Silvia de la Vegas, mândră de fiul ei. Micuțul are un IQ de geniu: ”Topit după cifre și matematică”

Silvia Lăuneanu, cunoscută publicului larg pentru cariera ei muzicală, făcând parte din trupa De la Vegas, a făcut câteva mărturisiri despre viața pe două continente, dar și situația dificilă din familia ei.

Silvia de la Vegas, nevoită să stea în România pentru că mama și soacra ei sunt bolnave. Alinarea ei: fiul cu IQ de geniu

Silvia de la Vegas a fost nevoită să se întoarcă în România pentru a sta cu mama ei, care este bolnavă, aceasta locuind împreună cu soacra, la rândul ei suferind de o afecțiune dificilă: demența.

Artista a dezvăluit, într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK că nu va renunța niciodată la Statele Unite, fiind stabilită în New York și speră să obțină într-o bună zi cetățenia americană.

În altă ordine de idei, Silvia de la Vegas are și o consolare. Mai exact, rezultatele școlare ale fiului ei, Alexandru, puștiul de șapte ani având un IQ uriaș, de geniu, iar România i se pare vedetei locul potrivit pentru micuț să învețe carte.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Silvia Lăuneanu, vacanță la o stațiune din Bulgaria. Fiul ei, în vârstă de 7 ani, pasionat (și) de schi!

Bună, Silvia! Cu ce gânduri ai început anul 2023?

– Am început 2023 cum începem fiecare zi din viața noastră, foarte pozitivi. Ne dorim întotdeauna să vedem partea pozitivă a lucrurilor, să evoluăm, să fim sănătoși și fericiți.

Sunteți în vacanță la schi, cine se bucură cel mai tare?

– Da, suntem în vacanță la ski. Din fericire, am reușit să venim în această iarnă de vreo trei ori. Am descoperit această stațiune Pamporovo (n.r.: în Bulgaria), de care știam, dar nu ajunsesem până aici. Ne bucurăm foarte tare toți, dar cred că cel mai mult Sorin, soțul meu, pentru că el era un schior împătimit înainte de căsătorie și de copil. Iar acum, pentru că Alexandru deja schiază foarte bine, este fericit pentru că merg împreună pe tot felul de pârtii, deja cu dificultate mare.

Practic, Alexandru a ratat anul acesta doar pârtiile negre și am avut chiar și un meci pe tema asta, că și-a dorit foarte tare să meargă pe o pârtie neagră și noi încă nu l-am lăsat. Este foarte ambițios piticul.

Băiatul cântăreței are un IQ de 140 și învață la o școală privată: „Este foarte competitiv”

Ce mai face mica ta minune?

– Mica mea minune e foarte năzdrăvană. Este un băiețel în toată regula, deja a împlinit 7 ani. Practic, am sărbătorit pe pârtie, ne-am dorit să se întâmple așa. Îi place foarte mult la școală. Noi trăind, practic, pe două continente nu am fost foarte siguri dacă să-l dăm la școală în România sau în Statele Unite. Până la urmă, varianta a fost România și nu ne pare deloc rău, pentru că am găsit o școală foarte bună. Se face școală pe pâine, iar mie îmi place foarte mult acest lucru. În fond, ăsta e cel mai de preț lucru pe care i-l pot oferi copilului meu: educația! Face foarte bine. E fericit la școală, de-abia așteaptă să i se dea calificative.

Digisport.ro

”Execuție” în 21 de minute! VIDEO Ostapenko nu a suportat umilința și a izbucnit. Gestul făcut și la finalul meciului

Este chiar supărat că nu primește de-acum din clasa zero tot felul de note. Este foarte competitiv, și pentru că e înainte cu multe materii, are timp să se ocupe și de alte lucruri. Aritmetica mentală îi place la nebunie. Chiar spunea doamna care se ocupă de el că nu a văzut în viața ei un puști mai topit după cifre și matematică. Direcția lui cred că este, totuși, înspre tehnică, parte logică, matematică.

Mintea lui fascinantă nu este degeaba. Am ajuns la niște evaluări pe care trebuia să le facem. Am făcut o atestare pentru IQ și i-a ieșit un scor fascinant, 140 IQ (cifră de la care, conform specialiștilor, intră în categoria genialității, n. red.). De aceea citește în ambele limbi, de aceea e bun la matematică. De aici a fost și aplecarea lui către a învăța. El de la trei ani a început să scrie de unul singur.

„Face diving, sărituri de la platforme în apă, înoată de când era bebe”

Ce îi place să facă atunci când nu este la școală?

– Atunci când nu este la școală, cu toate că are un program foarte lung, el începe de dimineață la 8:30 și la 16 încheie tot ce au de făcut ei la școală… Este o școală privată, de aceea este acest program, dar fac multe lucruri interesante după amiază, nu e deloc o pierdere de timp. El face foarte mult sport. Face diving, sărituri de la platforme în apă, asta pentru că înoată de când era bebe.

S-a plictisit la un moment dat de înotul pur și simplu și a zis că vrea altceva, vrea acrobații. Ok! Vrei acrobații? Hai să le facem în adevăratul sens al cuvântului și l-am dus la diving. Cu asta își ocupă serile și îi place foarte mult. Cred că acesta este sportul favorit, de fapt, și chiar se pricepe. E foarte bun săritor, și îl recomand tuturor. În afară că trebuie să înoți, e gimnastică în aer și plonjare în apă.

