News

Rusia, Iranul și Coreea de Nord, principalele surse de riscuri în 2024. „Axa răului”, unită de ura împotriva SUA și a dreptului internațional

Rusia, Iran și Coreea de Nord, unite în acțiuni destabilizatoare împotriva civilizației Occidentului. „Axa răului” și riscurile pe care le prezintă în 2024
10.01.2024 | 14:42
Rusia Iranul si Coreea de Nord principalele surse de riscuri in 2024 Axa raului unita de ura impotriva SUA si a dreptului international
Vladimir Putin, Kim Jong-un și Ebrahim Raisi, agenți ai haosului în ordinea geopolitică actuală, consideră analiștii Eurasia Group / Foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Europa și Statele Unite se luptă pentru a contracara noua „axă a răului” (expresia îi aparține însă fostului președinte american George W. Bush) formată din Rusia, Iran și Coreea de Nord, deși unii observatori mai radicali ar include și China pe listă. Moscova, Teheran și Phenian și-au consolidat „cooperarea” (deși sunt doar acțiuni de conveniență și de oportunitate) de când Rusia a invadat Ucraina, unite de sancțiunile draconice aplicate împotriva lor, de ura lor comună față de SUA și de dorința lor de a încălca dreptul internațional pentru a perturba un status quo global care, în opinia lor, servește intereselor occidentale și împotriva lor.

Agenți ai haosului

Aceste trei state sunt agenți ai haosului în ordinea geopolitică actuală, hotărâte să submineze instituțiile existente, guvernele și principiile care le susțin, se arată într-o analiză a riscurilor pentru 2024 făcută de cabinetul Eurasia Group, specializat în consultanță de risc politic. Odată văzută de Rusia ca o povară, Coreea de Nord a devenit o resursă esențială pentru efortul de război al lui Vladimir Putin în Ucraina, datorită statutului său de paria, economiei militarizate și stocurilor mari de muniție de artilerie de standarde sovietice.

ADVERTISEMENT

În septembrie anul trecut, întâlnindu-se în Orientul Îndepărtat al Rusiei, dictatorul nord-coreean Kim Jong-un și Vladimir Putin au încheiat un acord prin care Phenianul trimite proiectile de artilerie, rachete și rachete balistice în Rusia în schimbul alimentelor, energiei și – cel mai important – asistenței tehnologice rusești, în special în ceea ce privește dezvoltarea și desfășurarea de sateliți.

Rusia și Iranul, parteneri de lungă durată în încercarea de a proteja regimul lui Bashar Al-Assad în Siria, și-au îmbunătățit, de asemenea, relația, de la o alianță tactică limitată la un parteneriat militar și economic mai cuprinzător și strategic. Teheranul a furnizat Moscovei drone kamikaze pentru a teroriza orașele ucrainene – care acum sunt construite și în Rusia – și s-a bazat pe experiența sa de zeci de ani pentru a ajuta Moscova să se sustragă sancțiunilor occidentale.

ADVERTISEMENT

Rusia, magazinul de arme al Iranului

La rândul său, Rusia a devenit principalul furnizor extern de arme al Iranului, principala sursă de investiții străine și un partener comercial cheie. De asemenea, Moscova oferă acoperire diplomatică pentru programul nuclear al Teheranului în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și a dezvoltat relații călduroase cu mandatarii iranieni aflați în război cu SUA și Israelul în Orientul Mijlociu.

Deși mai puțin importante decât legăturile bilaterale ale Rusiei în cadrul „axei răului”, Coreea de Nord și Iranul au o istorie de decenii de cooperare în ceea ce privește dezvoltarea de rachete nucleare și balistice. Se pare că această cooperare s-a extins până la furnizarea de arme și modele de rachete de către Coreea de Nord către Hamas, Houthi și alte grupuri militante susținute de Teheran.

ADVERTISEMENT

„În 2024, o aliniere mai profundă și sprijinul reciproc între aceste state vor reprezenta o amenințare tot mai mare la adresa stabilității globale, pe măsură ce acestea își sporesc reciproc capacitățile și acționează în moduri tot mai coordonate și mai perturbatoare pe scena mondială”, precizează analiza.

Know-how militar pentru Phenian

Rusia va fi principalul factor de risc, deoarece încearcă să își consolideze capacitățile de luptă în Ucraina, încercând în același timp să abată atenția Occidentului în altă parte. În schimbul obuzelor de artilerie și al rachetelor nord-coreene pentru a-și susține războiul de uzură, Moscova va furniza Phenianului tehnologii și know-how pentru a-și avansa programele de rachete, submarine și sateliți, cu repercusiuni majore asupra securității în Asia de Nord-Est.

