Sport

Vochin, după FCSB – Dinamo 2-1: “Viteziștii, singura genă care lipsea ADN-ului FCSB”

Startul fulminant de campionat al roș-albaștrilor, cu un joc în mare viteză, pare să aducă un ultim argument celor care cred că FCSB e Steaua
23.07.2023 | 10:26
Vochin dupa FCSB  Dinamo 21 Vitezistii singura gena care lipsea ADNului FCSB
FCSB - Dinamo 2-1. Sursă foto: Sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

1. FANII ȘI STILUL DEFINESC MARCA ECHIPEI! Nu mă pricep la domeniul juridic și respect din principiu deciziile judecătorești, astfel că am luat de bună de la început hotărârea instanței care a spus că Steaua nu e FCSB. Dar pentru că trebuie să-mi iau repere, de când au început aceste procese de stabilire a identității, am afirmat că, din punct de vedere moral-emoțional, clubul care va avea de partea lui marea masă de suporteri acela va fi pentru mine adevăratul posesor al continuității sportive. FCSB-ul a câștigat din start disputa cu CSA Steaua la acest capitol, așa cum Universitatea Craiova are întâietate în fața FCU Craiova.

Andrei Vochin, concluzii după FCSB – Dinamo 2-1. Care este secretul pentru primele două victorii obținute de FCSB în SuperLiga

Sunt convins că dacă managmentul celor care încă nu au suporterii acum ar fi unul bun și ar genera rezultate sportive și financiare, situația ar putea bascula în orice moment pentru că ADN-ul beligeranților va rămâne mereu același. În anii 80, jurnalistul Dan Claudiu Tănăsescu a fost cel care i-a botezat pe steliști ”viteziștii”. Asta pentru că ehcipa juca într-o viteză superioară tuturor adversarilor. Era o marcă mai puternică decât orice ar fi hotărât vreo instanță. Din acest început de campionat, în cazul FCSB-ului, pare să fi apărut gena lipsă care să-i facă pe toți să spună ”da, asta e Steaua adevărată”.

ADVERTISEMENT

2. VIJELIE, FORMA FOTBALISTICĂ, NU FRATELE LUI MACHE. 😊 Viteza a generat primele două succese în această ediție de campionat pentru FCSB. Vijelia care s-a abătut în startul meciurilor asupra porților lui FCU și Dinamo a rezolvat jocurile încă din prima repriză, aspect cu care erau obișnuiți suporterii Stelei lui Lăcătuș, Stoica, Boloni și Pițurcă. Respectând evident proporțiile, astăzi forma lui Coman și Olaru, apariția lui A.

Băluță în prima linie de atac, și siguranța din spate oferită de Djokovici și Șut au putut permite roș-albaștrilor să pună presiune pe adversar de la primul fluier al arbitrului, să construiască rapid, să recupereze sus și repede, să creeze ocazii și să marcheze. Așa s-a întâmplat și aseară contra lui Dinamo, când meciul s-a decis în prima parte. 2-0 la goluri, 4-0 la ocazii, 5-0 la șuturi pe poartă și 7-1 la cornere, asta arăta fișa statistică la finele primelor 45 de minute.

ADVERTISEMENT

3. POHTA CE-A POHTIT! Asta a declarat de nenumărate ori patronul din afara actelor de la FCSB. ”Pac-pac, 2-0 la pauză, să n-am emoții, tată!”. Acum dorința pare să se înfăptuiască. Doar că omul ne-a obișnuit să-și facă probleme când nu are. Să umble puțin la mașinărie așa ca să se bage-n seamă. Ieri, s-a pus pe treabă și i-a lăasat la cabine pe A. Băluță și pe Miculescu, cei care nu marcaseră, dar contribuiseră la jocul avântat al ehcipei lui. I-a introdus pe Compagno și pe Cordea, iar cifrele reprizei a doua au arătat, pentru a nu-știu-câta-oară, că dl. Becali, când îi mor emoțiile, e extrem de talentat în a le da viață.

Gigi Becali, din nou neinspirat la schimbări. A băgat-o în joc pe Dinamo în repriza a doua

0-1 la goluri, 2-2 la ocazii, 1-2 la șuturi pe poartă (plus o bară), 2-1 la cornere. Zici că au jucat alte echipe. Singurul alibi în acest sens ar fi menajarea unor jucători pentru meciul de miercuri de la Sofia. Dar, vorba lui Dan Udrea, atunci de ce nu i-ai scos din echipă pe Coman și Olaru, care acuzaseră probleme medicale săptămâna trecută? Bine, asta e o întrebare logică, noțiune maltratată de marele stăpân de nenumărate ori.

ADVERTISEMENT

4. GOL PRIMIT ÎN FIECARE MECI. Dacă zona ofensivă a dat randament, beculețul de panică al FCSB ar trebui să semnaleze o problemă. Echipa a luat gol în ambele meciuri și de fiecare dată în ultima parte. Deoarece nu prea cred în coincidențe, un răspuns poate veni fie de la responsabilul cu mentalul, care ar trebui să explice căderea, fie de la cel cu partea fizică. Ok, nu insist, primul nu prea există în fotbalul românesc, așa că probabil că singurul care ar putea oferi o analiză argumentată ar putea fi Neubert. Nu de alta, dar la Sofia nu e Arcul de Triumf.

5. GEMENII GOLULUI. Peste jocul echipei s-au ridicat iar reconfortant și tonic, ca aburul cafelei de dimineață, Coman și Olaru. Cei doi care au rezolvat meciul de săptămâna trecută de la Craiova au fost cei care au fost decisivi și cu Dinamo. Primul a deschis scorul cu un șut neașteptat de bun cu piciorul stâng, al doilea le-a adus liniștea colegilor tot cu stângul, dar la el nu mai e o știre de presă. Încă o evoluție care confirmă că FCSB e o echipă cu ei în primul ”11” și cu totul alta fără ei. Asta, evident, la noi în campionat. Dacă dominația lor se va extinde și în Europa, abia atunci se va putea vorbi despre niște jucători excepționali. Pînă atunci, rămân premianții de la sat.

ADVERTISEMENT

Florinel Coman, inspirat în execuții, dar și în gesturi. Un selfie care a detensionat atmosfera la FCSB – Dinamo

6. MUNCA, CEL MAI SIMPLU SECRET. Forma continuu bună a lui Florinel Coman este una dintre cele mai bune vești al acestui început de sezon. Parcă pentru a bucura fanii și după expirarea timpului de joc, șeptarul își continuă recitalul și la interviurile de după meciuri. Echilibrat, realist, cu verb, Florinel își arată progresul și prin cuvinte. Sau  chiar și-l explică. ”Mă antrenez de ceva timp să îmbunătățesc jocul cu stângul”. Aseară munca a rodit. Munca, acest subsatntiv pe care nu prea-l înțeleg talentații, e cheia succesului.

7. SELFIE E ȘI POZA DECLARAȚIILOR. În cazul lui Coman, înțelegerea faptelor l-a condus și către dezvoltare personală, de vreme ce a priceput înaintea multor altora cât poate să te ajute un antrenor mental. Evident altul decât antrenorul care are pretenția că se pricepe la toate. Iar rezultatul l-am văzut și ieri la incidentul cu telefonul. Acum ceva ani, Coman se războia cu arbitrii, folosea cuvinte inferioare și se enerva în dispute cu spectatorii. Aseară, un telefon aruncat din tribună putea să-i spargă capul.

Reacția lui a fost însă pe cât de responsabilă, pe atât de haioasă. A încercat să-și facă un selfie cu obiectul care atentase la integritatea lui corporală, după care l-a dat fără harță lui Neluț Roșu, dinamovistul care s-a simțit dator să-l recupereze cât mai repede. Și fără să-i arate ostentativ arbitrului, ca să-și creeze vreun avantaj. După care, la interviuri, nu și-a hiperbolizat gestul, ci chiar și-a cerut scuze dacă gluma a fost deplasată.

Nu același lucru l-am auzit din gura lui Neluț Roșu, care a încercat să eschiveze momentul. Nu l-a eschivat, ci l-a ratat. Scuzele puteau veni chiar din partea lui, așa, ca de la fotbalist la fotbalist care putea fi mutilat. Dar pentru asta ar fi trebuit bărbăție și independență față de agresorul din tribună. Bravo, Florinel, zece! Stai jos, Neluțu, patru!

