Schimbările climatice și dispariția resurselor. 10 țări, lovite de penurie de apă în plin secol al tehnologiilor digitale

În plină digitalizare, a dezvoltării inteligenței artificiale și a unor așteptări fără precedent din partea științei, omenirea încă se confruntă cu lipsuri fundamentale, cum este lipsa apei. Agravată de încălzirea globală, de conflicte,  și de competiția petru resurse naturale, penuria de apă afectează miliarde de oameni anual, hrana și sănătatea lor.

Creșterea populației și schimbările climatice

Atunci când cererea de apă depășește resursele disponibile, se vorbește de stres hidric sau penurie de apă. De la secete, la inundații și până la infrastructură, un sfert din populația lumii se confruntă cu stresul și deficitul de apă. Aceste crize se vor agrava în anii următori. Doar 0,5 % din apa de pe Pământ este apă dulce utilizabilă și disponibilă, iar schimbările climatice afectează în mod periculos această sursă. În ultimii 20 de ani, stocul de apă terestră – inclusiv umiditatea solului, zăpada și gheața – a scăzut cu 1 cm pe an, cu ramificații majore pentru securitatea apei.

Chestiunea apei este o problemă complexă, deoarece nu există o singură cauză a crizei globale a apei. Penuria apei este un modalitate mai obiectivă de a compara disponibilitatea (sau lipsa disponibilității) apei între țări, reprezentând de obicei raportul dintre cererea de apă a unei regiuni și aprovizionarea acesteia.

Acest lucru înseamnă că se poate cuantifica criza apei în ansamblu. Cu toate acestea, creșterea populației și schimbările climatice sunt principalele cauze ale deficitului de apă. Deseori se trece cu vederea impactul politicilor guvernamentale asupra aprovizionării cu apă. Penuria de apă este o situație în care oferta de apă dulce nu este suficientă pentru a satisface cererea, care este direct legată de creșterea populației globale. World Resources Institute a clasificat țările în funcție de stresul hidric și le-a încadrat în cinci niveluri diferite: extrem de ridicat, ridicat, mediu-ridicat, mediu-scăzut și scăzut.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Miliarde de oameni afectați

Potrivit UN-Water, 2,3 miliarde de oameni trăiesc în țări cu deficit de apă. Potrivit UNICEF, 1,42 miliarde de persoane – din care 450 de milioane de copii – trăiesc în zone cu o vulnerabilitate hidrică ridicată sau extrem de ridicată. 785 de milioane de persoane nu au acces la servicii de bază privind apa. OMS raportează că 884 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă sigură

Două treimi din populația lumii se confruntă cu o penurie severă de apă timp de cel puțin o lună pe an. Global Water Institute estimează că 700 de milioane de persoane ar putea fi strămutate din cauza lipsei intense de apă până în 2030. 3,2 miliarde de oameni trăiesc în zone agricole cu deficit sever de apă. Aproximativ 73% dintre persoanele afectate de deficitul de apă trăiesc în Asia.

Termenul mai larg de penurie de apă înseamnă, în esență, că nu există suficientă apă potabilă pentru a satisface cererea. Acesta ia în considerare nu numai ceea ce este disponibil, ci și calitatea apei, factorii de mediu care determină disponibilitatea viitoare a apei într-o țară și gestionarea publică a infrastructurii de apă. Deficitul de apă nu se referă doar la o lipsă fizică de apă sau de apă potabilă, ci la o lipsă de apă pentru toate activitățile care trebuie desfășurate în mediul înconjurător, de la activitățile agricole și industriale la cele domestice.

Adesea, este vorba mai mult de resurse economice, motiv pentru care este important de înțeles că criza globală a apei este o problemă umană și nu o serie de inconveniente geografice izolate. Asigurarea accesului la apă potabilă și la canalizare și asigurarea igienei sunt aspecte esențiale care trebuie abordate de diferitele agenții umanitare și de guvernele țărilor. Iată mai jos primele zece țări care suferă de această problemă.

Digisport.ro

Decizia luată de UEFA, după ce Real Madrid - Bayern s-a lăsat cu o controversă uriașă de arbitraj

Yemen

Yemen, cunoscută oficial sub numele de Republica Yemen, este o țară din Asia de Vest. Este situată la extremitatea sudică a Peninsulei Arabice și se învecinează cu Arabia Saudită. Yemenul este un focar de conflict și un punct de tranzit pentru teroriștii care traversează Orientul Mijlociu și, ca atare, se află adesea într-o poziție slabă pentru a primi ajutor, inclusiv apă potabilă.

