește albă, se taie ochii, gura, și pe urmă se colorează. Albă, se poate face clasică; e apoi o culoare alb-gălbuie, care îi dă un aspect antic, că în Veneția totu-i vechi. Sau se fac diferite desene, după tot felul de modele. Multe modele le faci la fantezie. Culorile măștilor de teatru sunt standard, dar sunt după aceea măștile de carnaval… La una îi mai pui o pană, o panglică, ceva… Și apoi vezi care se vinde și care nu”.

Privim în jur, identificând măștile „cu poveste”: „De exemplu, cea mare, cu cioc. Masca aia e «medico della peste» sau doctorul ciumei. E una dintre măștile tradiționale venețiene, împreună cu «bauta», aceea albă, cu partea de jos un pic pătrățoasă. «Medico della peste» s-a folosit prin anii 1700, în timpul ciumei. Înăuntru se puneau pachețele cu flori uscate care tămăduiau și nu te lăsau să simți mirosul morții. Nasul lung te ținea deoparte pe cel cu care vorbeai. O mai foloseau și medicii. Se mai glumea că o pui ca să ții nevasta departe…” Râde ușor. „Și bauta?” „Bauta este masca albă. Asta se folosea și în carnaval. Și multă lume o numește «masca de Cassanova», pentru că o folosea și Cassanova. Este și albă, și neagră. Dar acum se face într-o grămadă de culori!

Măşti
Măştile de la Carnavalul de la Veneţia

O „bauta” albă, o „bauta” neagră

Pentru un „băiat de la țară”, fără școală de artă, știe multe despre măștile Veneției. „Măștile au devenit atât de variate și de colorate abia după anii ’80, în secolul al XX-lea. Lumea a evoluat. Evoluând lumea, a evoluat și masca. Au venit și mai mulți turiști. Măștile se vând acum bine și dacă nu e carnaval”. Îmi mai spune că de multe ori întâmplările din lumea largă influențează producția dintr-un atelier de măști, de pe „malul” unui canaletto venețian. „Iată, acum, de când cu revoltele, cu grevele, cu protestele din toată lumea, se vinde bine masca «Anonymous». Aici, la Veneția, îi spune «V de la Vendetta».

Ne întoarcem, însă, la istoria măștilor: „Prima dată, măștile se foloseau doar la carnaval. Ele n-au fost o afacere. Mai erau după aia măștile de teatru. «Arlechinul» se folosea în părțile orașului Bergamo. «Pantalone» e o mască venețiană. «Dulcinella» e tipică pentru Napoli. Fiecare regiune avea o mască tipică, a ei. Erau măști din tragedie, din comedie, din teatrul grec. Pierrot e o mască franceză. În anii 1700, Goldoni a adus toate măștile aici, la Veneția. El e si primul care făcut un teatru într-o sală. Pentru că atunci teatrele erau toate pe stradă”. Îmi spune că acum câțiva ani a lucrat chiar la un Goldoni uriaș care a fost instalat, de Carnaval, în Piața San Marco. E mândru de asta…, chiar dacă n-a muncit singur, ci „cot la cot” cu „șefu’”, cu Carlos.

Nicu din Fărcașa
Nicu din Fărcașa pictează cele mai frumoase măşti

Îl întreb ce mască și-ar alege dacă ar fi să se costumeze și el? „Bauta. O baută albă, pentru că, pe măsură ce trec anii, ne gândim mai mult la tinerețe. Cea neagră duce puțin spre bătrânețe și necaz. Cu cea albă ne gândim mai mult la viața mai senină”. I-ar fi plăcut să se nască venețian? „Nu. N-aș da Maramureșul pentru Veneția! Acolo e sufletul meu! Aici e viața mea de zi cu zi, cât o să mai fie. Într-o zi am să mă întorc acasă, să muncesc din nou pământul din deal, la Fărcașa. Am fost țăran la viața mea și nu mi-e rușine să pun mâna pe sapă”.

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles