Vedeta incotenstabilă a anilor ’90, celebrul Mr President recunoaște că, la școală, a luat multă bătaie până a decis să se apere. Cu timpul a devenit apărătorul celor slabi.
Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, Delroy Rennalls sau Mr President, așa cum îl știe toată lumea, dezvăluie cum a ajuns să fie ținta bullying-ului la școală.
Aflăm cum niciun membru al trupei nu s-a gândit ca piesa Coco Jambo va avea un asemenea succes mondial și adevăratul motiv pentru care, în anul 2004, trupa s-a destrămat. Mr President, celebra vedetă din anii ‘90 ne spune care a fost cea mai mare greșeală pe care a făcut-o într-o relație și care a fost cel mai scump cadou pe care și l-a făcut.
În 1995 ai cunoscut succesul, odată cu piesa Coco Jambo. Ai crezut de la început că va deveni un hit mondial?
-Piesa a apărut în 1995 și a devenit un mare succes în Europa și, următorul an, a cucerit tot mapamondul. Pentru că noi deja aveam lansat un album, ‘Up ’n’ Away, nu ne-am gândit că piesa Coco Jambo va avea un asemenea succes.
Acum 28 de ani a fost lansată Coco Jambo. Erați trei tineri la început de drum care au ajuns, peste noapte, în top Bilboard.
-Nu ne-am prea așteptat la un asemenea succes. Eram pur și simplu fericiți că ne aflăm în topuri. Să vedem că intrăm în toate topurile din lume era mult mai interesant decât succesul însuși. Nu am avut însă timp să ne concentrăm la asta pentru că mai aveam mult de muncă.
Erați o formație din Bremen care, peste noapte, a ajuns a fie asaltată de fani. Cum ați reușit să faceți față succesului?
-Trăiam la Hanovra atunci și m-am alăturat grupului după ce am lucrat ca manager la o companie de discuri. Deci aveam cât de cât idee cum se naște un artist. Lucrând în acel mediu îmi dădeam seama de talentul oamenilor din trupă. Eram conștient de ce e nevoie ca să-ți faci fani. Acesta a fost unul dintre lucrurile care m-au ținut cu picioarele pe pământ, ca să parafrazez un vers de-al nostru (râde, n.red.).
Apropo de succes, ți s-a urcat vreodată la cap?
-Cred că tocmai am răspuns la întrebare puțin mai sus. Plus că mai eram implicat într-un proiect alături de fratele meu și prietenul nostru MoouseT. Formația se numea Fresh and Fly așa că eram pregătit pentru ce urma să vină. Familia mea avea și ea grijă să nu mi se urce succesul la cap și n-am avut niciun motiv să mă schimb.
În anul 2004 ați decis să va despărțiți. Cât de grea a fost această decizie?
-Am terminat toate contractele pe care le aveam pentru cântări și am decis să o luăm pe drumuri separate. Sau, și mai simplu, ne-am despărțit pentru că n-a mai mers. Fiecare dintre noi avea o viziune diferită despre cum trebuia să fie trupa mai departe. Viziuni paralele, ca să fiu sincer. Mă săturasem pentru că muzica era viață mea în timp ce restul se concentrau doar la problemele lor. A trebuit să plec și să-mi văd de ale mele.
De atunci mergi înainte sub același nume, Mr President. Cu ce se diferențiază publicul din anii 90 cu cel de acum?
-În anii ’90, toată lumea de atunci și aici mă refer la casele de discuri, erau într-o mare competiție. Asta însemna că artistul trebuia să scoată piese așa că trăia cu o mare presiune din cauza managementului și a casei de discuri respectivă. Media era mereu în căutarea unor știri fierbinți de pe și din afara scenei, doar pe asta erau axați. Asta ne-a determinat pe noi ca, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămâna, să fim atenți la ce facem și la ce vorbim.
