ADVERTISEMENT
Sport

Teoria și loteria penalty-urilor. Dezvăluirea lui Andrei Vochin despre Saka: „La București, în două serii, n-a bătut niciunul!”. Video

Fețe desfigurate, puls trecut de 180, lacrimi, de bucurie și de tristețe. Acestea sunt stările prin care te trec blestematele și minunatele de lovituri de departajare.
Autor: Andrei Vochin | 12.07.2021 | 15:58
Teoria și loteria penalty-urilor. Dezvăluirea lui Andrei Vochin despre Saka: „La București, în două serii, n-a bătut niciunul!”. Video
Teoria și loteria penalty-urilor. Dezvăluirea lui Andrei Vochin despre Saka: „La București, în două serii, n-a bătut niciunul!”. Video. FOTO: Fanatik

Singura formă găsită de IAFB pentru a desemna, într-un final, un învingător în meciurile în care nimeni nu se poate desprinde. O operațiune din care tehnicul, tacticul și fizicul se dau puțin la o parte pentru a face loc mentalului. El e cel care va decide, chiar dacă pregătirea lui a rămas, în anul de grație 2021, „Cenușăreasa” întregului proces. De ce se întâmplă așa? Nu intru în amănunte că nici eu nu stau bine la acest capitol: nu mai am nervi să pledez pentru așa ceva în această lume a fotbalului care le știe pe toate.

ADVERTISEMENT

Englezii au pierdut prima finală majoră din 1966 încoace la loviturile de departajare. Asta nu mai e o știre de presă deja. De-a lungul timpului, selecționatele Albionului au ratat obiective după obiective la penalty-uri. Statistica le rânjește hidoasă.

Doar în 22% din cazuri, Anglia a triumfat la loviturile de departajare în turnee finale de European sau Mondial. Cel mai mic procent dintre toate echipele care au ajuns de măcar trei ori în această situație.

ADVERTISEMENT

English DNA la 11 metri

Conștienți de problemele pe care le au, diriguitorii fotbalului englez, cei care au scris și pus în prcatică noua strategie tehnică (English DNA) în urmă cu un deceniu, au creat un segment special în pregătire pentru situația loviturilor de departajare. Acum vreo cinci ani, Anglia a venit la București pentru două jocuri de pregătire cu echipa de U16. La ședința tehnică, șeful delegației lor ne-a rugat să acceptăm ca, la final de meci, indiferent de scor, să se țină o sesiune de câte cinci penalty-uri. „Așa ne-am propus să-i obișnuim pe copii, de mici, cu acest moment al jocului”. Am acceptat fără rezerve, gândindu-ne că nici nouă nu ne-a fost ușor cu Suedia, în 1994.

Englezii au făcut lucrul acesta cu toate naționalele lor de până la 18 ani, în confruntările amicale, dacă adversarul permitea. Atunci, la Buftea, în timp normal, Anglia a câștigat primul meci, 3-1, iar în al doilea, disputat la două zile distanță, echipa noastră, pregătită de Sorin Colceag, și-a luat revanșa: 2-1. În acest ultim meci, golul lor a fost marcat de Bukayako Saka, de la Arsenal. Cunoașteți personajul! În filmul de mai jos îl găsiți la minutul 11:20.

ADVERTISEMENT

Interesant este că, la finalul ambelor partide, România, cu Dragoș Albu de la FC U Craiova 1948, ca lider de generație, a câștigat de fiecare dată la loviturile de departajare. Iar Saka n-a bătut niciun penalty din cele zece, deși a terminat ambele meciuri pe teren!

Teoria antrenamentului penalty-urilor

Nici atunci nu am crezut, nici acum nu cred în această formă de antrenament ca garanție a reușitei. Acel celebru „joci cum te antrenezi și te antrenezi așa cum joci”, rostit cândva de marele Johann Cruyff, se aplică cel mai puțin la acest capitol. Și cred că e printre puținele în această situație din tot procesul educațional în fotbal.

ADVERTISEMENT

Duminică seara, pe Wembley, în fața a 60 de mii de spectatori, într-un vacarm de nedescris, și sub privirile altor câteva miliarde de pe tot globul din fața televizoarelor, cu gândul că poți deveni, într-o clipă, erou al neamului sau inamic public, cu o recompensă financiară de câteva zeci de milioane la orizont, jucătorii au fost puși să execute o sarcină. Comparați situația cu cei 200 de oameni de la Buftea, cu peisajul arid din spate, fără să fi știut mai nimeni de acest episod dacă nu vă alăturam videoclipul de mai sus, și fără nicio miză, emoțională sau financiară!

Au vreo legătură cele două ipostaze? Aia zic și eu. Și-l aprob pe „nebunul” de Zdenek Zeman, care declara că „eu nu pregătesc penalty-urile, pentru că n-am în buzunar câteva zeci sau sute de mii de euro să le ofer recompensă jucătorilor la fiecare antrenament, ca să pot replica măcar o părticică din importanța psihologică a unui asemenea moment într-un meci oficial”.

ADVERTISEMENT

Teoria tinerilor emotivi

Southgate a fost pus la zid pentru că a ales trei tineri Rashford (23 de ani), Sancho (21 de ani) și Saka (20 de ani) să bată ultimele trei penalty-uri. „Unde erau Sterling și Grealish, jucători maturi? De ce n-au bătut ei și i-au lăsat pe copiii ăia să bată?”, a întrebat nervos, azi noapte, Roy Keane, fostul star la Man Utd. Înclini să-i dai dreptate. Doar că nu-i o regulă.

În minunata seară de la Sevilla, 7 mai 1986, nu experimentații Boloni (33 de ani) și Majearu (25 de ani) au rezolvat cazul. Ei au ratat primele două penalty-uri. A fost nevoie de nebunia a doi tineri, Lăcătuș (22 ani) și Balint (23) ca să nu ducă de râpă efortul de Guinness Book al lui Duckadam. Ei au fost singurii doi care au marcat la loviturile de departajare, aducând astfel cel mai important trofeu în România.

ADVERTISEMENT

Teoria schimbării pentru penalty

Acum, când regulamentul permite și șase schimbări la meciurile cu prelungiri, antrenorii și-au făcut o strategie din a arunca pe teren jucători în ultimele secunde dinaintea penalty-urilor, pentru că ar executa mai bine ca titularii. În trecut, van Gaal a schimbat chiar portarul. Southgate a procedat așa cu Rashford și Sancho aseară. Ambii au ratat. Cum o făcuse și spaniolul Rodri, de exemplu, la finalul meciului cu Elveția.

Oamenii au sărit imediat, mergând pe teoria că jucătorii sunt neîncălziți, neintrați în meci. Logica pare corectă. Doar că, o seară înainte, e adevărat că la altă miză, Universitatea Craiova îi băgase la final pe Gustavo, Găman și Markovici tocmai în aceeași idee. Și toți trei au marcat ducând Supercupa în Bănie.

Mens sana in corpore sano

Sigur că o analiză completă și pertinentă nu se poate face cu două-trei exemple. Pentru orice cercetare e nevoie de un număr mult mai mare de cazuri studiate. Dar așa, la prima vedere, singura concluzie e că la penalty-uri nu mai e loc de teorie. Ci doar de un mental puternic și bine antrenat în timp, care să treacă proba practică în situația de presiune dată. Că bine spuneau latinii: „Mens sana in corpore sano”. Unii îi zic loterie.

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Fanatik
  • Nr. 724: 40 de pagini + Poster. Doar 10 lei!
  • Super-Poster cu programul complet al sezonului regulat din Liga 1