Șprițuri de poveste cu cântecele de pahar ale nemuritorului Gică Petrescu

Da, este indubitabil: șprițurile de poveste „merg” de minune acompaniate de cântecele de pahar ale nemuritorului trubadur Gică Petrescu. „Dă-i cu șprițul pân-la ziuă”! este doar un exemplu. Din multe, multe, foarte multe altele, FANATIK vă prezintă câteva „mostre”.

Șprițuri de poveste cu cântecele de pahar ale nemuritorului Gică Petrescu: „Dă-i cu șprițul pân-la ziuă!”

Gică Petrescu nu mai este. După o viață de poveste, monumentul muzicii de petrecere din spațiul carpato-danubiano-pontic s-a stins, singur și sărac, în apartamentul 11 din blocul 25 de pe bulevardul „Regina Elisabeta” din București, într-o duminică din vara lui 2006, 18 iunie, la 91 de ani, 2 luni, 2 săptămâni și 2 zile. Se născuse în „Bucureștiul mei iubit” (mai știți cântecul?) în 2 aprilie 2015, într-o casă de pe Strada Popa Nan, undeva în apropierea Foişorului de Foc.

Era o casă în care se cânta mult, zi de zi. Tatăl său era contabil cu diplomă luată la Geneva, iubea muzica și cânta la vioară. Cea de-a doua lui soție (Gică a rămas orfan de mamă, de mic, iar tatăl s-a recăsătorit), cânta și ea la pian.

Gică a cântat în public din adolescență, chiar la evenimente importante, ca Ziua Regalității, 10 mai sau ziua Unirii Principatelor Române, 24 ianuarie. La vioară și la… voce! Nu avea decât 15 ani când compozitorul Ion Vasilescu l-a remarcat și l-a dus la Radio, în vara lui 1930. Celebrul violonist Grigoraș Dinicu i-a „girat” prima înregistrare – și difuzare! – radiofonică.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Din ansamblul liceului „Gheorghe Șincai” în… spitalele din spatele frontului în Al Doilea Război Mondial

În 1931, cânta în ansamblu școlar al liceului „Gheorghe Șincai”, la chitară și vocal. Apoi a urmat cursurile Conservatorului „Elvira Popescu”, în timpul cărora a intrat într-o formație studențească. La scurtă vreme a fost cooptat în Orchestra „Radu Ghindă”, adevărata rampă de lansare spre scenele teatrelor de revistă Alhambra, Boema sau Gioconda.

În Al Doilea Război Mondial a „servit patria” în uniforma de soldat, în diferite misiuni din spatele frontului. În timpul cărora, chiar dacă nu în cadrul unor spectacole organizat, obișnuia să le cânte camarazilor pe care îi întâlnea: „Conduceam o mașină cum numai în filmele cu Stan și Bran se mai poate vedea. Eram, de obicei, trimis să duc medicamente la spitalele de prim ajutor, din imediata apropiere a frontului. Cum mă lansasem deja în muzică și oamenii începuseră să mă cunoască, trăgeam câte o cântare pentru răniți de câte ori puteam sau mi se cerea. Mergeam oriunde era nevoie de mine”.

A cântat conducătorilor țării, de la Regele Mihai la Ion Iliescu, via Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu

Gică Petrescu a fost interpretul „agreat” și „cerut” să le cânte la petreceri sau la evenimente importante de majoritatea conducătorilor țării. De la Regele Mihai la Petru Groza, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la Nicolae Ceaușescu și, după lovitura de stat din decembrie 1989, la Ion Iliescu.

Ceaușeștii, de exemplu, îi cereau mereu să cânte „Bucureștiul meu iubit”. Cât despre cântecul lui favorit din formidabilul repertoriu de peste o mie (1.000!!!) de melodii, era „Tot ce-i românesc nu piere!”. Cu care îneca în lacrimi sălile diasporei în turneele din străinătate.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

A fost comparat cu marele șansonetist francez Maurice Chevalier, a fost numit „Frank Sinatra al românilor”, el a fost, a rămas și va fi totdeauna Gică Petrescu, monumentul muzicii de petrecere din țara noastră, „cronicar al Bucureștiului de odinioară”. Eternul Gică.

FANATIK vă oferă în continuare versurile celor mai cunoscute cântece de petrecere ale eternului „trubadur al Bucureștilor de altădată” Gică Petrescu, majoritatea compuse chiar de el. Cu adevărat nemuritoare și pur românești, că tot ce-i românesc nu piere, nu?! Și, dacă vreți să vi-l amintiți și mai bine, ascultați-l AICI!

