Comisia Europeană a avertizat că, prin recrutarea forței de muncă din domeniul sănătății în străinătate – pentru a face față penuriei de personal, în loc să investească în dezvoltarea forței de muncă naționale – unele țări UE riscă să își submineze eforturile de cooperare internațională în domeniul sănătății.
Pentru a remedia deficitul de personal medical din Europa, multe țări recrutează personal din străinătate, atât din interiorul, cât și din afara UE, și în general din țări mai puțin prospere.
Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2022, unele țări din UE „depind în mare măsură de recrutările internaționale pentru a acoperi lacunele din forța de muncă din domeniul sănătății”.
Cu toate acestea, Europa nu poate să se mulțumească doar cu atragerea masivă de lucrători calificați din țările lor de origine, a declarat Francisco Perez-Canado, de la Direcția Generală Sănătate a Comisiei, în cadrul unei audieri din această săptămână, în fața parlamentarilor germani.
„Mediul nostru de lucru este foarte atractiv pentru angajații străini, așa că trebuie să stabilim cadre pentru a reduce problemele pentru partenerii noștri”, a insistat el.
Pentru acest înalt funcționar al Comisiei, deturnarea personalului din țările cu venituri mici și mijlocii, care se luptă să își dezvolte propria forță de muncă în domeniul sănătății, contravine ambiției UE de a juca un rol mai important pe scena internațională și de a lucra la proiecte de sănătate cu parteneri din întreaga lume.
În noiembrie anul trecut, Comisia Europeană a prezentat o strategie globală în domeniul sănătății axată pe acest obiectiv, care include o listă de potențiale proiecte de cooperare internațională la care țările UE ar putea participa, scrie Euractiv.
O astfel de cooperare necesită un „echilibru în relațiile cu economiile cu venituri mici și mijlocii”, a declarat Perez-Canado – un echilibru care ar putea fi amenințat dacă țările europene recrutează personal din țările partenere.
Potrivit lui Perez-Canado, o abordare pentru rezolvarea problemei exodului de creiere este implementarea unor modele „circulare”, în care lucrătorii din domeniul sănătății rămân în UE pentru o anumită perioadă de timp și apoi se întorc în țara de origine cu o pregătire și competențe suplimentare.
Potrivit lui Perez-Canado, soluțiile digitale reprezintă un alt instrument interesant. De exemplu, contractele profesioniștilor din domeniul sănătății care vin în Europa ar putea include prevederi privind oferirea de consultații digitale pacienților din țara lor de origine.
„Cu cât mergem mai departe, cu atât mai mult trebuie să folosim instrumente digitale pentru a rezolva problema spinoasă a lipsei de personal”, a spus el.
Digitalizarea este una dintre propunerile din raportul OMS. Acesta include, de asemenea, acțiuni precum alinierea educației la nevoile populației, îmbunătățirea competențelor lucrătorilor și crearea unor condiții de muncă mai atractive.
În același timp, există și opțiuni pe termen mai scurt, potrivit oficialului, dar statele membre ale UE trag de timp. Primul pas ar trebui să fie crearea unui sistem fiabil de monitorizare și de colectare a datelor pentru lucrătorii naționali din domeniul sănătății și pentru lucrătorii migranți, a spus Perez-Canado. „Din păcate, nu suntem încă acolo. Și de ce nu? Pentru că statele membre acordă suficient sprijin”.
Un astfel de sistem de monitorizare este, de asemenea, încurajat de Codul global de practică al OMS privind recrutarea internațională a personalului medical, un set de principii voluntare menite să asigure că procesele de recrutare internațională sunt „etice” și la care s-au angajat toate statele membre ale UE.
Cu toate acestea, colectarea de date nu este singurul domeniu în care țările UE nu reușesc să îndeplinească așteptările stabilite în respectivul cod. Documentul susține că „țările ar trebui să își planifice mai eficient nevoile de personal sanitar” și, astfel, „să reducă necesitatea de a recruta personal provenit din familii de imigranți” în primul rând.
OMS a întocmit, de asemenea, o listă de țări în care nu ar trebui să aibă loc recrutări, listă pe care raportul solicită țărilor europene să o respecte. Această listă include țări cu „cele mai presante nevoi de lucrători din domeniul sănătății în contextul acoperirii universale sanitare”, inclusiv 37 de țări africane, dar și, de exemplu, Haiti, Afganistan și Bangladesh.
Un studiu realizat în 2020 a concluzionat că, în țările europene, colectarea de date și monitorizarea mobilității profesioniștilor din domeniul sănătății ar trebui îmbunătățite pentru a sprijini practicile etice de recrutare. Cu toate acestea, studiul a constatat că, în general, „țările aderă din ce în ce mai mult la principiile Codului privind recrutarea etică”.
Potrivit autorilor, unul dintre motive este faptul că, în ultimul deceniu, creșterea numărului de medici din țări terțe s-a datorat mai degrabă „sosirilor din țări care se confruntă cu conflicte și volatilitate” decât eforturilor active de recrutare din partea țărilor de destinație.
Cu toate acestea, unele țări de pe alte continente, dar și din regiuni mai apropiate de UE, se confruntă cu un exod de medici și personal medical. În Albania, de exemplu, guvernul a introdus recent modificări legislative care prevăd că studenții la medicină care nu rămân în țară timp de cinci ani după absolvire trebuie să plătească integral taxele de școlarizare.
În timp ce studenții au protestat împotriva noii legi, guvernul spune că măsura este necesară într-o țară în care 18% din personalul medical calificat a plecat să lucreze în străinătate în 2019, mulți dintre ei în UE.