Lamine Ghezalli, marea dezamăgire de la Dinamo în partida cu FCSB. Nimic într-o oră

8. AUTO-EVALUAREA, CARBURANTUL DEZVOLTĂRII. De la Dinamo, notă mare poate primi doar Ovidiu Burcă. Nu pentru ce a arătat echipa pe teren, mai ales în prima parte, ci pentru realismul declarațiilor lui. Sinteza jocului, lipsa de inhibiție în a-și lăuda rivalii, aprecierile corecte referitoare la momentul în care se află ”câinii” acum indică faptul că roș-albii vor crește de la maci la meci cu un astfel de antrenor .

”Cine se autoevaluează corect, acela are marjă mare de creștere”, spunea acum mulți ani Arsene Wenger despre tinerii jucători. E valabil și pentru antrenori. Dacă  nu credeți ascultați-l pe Rednic după UTA – CFR! Poate așa ne explicăm de ce el a dus Dinamo în jos, iar Burcă a ridicat echipa din buza prăpastiei Ligii a treia și a putut s-o readucă acolo unde îi e locul.

9. NIMIC ÎNTR-O ORĂ. Ghezalli, omul de la care dinamoviștii așteptau să facă un meci mare, a apărut la rampă doar de două ori. Prima dată prin minutul 15, când a pornit pe un contraatac promițător, fază în care și-a arătat, deopotrivă, calitățile și defectele: tehnica în regim de viteză și egoismul. Și a doua oară, în minutul 64, când a fost anunțat de tabela arbitrului de rezervă că trebuie să vină la schimbare. În rest, tăcere!

Cum a fost gazonul stricat de o grămadă de răutăți și marea întrebare pentru Dinamo

10. O GRĂMADĂ DE RĂUTĂȚI. Poate l-o fi deranjat terenul. Asta ar fi o scuză plauzibilă, pentru că trăim în țara în care se dorește decesul caprei vecinului. Sau, mă rog, ca să rămânem în context, a oii vecinului. După tot circul Armatei cu stadionul Ghencea, a urmat antrenamentul asiduu al rugbyștilor lui Alin Petrache tocmai pe arena centrală a complexului de la ”Arc”. Evident că băieții aveau nevoie de el, în special pentru cea mai solicitantă expunere a gazonului, pregătirea grămezilor.

Evident, că trebuia făcută acolo pentru a se obișnui oamenii cu reperele arenei. Și, firesc, în fiecare parte de teren, pentru că, nu-i așa, la rugby grămezile ordonate pot apărea în orice zonă a terenului. Au reușit să-l mototolească bine de tot. Acum seamănă perfect cu obrazul celui care a hotărât asta.

11. DE CE O FI REFUZAT DINAMO AMÂNAREA MECIULUI? Criza stadionului care a prefațat marele derby a fost marele subiect al săptămânii. Aici, îmbucurătoare mi s-a părut solidaritatea dinamoviștilor față de rivali, dar și față de noțiunea de sport făcut nu numai pentru bani și propriile familii, ci și pentru marea masă a suporterilor, cea care, de fapt, finanțează prin toate formele posibile salariile și primele fotbaliștilor.

Ceea ce n-am înțeles a fost refuzul de a se amâna meciul până într-o perioadă în care Arena Națională se fie disponibilă și să poată primi de la 30.000 de oameni în sus. Strict fotbalistic, cred că ar fi fost un avantaj pentru Dinamo. Mă întreb dacă nu cumva, până spre final de an, Burcă n-ar fi avut timp să-și pună mai bine la punct echipa, să integreze mai bine nou-veniții sau să-i adapteze la rigorile primei Ligi pe mulți dintre jucătorii săi, care anul trecut se chinuiau prin al doilea eșalon. Sau dacă nu cumva, obosiți, de adversari interni și europeni sau de ”iscusința” de a strica lucrurile a propriului patron, ”viteziștii” acestui start de campionat ar fi putut să redevină acei permanenți abonați la locul 2.

ADVERTISEMENT