Dă-i cu șprițul pân-la ziuă!

Dă-i cu șprițul pân-la ziuă,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Pe șoseaua gâtului,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Să-ți ajungă până-n suflet
Și să-i stingă focul lui!

Să nu mai știi de supărare,
Să uiți de tine, să-ți fie bine,
Și cât o fi noaptea de mare
S-o ții-ntr-un cântec și-un chiuit!

Păi… dă-i cu șprițul pân-la ziuă,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Dă-i până te-oi sătura,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Fiindcă vinu-i ca un frate, măi,
Și-ți mângâie inima!

Nu-ți mai face sânge râu, măi vere,
Fiindcă e păcat de Dumnezeu…
Păi nu mai tot ofta ca o muiere,
Fă mai bine așa cum îți spun eu:

Dă-i cu șprițul pân-la ziuă,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Pe șoseaua gâtului,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Să-ți ajungă până-n suflet,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Și să-i stingă focul lui!

Să nu mai știi, de supărare,
Să uiți de tine, să-ți fie bine
Și cat o fi noaptea de mare
S-o ții-ntr-un cântec și-un chiuit!

Păi… dă-i cu șprițul pân-la ziuă,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Dă-i până te-oi sătura,
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl, gâl!
Fiindcă vinu-i ca un frate, măi,
Și-ți mângâie inima!

Uite-aşa aş vrea să mor

Uite-aşa aș vrea să mor,
Cu paharul lângă mine,
Cu cobzarul lângă mine,
Uite-aşa aş vrea să mor!

Într-o crâşmă din Obor,
Să-mi scriu când o fi momentul,
Cu vin roşu testamentul,
Uite-aşa aş vrea să mor!

Să-i tragem o beţie,
Beau! Beau! Beau!
De pomină să fie!
Beau! Beau! Beau!
Şi dup-o săptămână,
Beau! Beau! Beau!
Să mor cu sticla-n mână!

Uite-aşa aş vrea să mor,
Cu cobzarul lângă mine,
Cu paharul lângă mine,
Uite-aşa aş vrea să mor!

Nu vreau bocete de jale,
Vreau în cea din urmă cale,
Un cobzar, lăutar,
Vreau cântând
Să ţină locul de dricar!

Nu vreau nicio mutră tristă,
Stând cu nasul în batistă,
De-oi muri, ăia vii
Vreau să chefuiască,
Pentru mine-o zi!

Uite-aşa aş vrea să mor,
Cu paharul lângă mine,
Cu cobzarul lângă mine,
Uite-aşa aş vrea să mor!

Într-o crâşmă din Obor,
Să-mi scriu când o fi momentul,
Cu vin roşu testamentul,
Uite-aşa aş vrea să mor!

Să-i tragem o beţie,
Beau! Beau! Beau!
De pomină să fie!
Beau! Beau! Beau!
Şi dup-o săptămână,
Beau! Beau! Beau!
Să mor cu sticla-n mână!

Ia mai toarnă-un păhărel!

Ia mai toarnă-un păhărel,
Să ne mai trezim nițel!
Să ciocnesc cu fiecare,
Cum se cade la zi mare!

Ia mai pune-un vinișor,
Că e chef, nu-i „Somn ușor”!
Și fă muzica mai tare,
C-astă seară-i seară mare!

Să jucăm și-o Periniță,
Că doar n-om fi moși!
Să-mi dea soacra o guriță,
Ei, și să fim sănătoși!

Ia mai toarnă-un păhărel,
Să ne-nveselim nițel!
Sus paharul fiecare,
Hai noroc și la mai mare!

Ia mai toarnă-un păhărel,
Să ne mai luptăm cu el!
Și vedeți cum stați cu vinul,
C-astă seară facem plinul!

Și să-nceapă Perinița,
Că doar n-om fi moși!
Ca să-mi dea soacra gurița,
Ei, și să fim sănătoși!

Ia mai toarnă-un păhărel,
Că ne-am mai trezit nițel!
Sus paharul fiecare,
Hai noroc și la mai mare!
Foaie verde Drăgășani,
Hai noroc și la mulți ani!

Hai să bem un păhărel!

Unii spun că vinu-i bun şi chiar e indicat
Când eşti slab el îţi mărește poftă de mâncat,
Când ai tensiune mică şi ţi-e tare rău,
Cu un păhărel de vin te simţi din nou flăcău,
Doar cu un păhărel sau două, nu mai multe, zău!

