Șprițuri de poveste la cârciuma din Mandravela, mahalaua de la marginea sudică a Bucureștiului de odinioară

Șprițuri de poveste „fără număr” al cănilor sau… butoaielor s-au băut cu mare veselie sau… amărăciune la cârciuma de poveste din Mandravela, vestita mahala de la marginea din sudul Bucureștiului de odinioară. FANATIK îți spune istoria celebrei cârciumi de la răscruce de drumuri. Și ce drumuri!

Șprițuri de poveste la cârciuma din Mandravela, mahalaua de la marginea sudică a Bucureștiului de odinioară

Mulți au auzit de Mandravela, dar puțini știu unde era această mahala bucureșteană. Ei bine, Mandravela se întindea odinioară la marginea din sudul Capitalei, în zona intersecției de acum dintre Șoseaua Olteniței și Calea Văcărești, în jurul Pieței Sudului, conform b365.ro.

Numele său cu sonoritate spaniolă este, de fapt, un regionalism care înseamnă „minciună” sau „intrigă”, conform cunoastelumea.ro. Nimic mai potrivit pentru zona respectivă…

În perioada dintre cele două cumplite războaie mondiale, în care Bucureștiul își câștigase, pe bună dreptate, renumele de „Micul Paris”, nu era bărbat (și nu numai…) din Capitală care să nu știe cârciuma „La Mandravela”.

Digi24.ro

Avertisment după ce o dansatoare a murit sufocată în timp ce avea relații intime cu iubitul ei

Așezată la răspântia dintre 3 drumuri cu destinații… groaznice: cimitir, închisoare și spital de nebuni!

Așezată la o răspântie… blestemată, care aduna 3 drumuri funeste, spre Cimitirul Bellu, spre pușcăria Văcărești și spre spitalul de nebuni Obregia, cârciuma „La Mandravela” era un loc rău famat, dar care… atrăgea ca un magnet pe iubitorii de vin, lăutari și distracții din cele mai felurite. Lumești, firești, dar și… nebunești, periculoase!

„La Mandravela” era mereu plină de mușterii dornici șprițuri de poveste, de petrecere, deși se întâmpla destul de des să se încingă spiritele și atmosfera, nu doar din cauza cănilor de vin „fără număr”, dar și pentru că acolo poposeau și pușcăriași proaspăt eliberați de la Văcărești, și „șuți” sau alte „neamuri” de infractori din București, pentru a chefui „în libertatea”.

În consecință firească și deloc surprinzător, erau „pe poziții” și agenți de poliție, în uniformă sau „sub acoperire”, pentru a fi „la datorie” când „la locul faptei” se dezlănțuiau pumni, picioare, cuțite, scaune și pahare…

Cu toate aceste inconveniente, cârciuma „La Mandravela” avea farmecul ei aparte și sălbatic, confirmat în fiecare seară de șprițurile de poveste, de chefurile care se încingeau acolo, care nu se comparau, spunea gura târgului, cu petrecerile „omoloage” din localurile de lux ale Bucureștiului. În felul lor dur, evident, dar incitant.

Digisport.ro

FOTO A "măcelărit" imnul în fața a 70.000 de oameni și a ajuns să fie batjocorit în întreaga țară: "Retrage-te!"

„Doi proaspeți scăpați de la-nchisoare Au petrecut, s’au luat la ceartă și Unul din ei a «înțepat» pe celălalt… N’a avut, săracul, parte de libertate”

Ziaristul Ion Dragomir zugrăvea într-un număr al fițuicii „Ilustrațiunea Română”, prin vara anului 1935 istoria și atmosfera „originală din cârciuma „La Mandravela”.

Mandravela îşi trage renumele de la blestemata încrucișare a două drumuri funeste. Primul, duce spre pușcărie; celălalt, spre casa de nebuni și țintirimul „Trei coceni, al cărui nume a fost schimbat în „Trei trandafiri” de văduvele tinere, neconsolate să știe că răposații făuritori de iluzii matrimoniale zac sub o țărână atât de prosaic botezată.

Când am trecut întâia dată pe la Mandravela, era într’o dimineață, doi cetățeni, cu ochii tulburi și părul vâlvoi, chefuiau de zor, în sunetele unei viori hodorogite, chinuită de un țigan gras și răgușit.

