Sfântul Stelian Paflagonul a fost un călugăr pustnic din provincia Paflagonia, Asia Mică (Turcia de azi). S-a născut în secolul al VI-lea și provine dintr-o familie foarte bogată.
Sărbătoarea nu este trecută în calendar cu niciun fel de cruce, dar pentru că este pomenită în Postul Crăciunului creștinii ortodocși nu o trec cu vederea.
Cunoscut ca protector al pruncilor, a fost canonizat ca sfânt și pentru că era curat și plin de dragoste încă de mic copil. Ulterior, a ajuns să-și împartă averea cu cei săraci și s-a făcut monarh.
Sfântul Stelian și-a dorit să se adâncească și mai mult în rugăciune și să-l cunoască pe Dumnezeu, motiv pentru care într-o bună zi a plecat în pustietate și a ajuns să trăiască într-o peșteră.
Avea să primească hrană de la dumnezeiescul înger. Așa a primit și puterea de a vindeca poporul de diverse boli, după ce foarte mulți oameni au murit din cauza aceasta.
Mai exact, din viața Sfântului Stelian aflăm că a fost o vreme în care mureau pruncii, iar părinții rămâneau fără copii. Știind de el au ajuns să-l ia mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru vindecarea celor mici.
Se spune că toate mamele care s-au rugat la momentul respectiv Sfântului Stelian au primit alți prunci, în timp ce copiii bolnavi au fost tămăduiți.
Sfântul Cuvios Stelian apare în iconografie cu un copil în brațe care arată neobosita sa misiune pentru a-i apărea pe cei mici, în special pe copiii bolnavi. Cei care vor să se roage lui o pot face atingând moaștele de la Biserica Sfântul Stelian „Lucaci” din București.
Este singurul lăcaș de cult din Capitală care are hramul sfântului pomenit pe 26 noiembrie. Biserica a fost zidită în anul 1736 de mitropolitul Ștefan al Țării Românești și avea să fie refăcută peste ceva vreme.
În fiecare zi de miercuri sunt realizate slujbe închinate acestui sfânt, la care vin foarte mulți credincioși pentru a se ruga și pentru a aprinde o lumânare.
„Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul și călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupești biruind și împreună cu îngerii locuind, privești neîncetat mărirea cea gătită sfinților, de lumina cerească umplan-du-te.
Acum, în mărirea cerească viețuind și înaintea împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioșii care cu îndrăzneală înalță rugăciuni și cer sprijinul tău.
Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfințit, și vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame și pe copii, ferindu-i de întristare și de boală, arată-te grabnic vindecător al suferințelor și al bolilor sufletești și trupești ale celor ce te lăuda pe tine.
Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă și din pustiul inimilor noastre țarina bine-plăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinței și să se înmulțească roadele sfințitoare ale faptelor bune.
Ocrotește cu rugăciunile tale familiile și pe copiii noștri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate și mântuire, ca prin ține și împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.