Tucker Carlson, în clubul jurnaliștilor occidentali privilegiați de Vladimir Putin

Interviul acordat de Vladimir Putin lui Tucker Carlson a fost primul de care a beneficiat un jurnalist occidental, de la invazia Ucrainei. Pe parcursul a mai bine de două ore, Putin a lansat un mesaj adresat Americii și Occidentului, care a luat adesea forma unei lecții de istorie extrem de subiective. Dar în această operațiune de comunicare a Kremlinului, după cum apreciază unii observatori, Tucker Carlson se alătură unui lung șir de jurnaliști care i-au justificat pe autocrați și pe tirani.

Aliniați cu narativul Rusiei

Tucker Carlson este departe de a fi primul jurnalist occidental care s-a aliniat cu un autocrat. Există o tradiție îndelungată a unor dictatori precum Hitler și Stalin care au găsit britanici și americani flexibili care să facă propagandă pentru ei.

La urma urmei, Carlson s-a aliniat cu narativul Rusiei cu mult timp în urmă. El a susținut că Washingtonul ar trebui să ia partea Rusiei în războiul acesteia împotriva Ucrainei și l-a numit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski un „autoritar periculos” – o descriere pe care, aparent, nu o consideră aplicabilă liderului de la Kremlin.

De asemenea, Carlson a fost întotdeauna în ton cu apelurile lui Putin pentru „valorile tradiționale” – ceea ce în Rusia tinde să însemne abuzul drepturilor LGBTQ+.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Walter Duranty, ziaristul roșu de la New York Times

Cea mai evidentă paralelă cu abordarea lui Carlson față de un despot rus este, fără îndoială, reporterul Walter Duranty de la New York Times, șef de birou la Moscova între 1922 și 1936, analizează Politico.

După ce și-a dovedit loialitatea și a scris articole elogioase despre planul cincinal al comuniștilor, Duranty a reușit să obțină un interviu exclusiv de la  Stalin. Duranty nu a relatat însă despre Holodomor, foametea care a ucis milioane de ucraineni în 1932 și 1933, și i-a atacat pe cei care au încercat să dea vestea despre acest gencid, inclusiv pe Gareth Jones, un jurnalist galez.

„Orice informație despre o foamete în Rusia este astăzi o exagerare sau o propagandă răuvoitoare”, a notat Duranty într-un articol fals. Istoricul Mark von Hagen a scris mai târziu că reportajul lui Duranty era doar propagandă sovietică reluată, în contradicție cu „experiența popoarelor din imperiile rus și sovietic”.

„Nu poți face omletă fără să spargi ouăle”

Dar a avut impact. Sally Taylor, autoarea unei biografii critice, a susținut că reportajele lui Duranty au fost un factor care a contribuit la decizia președintelui american Franklin D. Roosevelt din 1933 de a acorda recunoaștere oficială Uniunii Sovietice.

Digisport.ro

VIDEO&FOTO Cum s-a comportat afaceristul Dan Șucu la finalul meciului dintre Rapid și Universitatea Craiova

Mai târziu, când atrocitățile lui Stalin au devenit de notorietate publică, Duranty a spus: „Nu poți face o omletă fără să spargi câteva ouă”.

Această atitudine nu a făcut nici o favoare New York Times de-a lungul anilor, iar Duranty a fost prezentat în mod repetat ca un exemplu atât de evident de rele prasctici, nu în ultimul rând de către ucraineni. Ziarul admite că cele 13 articole scrise de Duranty în 1931 analizând URSS sub Stalin, care i-au adus un premiu Pulitzer în 1932, au fost pe larg discreditate. Duranty a fost un „credincios” adevărat, insistând că scopul justifica mijloacele.

John Reed, „playboy-ul revoluției ruse”

La fel ca jurnalistul socialist american John Reed, autorul cărții „10 zile care au zguduit lumea”, care a lucrat pentru Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe, traducând decrete și știri despre guvernul bolșevic în primele zile ale revoluției din 1917.

„Am colaborat, de asemenea, la strângerea de materiale și date și la distribuirea de documente pentru a ajunge în tranșeele germane”, a scris Reed despre activitățile sale de propagandă din Primul Război Mondial.

Ulterior, s-a întors în SUA împreună cu soția sa, Louise Bryant, o feministă și activistă politică americană, unde au apărat revoluția bolșevică și a cofondat Partidul Comunist al Muncii din America, de scurtă durată. Acuzat de răzvrătire, a fugit înapoi în Rusia. Romancierul american Upton Sinclair l-a descris pe Reed ca fiind „playboy-ul revoluției ruse”.

De fapt, Reed a început să se certe cu șefii săi sovietici în legătură cu tacticile revoluționare și a murit în urma unui tifos, dar a fost înmormântat ca un erou, devenind unul dintre cei doar patru americani îngropați în necropola zidului Kremlinului din Piața Roșie. Probabil că acolo este loc și pentru Carlson.

„Lord Haw-Haw”

Atât naziștii, cât și sovieticii au găsit propagandiști utili pentru cauza lor. Antisemitul de origine americană William Joyce, un urmaș al Uniunii Fasciste Britanice, a dobândit notorietatea infamă sub porecla „Lord Haw-Haw” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, provocând publicul din SUA și Marea Britanie cu emisiunea sa radiofonică nazistă „Germany Calling”.

În cazul în care Tucker Carlson este tentat de ideea unei emisiuni numite Russia Calling, ar fi bine să fie avertizat că aceste lucruri se pot termina prost: britanicii l-au spânzurat pe Joyce în 1946.

Unity Mitford, valkiria lui Hitler

La rîndul ei, socialista britanică Unity Mitford a apelat la propaganda nazistă din adorație pentru idolii săi. În 1934, ea a mers la München în speranța de a-l întâlni pe Adolf Hitler și l-a urmărit la Osteria Bavaria, restaurantul său preferat.

În cele din urmă, după zece luni, Hitler a invitat-o la masa lui. „A fost cea mai minunată și mai frumoasă zi din viața mea”, i-a scris ea tatălui ei. „Sunt atât de fericită încât nu m-ar deranja nici dacă aș muri. Presupun că sunt cea mai norocoasă fată din lume. Pentru mine, el este cel mai mare om din toate timpurile”.

Führerul Germaniei a aprobat al doilea prenume al lui Mitford, Valkyrie, și a fost încântat de faptul că bunicul ei a tradus operele antisemite ale lui Houston Stewart Chamberlain, un autor preferat, potrivit istoricului Giles Milton.

Unity a devenit parte din cercul intim al lui Hitler și a scris pentru ziarul antisemit Der Stürmer al lui Julius Streicher un articol vitrolic care îi denunța pe evrei, începând astfel: „Englezii nu au nicio noțiune despre pericolul evreiesc”.

Unity s-a împușcat în cap la izbucnirea războiului, dar a supraviețuit și a fost vizitată de Hitler, murind abia în 1948 din cauza complicațiilor provocate de glonț.

De asemenea, naziștii au reușit să îl pună la dispoziție pe scriitorul de romane comice P.G. Wodehouse, cunoscut pentru personajele sale de ficțiune Jeeves și Wooster.

Internat de autoritățile franceze de la Vichy, Wodehouse a fost eliberat de germani și dus la luxosul Hotel Adlon din Berlin și a fost de acord să facă cinci emisiuni în SUA prin intermediul radioului german înainte ca America să intre în război, cuprinzând anecdote pline de umor despre experiențele sale ca prizonier, care au ajutat la „umanizarea” naziștilor.

Tucker Carlson, un „idiot util”?

Carlson însuși și-a apărat abordarea, declarând fals că mass-media occidentale nici măcar nu s-au deranjat să încerce să vorbească cu Putin. Dar chiar și Kremlinul a recunoscut efectiv că l-a ales ca pe un „idiot util”.

Când a fost confruntat cu declarația lui Carlson că presa nu s-a deranjat să solicite să vorbească cu Putin, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus: „Domnul Carlson a fost incorect” și a adăugat că solicitările presei occidentale au fost respinse pentru că „nu se pot lăuda cu nicio încercare de a părea măcar că oferă o acoperire imparțială”.

Cu toate acestea, se poate presupune că Tucker Carlson, care a afirmat că „susține Rusia”, este impecabil de imparțial.