Secretele actriței Crina Matei, dezvăluite. Cum a fost la un pas să-și distrugă viitorul: “M-am simțit îngrozitor”

Crina Matei are 50 de ani, pare de 25 și se simte de 20. Acum e admirată de toată lumea pentru felul în care arată, dar, culmea, pe când doar visa să fie artistă, marele actor Răzvan Vasilescu, după ce a măsurat-o din priviri, i-a spus că nu este prea… drăguță. Cu toate acestea, fosta învățătoare a reușit să ajungă una dintre cele mai apreciate actrițe de la noi, acum cântă în fiecare seară într-un hotel de lux din Eforie Nord și își trăiește viața cu maximă intensitate.

Crina Matei, despre actorie, viață și visuri împlinite: ”Faptul că sunt actriță îmi permite un mare lux, să am ce vârstă vreau eu”!

În exclusivitate pentru FANATIK, Crina Matei a dezvăluit lucruri neștiute din trecutul ei. Și, vorbind despre ele pentru prima oară, Crina Matei pare să își fi dat seama care este secretul pentru care și acum, ajunsă la 50 de ani, reușește încă să atragă privirile bărbaților.

Nu doar pe scenă, atunci când joacă în vreo piesă sau cântă, ci și la plajă… De altfel, la plajă a și avut loc discuția, iar privirile fugare ale bărbaților care treceau pe lângă Crina Matei spun, probabil, mai multe decât orice complimente verbalizate.

”Copil fiind, eu voiam să mă fac învățătoare, actriță, cântăreață și să apar la televizor. Toată lumea râdea de mine, mai ales că în familie nu aveam legătură, credeau că e doar un vis al copilului din mine. Și toate chestiile astea am reușit să le bifez, iar de atunci trăiesc fericirea că mi-am îndeplinit visurile (…) Mi s-au împlinit niște visuri. Iar faptul că sunt actriță îmi permite un mare lux: să am ce vârstă vreau eu”, ne-a spus, râzând, Crina Matei.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Iar interviul pe care ni l-a acordat așa a și avut loc: cu zâmbetul pe buze, cu amintiri frumoase și dezvăluiri amuzante.

Crina Matei, învățătoare la doar 18 ani

– Știu că ai fost învățătoare…

Eu sunt în primul rând actriță, deși am început cu muzica pe când eram elevă la Liceul Pedagogic. Am și profesat, ca învățătoare, pe când aveam 18 ani. Acum elevii mei au 36 de ani, suntem în grup pe Facebook și vin la spectacolele mele.

Se întâmpla în 1990 când absolvisem Liceul Pedagogic. Aveam medie mare, am putut să îmi aleg Școala nr. 10, Liceul Rosetti. M-am trezit eu, alături de alte două colege de-ale mele, la acea școală, la o clasă I. Celelalte colege și-au împărțit copiii în funcție de părinții lor, medici, ingineri etc… Mi-au rămas elevii cu părinți cu meserii nu atât de atractive, la acea vreme, adică, mai clar, cu ce căzuse.

– Erai totuși mai tânără decât părinții elevilor! Cum te-ai impus?

M-am trezit la 18 ani în fața unei clase pline de părinți cu copiii aferenți, ei erau mai vârstnici decât mine. Și m-am impus din prima ședință. Am cerut față de masă, huse, draperii, flori, jardiniere din fier forjat, rașchetat parchetul etc. Oamenii, inițial, nu au avut reacție. Apoi și-au mai revenit…

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Timp de 3 ani am stat în permanență cu acei copii, nu am făcut diferențe între ei, m-am purtat egal cu toți micuții. Am avut satisfacții foarte mari, profesional vorbind.

De ce a picat Crina Matei la Facultate

– Visai la teatru. Dar nu prea reușeai să intri…

În acea perioadă, în fiecare an dădeam la teatru și picam. Erau mulți candidați, pe puține locuri, și era un examen subiectiv. Fiecare profesor își alegea studenții de care avea nevoie, pe care îi putea modela cum voia. Am căzut o dată că nu aveam voce, cică, altă dată că aveam mâinile prea subțiri, așa am aflat pe căi neoficiale.

– Când ai reușit totuși să intri la Facultate?

La a patra încercare, luau clasă doi profesori, Gelu Colceag și Alexandru Repan. Alexandru Repan, pe care îl știam doar ca actor, dar nu îl cunoscusem, era un bărbat frumos, un intelectual și cu o voce senzațională. Am trecut prin toate probele. Când am văzut că am intrat, nu o să uit niciodată acel sentiment… Eram în gang la ATF… și uită-te la mine, învățătoare la Școala 10, admisă cu o medie de peste 8, nu știam ce să fac, cum să mă bucur. Nu știam pe cine să anunț, pe cine să sun de la un telefon public.

Cum își amintește Crina Matei perioada în care avea 20 de ani

– Care a fost cea mai frumoasă vârstă?