ADVERTISEMENT

Iar în schimbul furnizării intensificate de drone iraniene, muniții, scutire de sancțiuni și rachete balistice cu care să lovească orașele ucrainene, Moscova este pregătită să furnizeze Teheranului avioane de luptă și tehnologie avansată de armament. Împreună cu sprijinul tot mai mare al Rusiei pentru mandatarii Iranului, acest lucru va modifica echilibrul regional de putere în favoarea republicii islamice, într-un moment în care Teheranul și acoliții săi reprezintă o provocare mult mai directă pentru securitatea Occidentului.

Ambele acorduri bilaterale ar întări mâna Rusiei în Ucraina și ar crește pagubele și costurile războiului. Severitatea sancțiunilor occidentale existente împotriva celor trei state și cooperarea strânsă dintre ele înseamnă că acestea nu vor fi descurajate de teama unor sancțiuni și izolări suplimentare.

Acest lucru le va determina să ducă un război asimetric fără atacuri militare directe asupra SUA și Europei, inclusiv prin intermediul atacurilor cibernetice, al sprijinului pentru terorism și al campaniilor de dezinformare menite să perturbe alegerile și să semene haos. În general, încălcarea coordonată a sancțiunilor și a regulilor de către această axă va submina puterea de constrângere și de descurajare a sancțiunilor occidentale, încurajând alte state potențial periculoase.

China așteaptă de pe margine

În privința Chinei, trebuie remarcat faptul că nu este membră a „axei răului”. Beijingul nu a condamnat în mod deschis agresiunea rusă în Ucraina, dar nici nu a aprobat invazia și nici nu a făcut prea multe pentru a ajuta efortul de război al lui Putin, în afară de a cumpăra petrol la preț redus și de a permite continuarea fluxurilor de bunuri cu dublă utilizare.

Beijingul a privit cu suspiciune aprofundarea cooperării în domeniul securității dintre Moscova și Phenian – iar oficialii chinezi nu ar fi știut că Kim face o deplasare în Rusia decât după ce a fost anunțat public, și ar fi fost iritați de acest lucru. Și, în timp ce a intensificat importurile de petrol de la Teheran și sprijinul diplomatic pentru republica islamică, China nu dorește să își pună în pericol interesele sale mai importante din punct de vedere strategic din Golf (în special legăturile sale cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite) ajutând Iranul să creeze probleme regionale.

Acestea fiind spuse, China este adesea bine servită de operațiunile anti-occidentale ale celor trei țări și menține o politică de facto de neutralitate pro-axa răului. „Fără acordul activ al Chinei, activitățile răuvoitoare ale axei ar avea un impact mai mic. Cu excepția încălcării sancțiunilor internaționale sau a punerii în pericol a propriilor interese, trebuie să ne așteptăm ca Beijingul să continue să facă afaceri cu axa și să o legitimeze în timp ce aceasta subminează SUA și aliații săi, în acest an”.

Triada izolaților internațional

Trei avertismente sunt necesare. În primul rând, faptul că Rusia, Iranul și Coreea de Nord se sprijină unul pe celălalt este un semn al disperării și al slăbiciunii lor pe scena globală. „Atunci când cei mai buni (și aproape singurii) prieteni ai tăi sunt două state-problemă, atunci ai probleme la rândul tău”. În al doilea rând, „toate caută să evite un război armat activ cu Occidentul, ceea ce înseamnă o prudență continuă în ceea ce privește escaladarea atacurilor directe asupra SUA sau a principalilor săi aliați”.

Și în al treilea rând, „în ciuda interesului lor comun de a semăna haos, dictatorii au probleme în a avea încredere unul în celălalt, ceea ce face ca înțelegerea să fie una fragilă. Această axă este un mariaj de conveniență și oportunitate; membrii săi nu sunt nici parteneri strategici, nici ideologici. Ei sunt concentrați în primul rând pe supraviețuirea regimului pe care îl conduc pe câștiguri geopolitice. Ca atare, relațiile lor vor rămâne în mare parte tranzacționale”. Cu toate acestea, potențialul perturbator al cooperării lor crescânde – mai ales dacă Beijingul le dă un impuls sau cel puțin închide ochii tacit – nu ar trebui subestimat, subliniază raportul.

ADVERTISEMENT