Silvio Berlusconi a murit. Fostul premier al Italiei era bolnav de leucemie. AC Milan, mesaj emoţionant: “Vă mulţumim, domnule preşedinte!” Update

Silvio Berlusconi a murit luni dimineață, la ora 9.30 (10.30, ora României), la spitalul San Raffaele din Milano, unde Paolo Berlusconi, fratele său mai mic, a ajuns cu puţin timp înaintea decesului. Silvio Berlusconi fusese internat de vinerea trecută pentru analize legate de leucemia mielomonocitară cronică de care suferă de ceva vreme. Boala nu a dat semne de ameliorare, apoi situația fostului premier italian s-a înrăutățit.

Silvio Berlusconi, fiul excesului

În ultimii cincizeci de ani nu a existat o zi în care să nu fi pomenit numele lui Silvio Berlusconi, la televizor, în ziare, în Parlament, în baruri sau pe stadioane, scrie presa italiană. A fost un strălucit antreprenor în construcții, magnat de televiziune, președinte al lui AC Milan și apoi al grupării Monzei, fondator al unui partid numit Forza Italia, de trei ori prim-ministru, dar şi inculpat în procese senzaționale, care au făcut înconjurul lumii. “Totul la el era excesiv, era fiul excesului”, scrie La Repubblica.

Berlusconi s-a născut pe 29 septembrie 1936 la Milano. A absolvit Universitatea din Milano cu o diplomă în drept în 1961, după care a devenit dezvoltator imobiliar. A înfiinţat Edilnord, o companie de construcţii, impunându-se ca dezvoltator de locuinţe rezidenţiale în jurul oraşului Milano şi acumulând o avere uriaşă până în anii 1970.

În 1974 a lansat o companie locală de televiziune prin cablu – Telemilano – care avea să se transforme în cel mai mare imperiu media din Italia, Mediaset, care controlează cele mai mari trei posturi de televiziune private din ţară, iar în 1980 a înfiinţat Canale 5, prima reţea comercială de televiziune din Italia.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

Silvio Berlusconi şi-a diversificat, de asemenea, afacerile, achiziţionând magazine, cinematografe, edituri şi echipa de fotbal AC Milan. Şi-a consolidat imperiul sub umbrela holdingului Fininvest, un vast conglomerat care a ajuns să controleze peste 150 de întreprinderi. Legenda spune că seara, în fața televizorului, urmărea programele Fininvest subliniind instantaneu defectele fiecărui program, de la alegerea invitaților, la încadrare, la lumini.

“Obsesiv, mofturos, a înțeles înaintea altora schimbările profunde care se petreceau în măruntaiele societății, uzate de anii terorismului și ai războiului rece și nevoia de noi mituri, de o lejeritate lipsită de griji”, mai scrie La Repubblica.

“Totuși, dacă există un înainte și un după, se întâmplă în februarie 1986, odată cu achiziționarea lui Milan, capodopera sa absolută”, mai scrie publicaţia. Preluând un club glorios altădată, dar aflat la vremea respectivă la marginea marelui fotbal, a adus un antrenor fără pedigree, pe Arrigo Sacchi, şi a cumpărat trei jucători olandezi de top, Van Basten, Gullit și Rijkaard, inaugurând un fotbal de șampanie care va domina fotbalul european timp de douăzeci de ani.

“Berlusconi se prezenta ca un monarh absolut, în competiție cu Gianni Agnelli, care în acei ani era patronul lui Juventus, adevăratul rege în imaginația colectivă”, observă La Repubblica.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

În 1993, şi-a fondat propriul partid politic, Forza Italia, cu o orientare conservatoare, numit aşa după un celebru cântec italian cântat pe stadioanele de fotbal. “Aproape treizeci de ani mai târziu, însă, care este moștenirea politică? Foarte puține reforme, în retrospectivă. Este greu de găsit un sens și o moștenire. Berlusconi s-a descurcat mai mult decât Italia, dar această narațiune a lui ne-a vrăjit psihicul local de peste douăzeci de ani. Nici măcar scandalurile, procesele, numărul incredibil de legi ad personam și conflictele de interese nu i-au pătat vreodată imaginea. Era încă la guvernare.

Cu toate acestea, Silvio Berlusconi a fost până la urmă bătrân, izolat și puțin melancolic. Alții îi luaseră locul. Și acum este ciudat să crezi că a plecat, pentru că era un om de conducere fictiv. La bine și la rău, oglinda țării noastre ciudate”, conchide La Repubblica.