Sigur că apăreau și știri false, dar nu intru în amănunte. Era doar o parte a campaniei de promovare cu care trebuia să ne obișnuim. Dar astăzi lucrurile sunt mult mai simple, putem să ne întoarcem în anii ’90 cu mai multă emoție. Mult mai multă decât pe vremuri. Avem timp să ascultăm poveștile fanilor cărora le-am schimbat viața într-un fel sau altul. Mulți dintre ei își aduc copiii la concerte și este minunat să faci parte din așa ceva.
Cum sunt fanii de acum, colegii tăi artiști?
-Azi ne apreciază parcă mai mult. Ne împrietenim cu mulți dintre ei și prietenia nu dispare. Avem mai multă dragoste și respect unul pentru altul. Sunt mulți artiști cu care eu vorbesc regulat la telefon și pe care pot să-i numesc, fără nicio exagerare, prietenii mei cei mai buni. Unii dintre ei mi-au schimbat viziunea asupra unor lucruri cu 200 la sută și cărora le sunt recunoscător.
Îți mai aduci aminte o întâmplare de pe scenă?
-Clar nu poți cânta 30 de ani pe scenă fără să se întâmple nimic rău. Au fost multe și la mine. De la microfoane care nu mergeau la fani care țopăiau pe scenă până la a cădea eu de pe scenă. Dar nu pot să uit o întâmplare de la un concert din Polonia. Mergeam pentru prima dată acolo și habar nu aveam că suntem atât de iubiți de polonezi.
Ne-a trebuit o oră să ajungem la scenă, cu mașina. Din cauza acestei întârzieri a trebuit să ne și schimbăm în mașină. N-am avut timp să mă duc la baie, am crezut că mă descurc, dar m-am înșelat amarnic.
Bănuiesc că publicul nu v-a uitat după acel concert.
-Clar. În primele 10 minute pe scenă trebuia să mă duc urgent la baie. Era în concert în aer liber și, din fericire, nu aveam nimic în spatele scenei în afară de un fundal. Ce n-am realizat, însă, a fost că scenă era puțin aplecată spre față. Am ieșit de pe scenă spunându-le spectatorilor, în glumă, că mă duc să fac pipi. Apoi chiar asta am făcut.
După câteva minute un pârăiaș curgea prin mijlocul scenei. Danni a întrebat de se întâmplă. M-am uitat și am văzut că eu provocasem asta. Ne-am prăbușit pe scenă râzând în hohote. Situația a făcut că show-ul să fie și mai frumos, iar spectatorii se bucurau că noi ne distram așa de bine. Dacă ar fi știut adevărul… (râde, n. red.). Niciodată n-am mai pățit asta pentru că am avut grijă să mă duc la baie înainte de concert.
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?
-Am fost și timid și rebel. Am început ca fiind foarte rușinos și introvertit. Mai mult un nătărău căruia îi plăcea știința foarte mult. Îmi doream să mă fac doctor. Copiii însă sunt foarte răi și am devenit o țintă, odată cu timpul. Am suferit din cauza bullying-ului și mi-am luat multă bătaie. Dar nu renunțam și de multe ori mă băteam cu ei. A riposta e bine dar nu de fiecare dată.
Faptul că am reușit să bat niște atacatori nu însemna că i-am învins pe toți, ci că puteam, cu ușurință, să devin unul ca ei. Acela a fost momentul când am devenit mai rebel și s-a văzut la note. Părinții au fost nevoiți să mă retragă de la școală. La noua școală am început fix cum o terminasem pe fosta. Mi-am dat însă seama, destul de repede, că nu e bine ce fac.
Am decis să-i apăr pe cei care nu se puteau apăra. Asta m-a făcut mai respectat de către prietenii mei, iar profesorii au observat o schimbare în atitudinea mea și am devenit un fel de director pentru copii, ceea ce a fost o onoare pentru mine. Atunci mi-am dat seama că ajutarea altora îmi oferă mai multă bucurie decât să fiu un băiat rău.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-M-am îndrăgostit prima dată când aveam 17 ani. Nu eram genul interesat de iubite. Jucam fotbal și alte sporturi deci nu aveam timp de fete. Interesat de ele eram, dar timp nu aveam. Plus că fetele nu știau ce vor, iar eu n-aveam chef de joculețele lor prostești. Asta gândeam pe vremea aia.