Asta de acum. Dar știi care e momentul în care mă întorc de fiecare dată? 20 de ani. Era înainte să intru la facultate, era vibrația aia foarte puternică, atunci când eu cu caietele mele în geantă și cu banii pe care îi câștigam ca învățătoare mă duceam la meditații, la doamna Mihaela Juvara, profesoara mea. M-a luat greu, cu intervenții. Pila mea a fost un elev de-al meu, unul dintre cei mai slabi din clasă.

Dar mama lui lucra la Primăria Capitalei, era pe vremea lui Crin Halaicu. Și la o consultație individuală cu privire la problemele copilului, cum eu i-am zis că vreau să dau, iar, la Facultate, la Teatru, ea mi-a spus că i-a dat casă, la acea vreme, tânărului actor de atunci Răzvan Vasilescu. Marele actor Răzvan Vasilescu.

– Ce ți-a spus Răzvan Vasilescu?

Mama elevului mi-a dat numărul lui, l-am sunat de la un telefon public. L-am rugat să mă introducă la profesoara Mihaela Juvara. Mi-a zis că vrea să mă vadă înainte. M-am întâlnit cu Răzvan Vasilescu, nu mai știu cum eram îmbrăcată, probabil în ceva taior, așa, de învățătoare. Mi-a zis să îi spun o poezie. Am zis eu o poezie, iar replica lui a fost: «Să știi că nu e așa ușor. Prea frumoasă nu ești, o să ai de furcă cu alea frumoase care merg acolo». Credeam și eu că sunt măcar drăguță… (râde) …Dar m-a introdus la doamna profesoară. Tudor Chirilă și Medeea Marinescu erau colegii mei de meditație, ei veneau din lumea asta, a actoriei.

Crina Matei a încălcat regulamentul Facultății, dar a devenit celebră: ”Fetițo, poate să fie șansa vieții tale”

-Ai reușit încă din facultate să devii cunoscută. Cum?

Noi, ca studenți, nu aveam voie să colaborăm cu teatrele. În anul 2 m-am dus la un casting la Teatrul Odeon pentru Opera de trei parale, regia era semnată de Beatrice Rancea, iar rolul principal masculin era deținut de Claudiu Bleonț. Se căutau actrițe tinere, trebuiască știi să cânți, să dansezi… Am zis să mă duc și eu, să încerc chiar dacă știam că nu am șanse pentru că nu aveam voie să colaborez. M-am trezit cu un telefon, după casting, la o vecină, că nu aveam telefon pe vremea aceea.

– Totuși, nu aveai voie…

M-am dus din nou, m-am întâlnit cu Beatrice Rancea, voia să mă mai vadă și la următoarele probe. Și, până la urmă, am rămas singură pe rol. Dar nu știam ce să mă fac, m-am dus la domnul profesor Repan și i-am spus ce s-a întâmplat. Mi-a zis: «Fetițo, poate să fie șansa vieții tale. Nu am niciun drept să îți iau această oportunitate. Du-te și o să fac tot ce pot să îți obțin o dispensă». Iar eu anul 3 și anul 4 le-am făcut, la repetiții, la Teatrul Odeon… Am lucrat doi ani la acest spectacol și am fost nominalizată la Gala Premiilor UNITER pentru debut.

Cum a fost Crina Matei la un pas să își distrugă viitorul: ”Mi-am cerut scuze”

– Ai avut momente de cumpănă în acea perioadă?

La un moment dat, zvonurile spuneau că Alexandru Repan nu ar avea timp să se ocupe de grupa noastră și mi s-a recomandat să mă mut de la clasa lui. Am depus cererea, iar apoi m-am întâlnit pe holuri cu el. Mi-a spus, atunci, așa: «Sunt foarte mâhnit că vrei să pleci la altă clasă pentru că, de fapt, în comisie, nu te-a vrut nimeni să fii admisă. Eu am spus că te vreau la clasă!».

– Ce ai făcut?

M-am simțit îngrozitor, mi-am cerut scuze și am renunțat la mutare. El nu a fost un profesor, nu un pedagog, nu un mentor, ci un membru al familiei noastre. Ne lua cu el, fie la spectacole, la festivaluri, la cârciumi sau chiar la el acasă, unde ne gătea. Au fost patru ani incredibili, uluitori.

Crina Matei, despre actorie și rolurile favorite: ”Mie îmi plac oamenii, chiar și cei răi”

– Ce te provoacă când vine vorba de actorie?

Cea mai mare și cea mai bună provocare pentru mine este să joc un personaj care nu mă reprezintă. Majoritatea personajelor mele sunt așa, nu îmi place să fiu în confort. În viața mea caut echilibrul și lumina, dar teatrul nu este așa. În teatru, cu cât conflictul este mai mare, încărcătura mai puternică, umbrele mai pregnante, e atât mai bine.

– Ce te inspiră?

Mie îmi plac oamenii, chiar și cei răi. Ei mă inspiră pentru personajele mele. Nu am personaje pe care să vreau să le joc. Viața m-a surprins. Propunerile pe care mi le-au făcut regizorii, cei mari și buni cu care am lucrat, au fost peste ceea ce mi-am dorit. Stau deschisă, pregătită mereu, cu tot ce am ”nevoie” la mine și aștept.