Zarug, realizatorul after-party-ului de la Te cunosc de undeva, a vorbit despre misiunea pe care a primit-o de la Antena 1, viața amoroasă, dar și ce griji are vizavi de viitorul său, într-un interviu spumos oferit pentru FANATIK, în exclusivitate!
Zarug a răspuns în stilul său amuzant câtorva întrebări despre show-ul pentru care a semnat cu Antena 1, bărbați, dar și dacă s-a gândit serios să urmeze o carieră muzicală după ce s-a remarcat ca artist într-un sezon la Te cunosc de undeva!
Ce rol ai tu la Te cunosc de undeva?
– Măi, cum s-ar zice în franceză, je suis la peau de la bite… Adică sunt pielea p#$&i! (n.r.: râde).
Și face face pielea…?
– ”Chelea” p%$@i? Participă, dar nu se bagă. Sunt prezentatorul de backstage, practic, îi urmez pe concurenți peste tot, de la repetiții până la filmarea episodului. Voi încerca să le surprind reacțiile, să râdem, să glumim, să facem mișto de personaje. Îi ajut, asta mi-am propus, asta e misiunea mea declarată, să intre într-o zonă de relaxare și bună dispoziție ca să dea cel mai bun lapte. Ha, ha ha!
Deci ți-ai luat rolul în serios. Dar pe tine, dacă tot vorbim de personaje la TCDU, te inspiră cineva?
– Da, Michelangelo, fă! Mă simt ca Michelangelo la pictat Capela Sixtină! Acum, serios, eu încerc pe cei care nu sunt cântăreți de meserie, pentru că mă recunosc în schema asta, le dau tipsuri cum să păcălească oarecum camera, să nu le cadă microfonul din mână.
Ai surprins mulți oameni, apropo de cântat, chiar ai fost o revelație la Te cunosc de undeva. Te-ai gândit să faci o carieră în sensul ăsta?
– Depinde ce înseamnă carieră…
Să cânți mai mult, de exemplu.
– Eu cânt, nu cânt foarte des, dar urc pe scenă, cânt în teatre. Cânt la evenimente unde sunt invitat să cânt. E adevărat că am un public destul de restrâns, pentru că eu nu am promovat niciodată partea asta. Cel puțin, partea cu cântatul pentru mine e o supapă de refulare. În zona aia sunt absolut cel mai liber, pentru că nu cânt decât ce vreau, nu spun decât ce vreau pe scenă, nu e nimeni care să mă editeze, să mă monteze, să taie cuvintele pe care le spun.
Pe tine te-a schimbat în vreun fel experiența de la Te cunosc de undeva? Ce ai învățat despre tine?
– Am învățat enorm de mult, și de la Te cunosc de undeva, și de la Asia Express… Din orice! Eu acum niște ani, eram un om foarte închis și reținut. Lumea, pe alocuri aveau o reticență, dacă nu chiar frică să-mi vorbească, pentru că eram foarte serios pe cariera mea în modă și asta mă făcea neplăcut. Fiind foarte serios și determinat, eram încrâncenat. Din showbiz am învățat relaxarea și relativizarea. It is not personally, is TV.
Cum ai făcut asta?
– Prima oară când am cântat, am pus microfonul la gură și îmi făcea așa microfonul… (n.r.: îi tremura foarte tare mâna). Am cântat cu ochii închiși și microfonul așa. Am terminat de cântat, am constatat că lumea nu a fugit din sală, nici n-a aruncat cu roșii în mine. Și, ce să vezi, fă, nu s-a dărâmat nici tavanul! Am învățat că mai degrabă merită catastrofele decât marile succese, pentru că de catastrofe își aduce aminte toată lumea.
Spuneai într-un interviu acum ceva timp că își dorești un bărbat cu două mâini și trei picioare. Mai e valabil?
– Ha, ha, ha! De ce, te oferi? (n.r.: râde copios). I stand by what I said, da.
Păi l-ai găsit până acum?
– Dragă, trepiezi sunt până și la Obor. Problema e că trebuie ceva și sus. Trebuie să funcționeze și scula de sus.
Dacă ar fi să găsești tipul potrivit, să spunem, cum ai fi într-o relație?
– Da cine dracu’ știe? Nu aș mai ști cine aș fi, pentru că n-am avut de atâta timp o relație. În ultima am fost cam de că#$t, recunosc. Pentru că eu mă concentram foarte mult pe carieră, altceva nu mă interesa.
Probabil că aș încerca să nu mai repet greșeli din trecut, dar numai pentru că știi că ai greșit și ai niște patternuri comportamentale nu înseamnă că ești scutit să repeți aceeași greșeală. Aici nu ține de inteligență, pur și simplu.
Ai mai repeta experiența de la Asia Express?
– Absolut niciodată! Depinde cine te plătește pentru interviul ăsta! Dacă te plătește Antena 1, da, sigur, mâine m-aș întoarce!
Nu e Antena!
– Atunci nu, sub nicio formă. Bine, recunosc că a fost o experiență foarte mișto. M-a scos din multe, din niște anxietăți. M-a făcut să-mi depășesc niște limite, inclusiv de ordin igienic, dar n-aș mai repeta-o. E o experiență irepetabilă. Ăsta e cârligul pentru junkiști. Faci o experiență o dată, ceva ce n-ai mai trăit niciodată și poate că o repeți în speranța că vei retrăi prima experiență și n-o să se mai întâmple la fel niciodată. Mai bine să ne mulțumim cu ce a fost.
Care e cel mai mare viciu al tău?
– Vorbesc mult, am tendința să maschez orice altă emoție, cel puțin negativă cu umor. Fac glume în momente nepotrivite ca să detensionez atmosfera și câteodată poate să fie lipsă de respect, nu e. Percepția e și aia o formă de adevăr. Am pretenția că vorbesc cu oameni deștepți, dar nu întotdeauna e cazul. Sunt câteodată atât de cuprins de anxietate că nici nu mai fac un lucru de frică să nu eșuez. Ăsta e un lucru pe care l-am învățat recent. Perfecțiunea, în primul rând că nu există și chiar dacă ar exista nu face parte din brand-ul meu, care este catastrofa.
Ceva material îți dorești?
– Măi… Mașină nu, că tocmai ce am schimbat-o. Dar, da. Îmi doresc și mai mulți bani de la producția prezentă aici de față.
Apropo de bani, nu știu dacă ai văzut controversa iscată de Selly, care a spus că are nevoie de zeci de mii de euro să trăiască pe lună… La tine de câți bani e nevoie să te descurci?
– Eu nu trăiesc cu foarte mulți bani. Pentru mine, anxietatea financiară nu e despre ce am acum, e legată de un soi de precaritate la o vârstă înaintată. Mie îmi e frică de o bătrânețe plină de griji și marcată de lipsă de mijloace, ceea ce e din nou o stupezenie. Cum dracului să stai să-ți pregătești existența pentru ceva ce habar nu ai dacă o să se întâmple sau nu… Probabil că atunci când voi acumula niște sute de mii de euro în cont, o să stau mai relaxat în ideea că orice s-ar întâmpla o să am din ce să-mi plătesc extraveralul!