Italia se confruntă cu o situație economică dificilă, ceea ce are un impact asupra pieței muncii. O tânără din Napoli a relatat că a primit mai multe oferte de muncă cu salarii de 400 de euro pe lună pentru un program de lucru full-time. Aceasta este o situație comună în Italia, unde există 1,6 milioane de tineri inactivi, ceea ce plasează țara pe un loc rușinos în UE în această privință. Mulți români din Italia se plâng de salarii mici.
Italia înregistrează o rată de inactivitate a tinerilor cu vârste între 25 și 34 de ani de 25,4%. Pe de altă parte, țara se confruntă cu inflație și cu o scădere a salariilor pentru anumite categorii de angajați, în special pentru cei necalificați. Un articol din Corriere de la Sera relatează povestea unei tinere în vârstă de 28 de ani care a căutat un loc de muncă în Napoli și a primit oferte cu salarii foarte mici.
„Am fost chemată să lucrez de luni până vineri, de la 7.30 la 14.30, pentru 350 de euro pe lună, la negru. Aici nu se caută angajați, ci sclavi. Îmi cer scuze pentru izbucnire, dar sunt foarte indignată. Babysitter, de luni până vineri, de la 8 dimineața la 19 seara, pentru 400 de euro pe lună. În total, aș fi câștigat puțin mai mult de un euro pe oră. I-am spus ofertantului că salariul era absurd, iar răspunsul pe care l-am primit a fost: ‘Păi, atunci stai acasă’.
Într-un supermarket al unui mare lanț de magazine mi s-a oferit 400 de euro pe lună pentru un loc de muncă cu normă întreagă. Mă întreb unde sunt controalele statului? De ce nu face nimeni nimic pentru a împiedica aceste situații să se întâmple? Eu lucrez de 10 ani și nu știu ce este un contract. Când l-am cerut, răspunsurile pe care le-am primit au fost mereu aceleași: ‘Îl vom face în curând’; ‘Nu vă faceți griji’; ‘Apoi vom vedea’. Dar contractul nu a sosit niciodată”.
Cu 400 de euro pe lună, cum poți trăi? Astăzi costă mai mult să cumperi alimente decât acum un an, iar facturile au crescut vertiginos. Din câte am auzit, în anii ’50 era mai bine. Astăzi că suntem în 2023, în loc să mergem înainte, mergem înapoi: este descurajant.
Mai mulți dintre prietenii mei au plecat deja din Napoli. În ciuda faptului că mama mea îmi spune să plec, să mă gândesc la viitorul meu, nu suport să o las singură. Sper că mai devreme sau mai târziu se va găsi ceva bun și în Napoli: vorbim de o metropolă, nu de un orășel”, a relatat tânăra, citată de adevărul.
Potrivit deputatului napolitan, Marco Sarracino, există mulți tineri care vor să lucreze și “să nu fie exploatați”. Aceștia cerând să le fie recunoscut dreptul la un salariu adecvat: „Sunt tineri, educați, adesea femei, dar sunt și oameni de cincizeci de ani care și-au pierdut locul de muncă și care sunt nevoiți să se supună unor algoritmi sau dinamici care înjosesc persoana și lucrează cu salarii inacceptabile”, spune deputatul.
Oficialul subliniază necesitatea de a introduce un salariu minim: „Când dreapta susține că salariul minim este inutil, ar trebui să ne amintim de Emanuela și de toți oamenii ca ea. Cum este de conceput să construim un viitor cu aceste mecanisme care reglementează piața muncii? A avea un salariu minim este o chestiune de civilizație”.
Românii din Italia sunt afectați de lipsa salariului minim. Concetățenii noști ajungând să muncească și să câștige doar câteva sute de euro. Potrivit vicepreședintelui în Consiliul Local Prato, Claudiu Stănășel, autoritățile italiene nu “au avut voința să lucreze la acest proiect”. Politicianul român remarcând faptul că în “Italia presiunea fiscală este una dintre cele mai mari din Europa”.
„Adevărul este că nu a fost niciodată voința politică de a aduce acest rezultat. Nu a fost această voință pentru că interesele unora dintr-o parte a sindicatelor și ale altora, nu au fost capabili în ultimii 15-20 de ani, pentru că acest subiect se discută de mult timp în Italia, să se pună la o masă, nu au avut voința să lucreze la acest proiect. Acesta este adevărul. Ne-am minți dacă am găsi scuze.
Acest guvern a spus un lucru foarte important: este o idee bună, dar nu o putem transforma în realitate dacă ne oprim doar la această idee. Adică, în același timp trebuie să reușim să facem un proiect mult mai mare, care printr-o parte introduce acest salariu minim și prin cealaltă reduce taxele, pentru că în Italia presiunea fiscală este una dintre cele mai mari din Europa, să facem o serie de schimbări în ceea ce privește contractele de muncă naționale. Doar dacă muncești în acest sens la 360 de grade poți ajunge la o schimbare”, a explicat Claudiu Stănășel, vicepreședinte în Consiliul Local Prato.