Sfântul Calinic de la Cernica, Bucureșteanul, este prăznuit în fiecare în ziua de 11 aprilie. Sfântul Calinic de la Cernica face parte dintre primii sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă Română.
Sfântul Calinic s-a născut pe 7 octombrie 1787, în București. A fost botezat în Biserica Sf. Visarion din București și a primit numele de Constantin. Părinții săi se numeau Antonie și Floarea și erau foarte credincioși.
Cel mai mare dintre copiii lor a fost preot în tinerețe, apoi, intrând în viața monahală, s-a călugărit sub numele de Acachie. La rândul ei, și mama Sfântului Calinic, Floarea, după ce și-a crescut copiii, s-a retras la mănăstirea Pasărea și s-a călugărit sub numele de Filoteia, conform doxologia.ro.
În anul 1807, Sfântul Calinic a intrat la Mănăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareț, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns monah sub numele de Calinic, iar la 3 decembrie 1808 a fost hirotonit ierodiacon.
În anul 1817 a plecat la Muntele Athos, unde a stat aproximativ un an și a cules multe taine și învățături. Sfântul Calinic a fost numit stareț la Cernica. Deși avea doar 31 de ani, nu s-a ținut cont de vârstă, deoarece au avut mai multă importanță dragostea pe care o avea față de semeni și smerenia.
De asemenea, Cuviosul nu a mâncat niciodată carne sau pește, ci doar legume. Chiar și atunci când i s-a oferit scaunul monahal, Sfântul Calinic a continuat să fie modest, mai ales prin port și a ales să îmbrace straie sărăcăcioase.
Sfântul Calinic de la Cernica este cunoscut pentru faptele sale de milostenie, dar și pentru minunile pe care le-a săvârșit. Una dintre cele mai importante se întâmpla în anul 1854, într-un sat din Târgu-Jiu.
Fiii unui om bogat l-au rugat pe Cuvios să țină o slujbă pentru tatăl lor, care murise de mulți ani. Trupul bărbatului nu putrezise în pământ, deși i s-a făcut parastas și slujbe nenumărate. L-au dezgropat din nou, iar Sfântul i-a citit rugăciunile de dezlegarea păcatelor la mormânt. În timp ce Cuviosul citea rugăciunile, trupul bărbatului s-a prefăcut în țărână, de la picioare la cap.
O altă minune săvârșită de Ierarh se întâmpla în timp ce acesta slujea Sfânta Liturghie. A fost adusă în lanțuri o femeie care era chinuită de un spirit necurat.
După ce i-a citit rugăciuni de vindecare, Cuviosul i-a spus femeii: “În numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te!”. În clipa aceea, femeia s-a ridicat, vindecată și i-a mulțumit cu ochii în lacrimi.
Sfântul Calinic de la Cernica a ctitorit mănăstirea Frăsinei și a ridicat 7 biserici și 3 paraclise. Suferea împreună cu cei nefericiți și ajuta pe cei care aveau nevoie. Avea liste cu persoanele nevoiașe din alte orașe și le trimitea bani atunci când avea.
În timpul răscoalei din anul 1821, la mănăstirea Cernica s-au adăpostit mulți locuitori ai Bucureștiului. Starețul i-a ajutat pe toți și i-a găzduit în chiliile călugărilor, în Insula Sfântul Nicolae. Deși a fost chemat în repetate rânduri să fie mitropolit al Țării Române, Ierarhul de la Cernica nu a acceptat.
În această zi sfântă, este interzis să se lucreze în gospodărie, să se facă treburi de-ale casei sau să se spele. Starețul de la Cernica a aruncat un blestem asupra mănăstirii Frăsinei, denumită și Athosul României. Sfântul Calinic de la Cernica a fost cel care a hotărât interzicerea pătrunderii femeilor în mănăstire.
Se spune că în anul 1867, sfântul le-ar fi găsit pe femei în timp ce petreceau cu călugării mănăstirii, la o petrecere în sat. De atunci, Cuviosul a interzis accesul femeilor în lăcașul sfânt. Decizia lui a fost gravată pe o piatră.
„Ai ştiut că ne vin vremuri grele, o, Sfinte Părinte Calinic, și vărsat-ai lacrimi pentru ele, ajutor să dai, oricât de mic. Tu ne-ai dăruit minune mare, prin sfintele moaşte de ierarh, pentru vremurile de-ncercare și pentru nenorociri, hotar”.
„Picură-ne, dar, şi nouă lacrimi, din suflete, blânde ploi de har, căci avem păcate, multe patimi de care nici nu avem habar.
În foamete şi în sărăcie nu ne lăsa azi, părinte drag, țara noastră, dulcea Românie, îţi aşteaptă rugăciunea-n prag! De la mânăstirea din Cernica, Strălucirea ta ne-alungă frica!”.