Îți mai aduci aminte care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut o într-o relație?
-Am oferit prea mult, fie că a fost vorba de timp, bani sau efort. O relație are nevoie de două persoane, nu de una. Nu intra niciodată într-o relație încercând să-l faci pe celălalt fericit. Dacă cineva nu e fericit de la început nu va fi niciodată. Așa că singura mea greșeală a fost că am dat prea mult.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Primii mei bani i-am făcut ducând ziare. Aveam 12 sau 13 ani atunci și mi-am luat o grămadă de dulciuri și ciocolată. Am cheltuit o parte din ei și pe restul i-am pus deoparte, pentru a doua zi.
Arăți foarte bine, cum reușești să te menții? Mergi la sală, ai grijă ce mănânci?
-Mulțumesc pentru compliment, încerc că mă mențin în formă. Așa cum am mai spus mi-a plăcut mereu să fac sport fără să mă gândesc prea mult la ce fac. Chiar dacă am mai îmbătrânit nu m-am lăsat. Sunt foarte atent la ce mănânc pentru că am observat că noi mâncăm o grămadă de porcării. De multe ori nu ne dăm seama ce facem pentru că ascultăm de tot felul de experți care nu sunt interesați de ce ne trebuie cu adevărat.
Nu am chef să intru în așa ceva. Trebuie să mâncăm echilibrat și mâncare gătită, proaspătă. Astăzi trebuie să fim foarte atenți la ce mâncăm. Dacă mănânci bine, vei arăta bine și te vei simți la fel.
Apropo de mâncare, ai vreun viciu alimentar la care nu poți renunța?
-Nu voi putea renunța niciodată la bucătăria jamaicană. Părinții mei sunt jamaicani și am crescut cu mâncarea lor.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
-Ei bine, cred că cel mai greu moment din viața mea nu a venit încă. Cred că fiecare situație grea poate fi rezolvată dacă nu fugi de ea. Trebuie să fii pe poziție și să te informezi. Lumea asta nu-i un loc plăcut și mulți dintre noi știm deja asta.
Lumea nici dreaptă nu e, de cele mai multe ori. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună ce să faci. Nu te mulțumi să primești răspunsul NU și susține-ți punctul de vedere. Nici măcar cei care se declara experți nu le știu pe toate, trebuie să studiezi problemele singur.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Nu pescuiesc, dar îmi place să calc și să colecționez diverse. Am o colecție impresionantă de Dvd-uri pentru că iubesc filmele. Problema e că n-am timp să le văd pe toate. Când eram mic mă uităm la Thunderbirds, Stingray, and Captain Scarlet sau la teatru de păpuși.
Sunt mare fan Aston Villa așa că am o mulțime de tricouri de-ale lor. În ultimii ani am devenit pasionat de grădinărit și mă bucur că mi-au plăcut științele în școală, acum îmi folosesc.
Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?
-Cred în cronologie și în fizică cuantică. Sunt convins că am ales un drum opțional care m-a dus unde sunt astăzi. Sunt foarte fericit unde sunt. Decizia pe care o voi lua mă va pune pe alt drum. De când simt asta merg numai pe căi pozitive și doar lucruri bune se întâmplă. Mă întreb unde mă va duce următorul drum.
Care a fost cel mai scump cadou pe care ți l-ai făcut, până acum?
-Cred că mașina mea. Nu sunt fan al cadourilor scumpe și prefer să-i fac pe ceilalți fericiți, mai ales pe familia mea. Dar Mercedes-ul meu SLK 230 a fost cel mai scump cadou. Am vândut-o când s-a născut fiul meu pentru că nu poți să-ți plimbi familia într-o mașină sport (râde, n.red.).