Țara are puțină apă dulce naturală pe care să o folosească și se bazează în mare măsură pe apa din alte surse. Conflictele politice din regiune îi împiedică adesea pe oameni să primească multe bunuri de primă necesitate, iar apa este principalul. Unii experți prezic că capitala țării, Sanaa, va fi primul mare oraș din lume care va rămâne fără apă.

Djibouti

Este o țară din Africa de Est care a fost mult timp ținta ajutorului umanitar din partea UNICEF și UNHCR, iar moștenirea ei ca un coridor de refugiați și poziția militară strategică a făcut din Djibouti un punct fierbinte pentru o aprovizionare adecvată cu apă. Din cauza naturii aride a climei , regiunea este încă predispusă la secetă, lăsând frecvent milioane de oameni fără acces fiabil la apă de băut.

Liban

S-a raportat că peste 71% din populația libaneză se confruntă cu lipsa apei. Iar situația se pare că se înrăutățește din cauza secetei persistente din Orientul Mijlociu, combinată cu criza economică din această țară și cu sistemele de alimentare cu apă prost gestionate.

Criza economică a afectat foarte mult prețurile la produsele de bază, ceea ce a îngreunat accesul la apă. Locuitorii cei mai vulnerabili sunt cei mai afectați de această penurie de apă, în special marile comunități de refugiați din Liban, care nu au acces sigur la servicii sanitare de bază.  Centrele de sănătate din întreaga țară, inclusiv din capitala Beirut, se confruntă, de asemenea, cu penurii de apă care pun în pericol viața oamenilor.

Un galon de apă îmbuteliată în 2019 se vindea cu aproximativ 1.000 de lire libaneze. În 2022, acest preț este aproape de 8.000 de lire. Potrivit Institutului Mondial al Resurselor, Libanul are al treilea cel mai mare risc de penurie de apă din lume, în timp ce, la nivel global, s-a constatat că este regiunea Orientului Mijlociu cu cele mai mari rate de penurie de apă, iar efectele au un impact dincolo de granițe

Pakistan

La rândul său, Pakistanul se confruntă cu o gravă criză de apă. Țara trece rapid de la statutul de ”națiune în situație de stres hidric” la cel de ”națiune cu deficit de apă”. Penuria de apă din Pakistan se datorează în principal creșterii populației, gestionării ineficiente, urbanizării, industrializării progresive, lipsei de instalații de stocare a apei și, cel mai important, schimbărilor climatice.

Deși zonele rurale ale țării consumă, de asemenea, cantități mari de apă pentru terenurile agricole, majoritatea fiind irigate prin sisteme de canale care sunt subutilizate. Statisticile arată că mai mult de 80% din Pakistan se confruntă cu lipsa apei cel puțin o lună pe an. Dacă această situație nu este rezolvată, este probabil ca întreaga țară să se confrunte cu o penurie de apă până în 2025, după cum au avertizat Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Consiliul de cercetare a resurselor de apă din Pakistan.

Afganistan

Apa a devenit și mai rară în Afganistan ca urmare a recentelor tulburări politice și a tranziției din această țară, celor mai recente evoluții în decenii de război alimentat de conflicte, instabilitate, dezastre naturale, insecuritate economică și schimbări climatice, inclusiv cea mai gravă secetă din ultimii 27 de ani.

UNICEF estimează că 8 din 10 afgani beau apă nesigură pentru consumul uman și că 93% dintre copiii din țară trăiesc în zone cu deficit ridicat de apă și vulnerabilitate. Și, potrivit US AID, doar 42% dintre afgani au acces la apă potabilă și doar 27% au acces la instalații sanitare.

Defecțiunea serviciilor urbane de alimentare cu apă a redus la jumătate disponibilitatea apei și a sporit contaminarea apelor uzate. Lipsa continuă de apă a afectat sectorul agricol și securitatea alimentară a națiunii. Deoarece 90% din apa folosită în țară a fost destinată în proporție de 80% consumului uman, iar apa pentru sectorul agricol a fost insuficientă, ceea ce a afectat producția de hrană.

Siria

Mai mult de un deceniu de conflict constant a afectat grav disponibilitatea serviciilor esențiale în Siria, inclusiv accesul la apă potabilă. La sfârșitul anului 2021, nordul Siriei se confrunta cu cea mai gravă secetă din ultimii aproape 70 de ani, din cauza debitului insuficient de apă din râul Eufrat.

Mai mult de un deceniu de conflict, schimbările climatice în creștere și evenimentele meteorologice conexe au contribuit, de asemenea, la problemele legate de apă. Înainte de 2010, potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, 98% dintre locuitorii din orașele siriene și 92% dintre locuitorii din comunitățile rurale aveau un acces fiabil la apă potabilă sigură.