„Niciodată nu voi renunța la America”

Locuiți încă în România, vă place atât de tare că ați renunța definitiv la America?

– Cu toată sinceritatea, niciodată nu voi renunța la America. Eu iubesc acel pământ. Din punctul meu de vedere, încă este țara de pe o altă planetă, chiar dacă se întâmplă lucruri ciudățele și pe acolo, dar asta este. Sunt sigură că într-o zi lucrurile se vor aranja, dar peste tot se întâmplă tot felul de lucruri mai puțin plăcute.

Noi și acum locuim, practic, pe două continente, suntem universali. Sorin lucrează acolo, eu lucrez acolo și trebuie să fim de foarte multe ori pe an în Statele Unite. Toată vara o vom petrece acolo. Nu, nu voi renunța niciodată la America, așa cum nu am renunțat nici la România. Și în țară sunt legată de foarte multe lucruri, prietenii și familia.

„Starea sănătății mamei mele nu se va îmbunătăți niciodată”

Știu că la un moment dat mi-ai povestit că pentru mama ta te-ai mutat înapoi în țară. Cum se simte?

– Mama a fost principalul motiv pentru care eu a trebuit să mă reîntorc în România. Cumva, m-a încurcat această reîntoarcere, pentru că încă nu am apucat să aplic pentru cetățenia americană, încă sunt deținătoare de green card. Alexandru și Sorin sunt amândoi cetățeni americani. Eu pentru că trebuia să tot fac naveta între State și America, tot acest zbor transatlantic m-a încurat să obțin cetățenia.

De aceea am revenit în țară și am petrecut timp aici. Starea sănătății mamei mele nu se va îmbunătăți niciodată, pentru că are o boală pe care doar o ții pe loc. Nu mai ai ce să-i faci. Practic, în momentul acesta este într-o fază bună a bolii, dar întotdeauna poate degenera. Ne petrecem mult timp cu ea, dar nu este neapărat o plăcere, pentru că această boală o face foarte dificilă. Îți spun cu toată sinceritatea, asta este situația.

Mama și soacra cântăreței locuiesc în aceeași casă: „Greu de suportat”

Este foarte greu să locuiești chiar și cu o mamă sănătoasă, adică noi, tinerii trebuie să ne vedem de viața noastră, de lucrurile, de aspectele familiei noastre. Nu prea este indicat să locuiești cu soacra, cu mama și așa mai departe. Și eu și Sorin suntem doi oameni plecați de acasă de mici. Am fost nevoiți să le mutăm pe ambele mame, și pe mama mea și pe soacra mea. Amândouă stau în casa pe care am cumpărat-o în România. Noi când venim în România, tot acolo mergem.

Este o casă, într-adevăr, foarte mare, avem spațiu toți, nu ne călcăm pe bătături. Totuși, nu ești singur în casă și, chiar dacă este părintele tău, dacă este bolnav și dificil e foarte, foarte greu… e greu cuvântul pe care o să îl zic, dar e greu de suportat. Asta e realitatea și oricine a trecut prin această fază ar putea să înțeleagă.

„Soacra mea are demență. Este în lumea aceea a ei și este foarte trist”

Alexandru o ține activă prin intermediul activităților lui?

– Alexandru e foarte cald și afectuos. E foarte cald cu ambele bunici. Chiar dacă mama mea îl iubește la nebunie, au o relație foarte frumoasă, dar cealaltă mamă, soacra mea, și ea este suferindă, are demență și are momentele ei foarte dificile în care nici nu realizează că are oportunitatea sau bucuria de a-l vedea pe nepotul ei. Este în lumea aceea a ei și este foarte trist.

Tu și soțul mai sunteți atenți la micile atenții romantice? Vă mai surprindeți?

– Cred că nu suntem foarte atenți la Sfântul Valentin, la Dragobete, cred că trec zilele astea pe lângă noi, pur și simplu. Asta pentru că suntem o familie mai mult pe funny decât pe siropoșenie. Suntem doi oameni care se distrează foarte bine împreună. Noi construim împreună. Suntem un cuplu atipic din punctul ăsta de vedere.

Nu-mi place să îmi facă tot felul de atenții, să vină cu trandafiri sau să fie romantic. Îmi plac mai mult glumele lui și felul în care îmi aduce o felicitare scrisă de el pe care scrie destinația Tenerife. Noi pe 11 martie vom împlini 8 ani de căsnicie. Mi-a zis: `Măi, Silvia, cred că de aniversarea asta voi termina gardul`. Noi încă suntem în construcție la casa asta și gardul e foarte mare. A venit timpul rău peste noi și a rămas așa, la jumătate. Așteptăm primăvara, așa că gardul va fi cadoul nostru pentru aniversarea noastră.

Despre soț: „E cel mai potrivit bărbat pentru firea mea”

Care a fost cel mai frumos moment prin care te-a surprins de când sunteți împreună?

– Sorin e un bărbat extraordinar. Nu face gesturi mărețe, dar e extraordinar. Noi ne cunoaștem de 10 ani, am început să ieșim de 9 și de 8 ani suntem căsătoriți. Nu am încetat să îl admir, să-l respect să văd cât poate fi de deștept, de tolerant, de inspirat în anumite momente. Nu am ce să îi reproșez acestui om. Eu nu spun lucrurile de fațadă, eu chiar sunt fericită cu omul ăsta. E cel mai potrivit bărbat pentru firea mea, pentru ce sunt eu ca femeie.