– Zi-i, mă gașpere! – urla unul din cheflii. Că mâine mă’ntorc iară la „411”. Erau doi proaspeți ieșiți din pușcărie, care-și sărbătoreau eliberarea. Două ore mai târziu, retreceam pe la Mandravela în celălalt sens. În fața cârciumei unde petrecuseră cheflii se adunase lume, ca la urs. Am văzut uniforme de poliție și o ambulanță a salvării.

– Ce s’a întâmplat?
– Ia, doi proaspeți scăpați de la „411”. Au petrecut de ieri dimineață, pe neîntrerupte. Pe urmă, s’au luat la ceartă. Unul din ei a „înțepat” pe celălalt. N’a avut săracul parte de libertate.

Compătimirea mergea către cuțitar, nu către cel cu mațele sfârtecate. Totuși, mi-e drag să, petrec la Mandravela, mai ales Dumineca. Am prilejul să leg cunoștință cu oameni cât se poate de interesanți. Așa, de pildă, aci m’am împrietenit cu Titi Menghină, spaima Văcăreștilor.

„Bancherul din Berceni” care a „îngropat” cârciuma „La Mandravela”

Patronul de la Mandravela, Costică Alexandrescu, zis și „bancherul din Berceni”, încercase pe parcursul vieții să „fenteze” sistemul și să evite parțial plata datoriilor mari pe care le acumulase, însă după moartea sa a fost prins de stat. Astfel, urmașii săi au rămas în 1937 fără cele trei proprietăți ale sale, printre care se număra și Mandravela. Cu toate astea, povestea Mandravelei a rămas vie în București, motiv pentru care ați citit aceste rânduri.

Proprietarul cârciumei „La Mandravela” a fost Costică Alexandrescu, zis și „Bancherul din Berceni”, pentru că, în 1925, a fost printre afaceriștii care au înființat „Banca Funciară a României”. Bancher nebancher, cert este că, începând de prin anul 1932, a început să dea rateuri în afaceri, care l-au băgat în mari datorii.

A încercat să „fenteze” fiscul și celelalte autorități, dar n-a reușit. Acțiunile sale frauduloase au fost descoperite după moartea sa și prejudiciul adus statului a fost recuperat (da, iată că pe vremea aia se recupera prejudiciul pricinuit statului de infractori!) prin vânzarea la licitație a proprietăților sale, în 1937, așa încât moștenitorii săi au rămas fără nimic. Incluziv cârciuma „La Mandravela”. Care a fost închisă în același an…

Savurați la un șpriț de poveste poezia „Mandravela”

În încheiere vă lăsăm să savurați la un șpriț de poveste o poezie închinată vestitei cârciumi de la răspântie drumurilor către cimitir, pușcărie și spitalul de nebuni,, publicată în numărul 7 al revistei „Veselia” (nici nu se putea nume mai… potrivit, nu-i așa?) din 7 martie 1924.

MANDRAVELA

O cârciumă cu un șopron,
Destul de prăpădit și-acela,
E tot ce vezi când ai sosit
La cârciumă, în Mandravela.

Dar n’are a face-un biet șopron
Sau niște geamuri, că sunt mici,
Căci dacă vii, aicea vii
Fiindcă e locul cu lipici.

Și nu să cugeți la igienă,
Nici să rozi așchii din șopron,
Ori să consumi fețe de mese
Și să bei geamuri cu sifon.

Aicea vii când fericirea
Îți pare că a fost prea scurtă,
Ca s’o urmezi te-a dus nevoia
La ciorba strașnică de burtă.

Aici când vii îți pare totul
Cât mai frumos e cu putință.
Ai iarbă verde, aer rece
Și spațiu pentru elocință.

Iar la picioare’n panoramă
Se desfășoară cât privești
Cu arbori, coșuri și biserici,
Infect, dar scumpul București.

Când s’o pornești sosește vremea,
Răspântia-ți dă patru poteci
La Văcărești te duce una
La Belu pe a doua treci.

Spre Balamucul nou este a treia
Și-a patra… dacă asta cați,
Te duce peste câmp, stimate,
Când câmpii ți-au rămas să-i bați!