Acest procent a scăzut cu peste 40%, doar 50% dintre sistemele de apă și canalizare fiind încă funcționale. ”Factorii declanșatori ai crizei apei sunt multipli și complecși”, notează Crucea Roșie, ”dar un lucru este clar: sunt consecințele directe și indirecte ale conflictului în curs de desfășurare”.

De asemenea, penuria de apă a fost legată de începuturile conflictului actual, precum și de conflictele istorice din țară. Potrivit raportului Consiliului de Securitate al ONU din 21 octombrie 2021, populația din regiunile din nordul și nord-estul Siriei încă nu are acces la o cantitate adecvată de apă potabilă.

Egipt

Egiptul este una dintre numeroasele țări care se confruntă în prezent cu penuria de apă. Cu toate că este considerată ca având nivel de stres hydric oarecum scăzut în comparație cu vecinii săi din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, datorită accesului la râul Nil, care furnizează aproximativ 93% din totalul resurselor de apă ale țării.

Cu toate acestea, perioadele lungi de secetă și o climă tot mai caldă și mai aridă au micșorat Nilul, care este principala sursă de apă a Egiptului. Potrivit unui raport UNICEF din 2021, Egiptul se confruntă cu o pierdere anuală de apă de aproximativ 7 miliarde de metri cubi, iar țara ar putea rămâne în lipsă de apă până în 2025, ceea ce este definit de hidrologi drept o stare de ”penurie absolută”.

Schimbările climatice creează condiții și mai secetoase în Egipt. În încercarea de a rezolva problema lipsei de apă, autoritățile au prezentat, în mai 2022, un itinerar al planurilor guvernamentale de raționalizare a utilizării apei, de purificare a lacurilor locale și de desalinizare a apei de mare. Acest lucru se adaugă la diverse proiecte naționale care vizează îmbunătățirea canalelor de apă, trecerea la sisteme moderne de irigații și utilizarea unei etici mai bune de conservare a apei la diverse niveluri instituționale.

Turcia

Deși are o varietate de climate, Turcia este o țară semi-aridă. Lipsa apei a devenit o problemă din ce în ce mai vitală în Turcia, țara fiind clasificată ca fiind săracă în apă. La fel ca țările vecine, Libanul și Siria, Turcia nu a fost imună la penurii extreme de apă în vara anului 2021.

Turcia s-a confruntat cu secete severe începând cu anii 1980 din cauza unei combinații de suprapopulare, industrializare, urbanizare, politici inadecvate de gestionare a apei, încălzire globală și schimbări climatice. Apa din barajele care alimentează marile orașe din Turcia a fost redusă constant din cauza lipsei de precipitații. Condițiile de secetă severă se combină cu niveluri mai scăzute ale apelor subterane.

Niger

Niger se învecinează cu teritoriul nord-estic al Burkina Faso și se află în întregime în Sahel, ceea ce face ca întreaga țară să fie amenințată de secetă și deșertificare. Niger este una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din lume. Cu secete intense, soluri sărace și extinderea treptată a deșertului, viața este dificilă în această țară.

Accesul la apă potabilă și la canalizare este încă foarte scăzut în Niger, cu mari disparități între zonele urbane și rurale și între regiuni. UNICEF estimează că doar 56% dintre nigerieni (peste 12,8 milioane de persoane) au acces la o sursă de apă potabilă și doar 13% (1,8 milioane) au acces la instalații sanitare de bază.

Peste 40 de milioane de persoane depind de uriașul lac Ciad pentru apă și hrană. Cu toate acestea, acest colac de salvare se micșorează, lacul pierde deja din apă, ceea ce poate fi atribuit schimbărilor climatice, defrișărilor și irigațiilor, ceea ce duce la o lipsă tot mai mare de apă.

India

Lipsa apei în India este o criză continuă care afectează aproape sute de milioane de oameni în fiecare an. India reprezintă 17-18% din populația mondială, dar deține numai 4% din apa dulce din lume, ceea ce o face una dintre cele mai afectate țări de lipsa apei la nivel mondial. Situația pare să se înrăutățească după ce China a lansat, în 2021, un proiect ambițios de construire a celei mai puternice centrale hidroelectrice din lume pe porțiunea din amonte a râului Brahmaputra, care curge din Tibet în India.

Lipsa de apă din India este adesea atribuită lipsei de planificare guvernamentală, privatizării crescute a întreprinderilor și a deșeurilor industriale și umane, precum și corupției guvernamentale. În plus, se așteaptă ca deficitul de apă să se agraveze pe măsură ce se preconizează că populația globală va ajunge la 1,6 miliarde de locuitori până în 2050.