Ștefan Iordache a murit cu un mare regret în suflet. Actorul s-a stins din viață departe de casă și chiar la un moment dat povestea că marea sa dorință nu s-a îndeplinit niciodată.
Ștefan Iordache a murit pe 14 septembrie 2008, în ziua Sfintei Cruci. Avea 67 de ani și s-a stins în viață în Austria, departe de casa sa. Actorul a decedat in urma unui stop cardio-respirator, el suferind și de leucemie.
De-a lungul carierei sale, actorul a jucat în numeroase producții de succes. Printre acestea s-au numărat ”Cel mai iubit dintre pamânteni”, „Oglinda”, „Glissando”, „Ciuleandra”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Înghiţitorii de săbii”, dar și „Bietul Ioanide”.
De asemenea, el a jucat pe scenele unor mari teatre din întreaga țară. Ștefan Iordache a putut fi văzut la Teatrul Nottara, Teatrul Mic şi Teatrul Naţional din Craiova. Iar mulți nu au cum să îl uite.
Deși a fost un om realizat din punct de vedere profesional, Ștefan Iordache s-a stins cu o mare durere în suflet. Iar ultimele sale cuvinte au rămas în memoria multor persoane. El vorbea despre moarte, dar și despre teama sa.
Îi era frică de acest moment. Voia să știe când o să moară, dar și dacă o să se chinuie sau nu. De asemenea, celebrul actor spunea că vrea să lupte cu moartea. Tot atunci, el recunoștea că va pleca din această lume cu un mare regret.
Ștefan Iordache și-a dorit să aibă copii, dar a pus cariera pe primul loc. Târziu și-a dat seama că ar fi putut să le facă pe ambele în același timp. Mai mult de atât, el vorba și despre locul în care își dorea să fie înmormântat.
,,Da, mi-e frică… (…). Mulţi oameni îşi doresc să moară în somn. Dar eu aş vrea să ştiu când mor, chiar dacă m-aş chinui. Poate mai există o şansă. Vreau să lupt cu moartea. Vreau să o văd, să o simt. Am să plec, totuşi, cu regretul că nu am copii. Eu am considerat că înainte de toate e arta mea.
Acum, îmi dau seama că aş fi avut timp şi pentru artă, şi pentru copil. Dar e prea târziu. Probabil că, atunci când voi fi pământ, voi simţi şi mai bine mângâierea apei şi mângâierea Soarelui.. să fiu înmormântat într-un loc înalt ca să-mi văd căsuța, sub un plop care să tină umbră vara și, toamna, să-și lase frunzele pe mormânt. Să nu-mi măturați frunzele…“, spunea Iordache.
Dincolo de regretul că nu a avut un copil, Ștefan Iordache a plecat din această lume cu o altă dorință. Acesta își dorea să fie înmormântat în cimitirul din Gruiu, într-un loc de unde să își poată vedea casa.