Hai, hai, hai, să bem un păhărel
De vin vechi sau chiar de tulburel!
Nu-i nici un păcat când vinu-i bun,
Dacă-l bei mai cumpătat, pe-onoarea mea v-o spun,
Nu te doare capu’ şi te ţii mai drept pe drum!

Hei, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Lai, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Șprițu-i bun, v-o spun pe-onoarea mea,
Sănătate vă urez din toată inima!

Astăzi este ziua mea şi eu vă mulțumesc,
Tare-aş vrea să o petrec aşa cum o doresc,
Cu-n taraf, cu-n spriţ la gheaţă, cu amicii mei,
Cu nevaşta, şi cu şoacra, şi cu nepoţei,
Doar o dată-n an e ziua ta şi faci ce vrei!

Hai, hai, hai, să bem un păhărel
De vin vechi sau chiar de tulburel!
Nu-i nici un păcat când vinu-i bun,
Dacă-l bei mai cumpătat, pe-onoarea mea v-o spun,
Nu te doare capu’ şi te ţii mai drept pe drum!

Hei, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Lai, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Șprițu-i bun, v-o spun pe-onoarea mea,
Sănătate să-mi uraţi acum, de ziua mea!

Unii spun că vinul face pietre la ficat
Şi cu apă de-Olăneşti de ele ai scăpat,
Eu nu cred că poţi să faci tu pietrele din vin,
Dar ştiu că de sănătate te bucuri din plin
Şi-ţi vezi şi nepoţii mari de bei tot mai puţin… oooo!

Hai, hai, hai, să bem un păhărel
De vin vechi sau chiar de tulburel!
Nu-i nici un păcat când vinu-i bun,
Dacă-l bei mai cumpătat, pe onoarea mea v-o spun,
Nu te doare capu’ şi te ţii mai drept pe drum!

Hei, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Lai, lai, lai! Lai, lai, lai, lai, lai, lai!
Șprițu-i bun, v-o spun pe-onoarea mea,
Sănătate vă urez din toată inima,
Sănătate vă urez şi La Mulţi Ani!

Zi-i una mai săltăreaţă

Zi-i una mai săltăreaţă,
Ca la 4 dimineaţă,
Ca la 4 dimineaţă,
Când se duc olteni-n piaţă!
Hai fir-ar să fie de viaţă,
Că-i subţire ca o aţă,
Tragi de ea şi zici că ţine
Şi s-a rupt când ţi-e mai bine…

Ia mai umple iar paharul,
Să ciocnim cu lăutarul!
De-când mama m-a făcut
Chef uscat n-am mai văzut!

Aţa când s-a rupt în două
Faci un nod şi zici că-i nouă.
D-apoi viaţa când se duce
Salutare… și pui cruce!

Geaba-i aur şi palate,
Tot aici le laşi pe toate…
Şi nu plânge după tine
Decât ăl de ţi-a vrut bine…

Ia mai umple iar paharul,
Să ciocnim cu lăutarul!
Foaie verde tămâioasă,
Cui e somn să plece acasă!

Dă vioara şi sacâzul,
Cântă tu că eu ţin bâzul.
Da’ dacă vă ţin eu bâzul,
Cred că ne apucă prânzul!

E bună şi ziulica,
Dar se duce nopticica,
Şi noaptea mă simt mai bine
Că ţine la şpriţ ca mine!

Hai că n-am voie să beau,
Hai că n-am voie să beau,
Şi-uite că beau şi nu mor
De boala duşmanilor!

La crâșma din Ferentari

La crâșma din Ferentari,
Cu un vin de zile mari,
Oful meu aș vrea eu, cică,
Să mi-l potoleasc-o sticlă…

Parfumat, dar nu mort beat,
Cu un vinișor curat,
Cu litruță de Fetească
Sau Valea Călugărească!

Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Că de mă doftoricesc,
Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Cu paharul ce-l golesc,
Păi știu, vere, că trăiesc
Cât un arbore domnesc,
Vesel tot mereu de-oi fi,
Trec de anul 2000!

Când iubesc beau și-un pahar,
Vizavi, la un crâșmar
Care-mi dă pe datorie
Câtă sete mi-o fi mie…
Dar nu știu când oi plăti,
Din pricina inimii,
Că-n ziua când mă trezesc
Ce-am băut oi să plătesc!

Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Că de mă doftoricesc,
Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Cu paharul cel golesc,
Păi știu, vere, că trăiesc
Cât un arbore domnesc!
Vesel tot mereu de-oi fi,
Trec de anul 2000!

De ziua nevesti-mii,
Și de ziua soacră-mii
Orice-ar fi, eu când serbesc,
Cu vin mă îmbărbătesc,
Jur c-o să las băutura
Numai când mi-o coase gura,
Când prieteni n-or mai fi
Să am cu cine ciocni!

Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Că de mă doftoricesc,
Of, of, of, of,
Of, of, of, of,
Cu paharul cel golesc,
Păi știu, vere, că trăiesc
Cât un arbore domnesc!
Vesel tot mereu de-oi fi,
Trec de anul 2000!

Of, of, of, măi șprițule, măi!

Of, of, of, măi şpriţule, măi!
Eu te beau, măi şpriţule, măi!
Că de când te beau pe tine,
Uit de toate şi mi-e bine!

Zi, zi, zi, cobzare, zi!
Zi, zi, zi, cobzare, zi!

Săraca, inima mea,
C-are sete şi-ar mai bea.
Că de când ea a plecat,
Doar cu şpriţu’ m-am lăsat.

Toarnă, toarnă, toarnă, Leanţo, toarnă!
Toarnă, toarnă, toarnă, Leanţo, toarnă!
Toarnă vin, toarnă pelin,
Toarnă, Leanţo, toarnă!
Pân’ la ziuă vreau s-o ţin,
Toarnă, Leanţo, toarnă!

Zi așa, n-o lăsa,
He, he, hehe!

Of, of, of, măi şpriţule, măi!
Eu te beau, măi şpriţule, măi!
Că de când te beau pe tine,
Uit de toate şi mi-e bine!

Păi, zi, zi, zi, cobzare, zi!
Păi, zi, zi, zi, cobzare, zi!

Uite-aşa ne prăpădim,
Cu pastramă şi cu vin,
Uite-aşa cu toţi cântăm,
Cu şpriţu’ ne bucurăm!

Toarnă, toarnă, toarnă, Leanţo, toarnă!
Toarnă, toarnă, toarnă, Leanţo, toarnă!
Ia coboară-n beci, bădie,
Toarnă, Leanţo, toarnă!
Ş-adă vin în prăvălie,
Toarnă, Leanţo, toarnă!

Uite-aşa ne prăpădim,
Cu pastramă şi cu vin,
Hai acuma să ciocnim,
Cu toţi să ne-nveselim!

Zi, zi, zi, cobzare, zi!
Zi, zi, zi, cobzare, zi!
Lai, lai, lailai, lailai, lai,
Lai, lai, lailai, lailai lai!
Ţine-o aşa! N-o lăsa! Tot aşa!
He, he, he, hehe! He, he, hehe!

Mi-e dor astă-seară de-un chef cum știu eu

Mi-e dor astă-seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari,
Să-mi cânte la masă numai ce vreau eu,
De parcă le-aș fi dat ultimul leu…

Nu vreau asta-seară s-aud simfonii,
Păi, dacă tot e bal, trec eu și la țambal
Și dac-au rămas în local și-alți cheflii,
Să-i chem la masă mea în zori de zi!

Și pe-urmă vioristul care mi-a cântat la masă
Să mă ducă… până-acasă!
Și când mi-oi amintii în prag că viață-i scurtă,
S-ajung cu el așa pân-la șosea… iup, iupi, di, da…

Mie dor asta-seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari,
Să-mi cânte de of toată noaptea, mereu,
Să știu c-am dat un leu, dar c-am făcut și eu
Un chef de zile mari pe placul meu!

Mie dor asta-seară de-un chef cum știu eu,
Un chef de zile mari, cu șapte lăutari,
Și dac-au rămas în local și-alți cheflii,
Să-i chem la masă mea în zori de zi!

Și pe-urmă vioristul care mi-a cântat la masă
Să mă ducă.. până-acasă.
Și când mi-oi amintii în prag că viață-i scurtă,
S-ajung cu el așa pan’ la șosea.. iup, iupi, di, da…

Mie dor asta seară de-un chef cum știu eu,
Un chef d-ăla cumplit cum nu s-a dovedit.
Și dacă orchestra nu stă cât vreau eu
Mai beau încă-un pahar, îl culc pe ospătar,
Și sunt eu și chefliu, și lăutar!