11 motive pentru care Argentina – Franța poate fi considerată cea mai tare finală din istoria Campionatului Mondial

Argentina – Franța, ultimul act al Cupei Mondiale din Qatar, a avut de toate. Momente de maxim, dar și de incredibil minim, pentru ambele combatante. Reușite pe bandă rulantă. Inclusiv în prelungiri. Departajare la penaltyuri. Și dacă mai sunt, desigur, voci care susțin că există și alte pretendente pentru titlul de finala – finalelor, e limpede că, aceasta din 2022, este printre pretendente.

Elementele care fac finala Cupei Mondiale 2022 una de neuitat

Desigur, pe măsură ce orele și zilele trec, se decantează impresiile. Căci, cu siguranță, în derularea evenimentelor, în special după ce s-a intrat în ultimul sfert de ceas al timpului regulamentar, în prim-plan au fost emoțiile. Și nu pentru că până atunci lipsiseră. O demonstrează și cele 11 elemente cheie pe care le-a ales un neutru, Thom Gibbs, unul dintre comentatorii de marcă ai cotidianului The Telegraph.

”A fost, cu siguranță, un meci cu adevărat total imprevizibil”, spune Gibbs. Și are drept prim argument prima repriză dezastruoasă a Franței. Dar am putea spune, chiar mai mult decât atât. În condițiile în care primul șut spre poartă (peste transversală, Mbappe), a venit târziu în a doua parte. Iar primul pe spațiul acesteia, a fost în minutul 80. La lovitura de pedeapsă executată de același jucător.

Imprevizibilă total

Apoi este modul brusc în care s-au prăbușit argentinienii. Și-aici am putea extinde discuția. N-a fost prima dată. S-a întâmplat cu Arabia Saudită. Cu Australia (ce ocazie a avut Kuol în minutul 90+7) și Olanda.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

A fost apoi faptul că în prelungiri s-a marcat de două ori. Pentru a se ajunge la loviturile de departajare, acolo unde avea să se decidă totul.

Gibbs spune: ”De obicei, puteți măsura entuziasmul unui meci prin stresul pe care-l dă jurnaliștilor care-l relatează de la stadion.

Numiți-o Teorema Rescrierii. RIP tastaturilor laptopurilor și degetelor care dor ale distinșilor mei colegi din tribunele de presă de la Lusail”.

Și are perfectă dreptate. Am revăzut fragmente din transmisiunile mai multor televiziuni în minutele 70-82. Și am recitit din comentariile live. Iar concluzia era unanimă. Deja se pregătea finalul cronicii și se ”împănau” textele cu figuri de stil. Când totul a fost dat peste cap.

Digisport.ro

”Cea mai proastă din istorie. E șocantă”. O româncă a fost ”pusă la zid” pentru ce a făcut la Londra

Schimbările surpriză ale Franței

”O înlocuire dublă înainte de pauză este o mișcare din arsenalul pe care-l iubea Mourinho, când era încă capabil să iubească”, continuă Gibbs.

Și-aici este limpede, nu vezi des astfel de lucruri. Poate de vină este, crede jurnalistul, și virusul din cantonamentul Franței, care a dat bătăi de cap înaintea finalei.

Caz în care Dembele ar putea avea o scuză pentru prestația sa. Cu zero driblinguri reușite, zero din cinci dueluri câștigate, șapte momente de pierdere a posesie și un penalty făcut prin imprudență.

Remarcabil este însă, spunem noi, și momentul în care Deschamps a mutat. N-a așteptat pauza. A simțit că exista pericolul unei noi lovituri. În condițiile în care la Cupa Mondială reprizele nu mai au 45 de minute. Și, într-adevăr, Kolo Muani și Thuram au echilibrat balanța în cele 11 minute care au urmat!

Ambele vedete cu performanțe

Când se vorbește intens despre un duel așteptat, fotbalul, de cele mai multe ori, se răzvrătește. În această finală, nu. Mbappe a marcat primul hat-trick în finala Cupei Mondiale de la Geoff Hurst. Messi a avut cu un gol mai puțin, dar, poate mai șocant, a făcut câteva tackling-uri cheie.

Linia a doua

Și, da, nu doar cele două nume mari au avut prestații excelente. ”Alexis Mac Allister, irlandez ca nume, argentinian pur ca joc, a fost o curiozitate la începutul turneului. A jucat minunat în mijlocul bine echilibrat al echipei sale.

În prima repriză, Adrien Rabiot a părut deseori singurul jucător al Franței ale cărui ghete nu-s prinse în melasă. Hugo Lloris a adăugat strălucire cu mai multe intervenții salvatoare”, este considerația jurnalistului britanic.

Dar am mai avea de adăugat. Un Di Maria, la argentinieni. Omul determinant din prima repriză. Sau, dincolo, pe Kolo Muani și Marcus Thuram.

Primul, a scos penalty-ul care a relansat meciul. Și putea deveni erou al Franței în finalul prelungirilor. Cel de-al doilea este, între altele, omul cu assist la golul de 2-2.

Al doilea gol al Argentinei

O pasă greșită a lui Dayot Upamecano. Două pase rapide, din prima, au făcut ca mingea să ajungă acolo unde argentinienii își doreau. La Lionel Messi.

Acesta a controlat balonul cu două atingeri, timp suficient ca Julian Alvarez să se desprindă. Vârful a primit, l-a deschis pe Mac Allister pe spațiul liber, acesta a centrat perfect, iar Di Maria a finalizat. Un gol extraordinar în urma unei acțiuni colective.

Gol de kinogramă Mbappe

Și cealaltă reușită din acțiune din timpul regulamentar este între momentele cheie alese de Thom Gibbs. ”În comentariul pentru ITV Sport, atât Ally McCoist, cât și Lee Dixon, au repetat „ar fi trebuit să preia acolo”. Așa cum ai proceda după ce un jucător a ratat”, spune jurnalistul.

Da, probabil, orice alt jucător așa proceda după ce a repriit mingea la finele un-doi-ului cu Marcus Thuram. Dar, conchide și Gibbs, și sunteți de acord, poate că îi dădea timp lui Emi Martinez să se poziționeze. Așa, reluând din prima, cum puțini jucători o pot face, nu i-a lăsat vreo șansă.

Final de infarct al prelungirilor

Ambele echipe au avut șanse viabile de a câștiga în ultimele minute, la 3-3. Martinez a salvat minunat în fața lui Randal Kolo Muani. Iar pe contraatacul care a urmat, Lautaro Martinez a reluat puțin pe lângă poartă.

Și nu se terminase. Mbappe a luat mingea pe contr propriu, încercând să finalizeze în stilul legendarului Maradona. Dar, în cele din urmă, poate și vegheați de Diego, de-acolo, de Sus, argentinienii au scăpat.

Jucători în lacrimi în timpul meciului

Camerele TV l-au surprins pe Messi la un pas să plângă după primul gol. Apoi, Di Maria chiar a făcut-o, după reușita sa pentru scorul de 2-0.

De partea cealaltă, în minutul 112, atunci când s-a prăbușit, aproape epuizat, după linia de fund, fața lui Raphael Varane sugera că este și el la un pas să dea frâu liber emoțiilor. ”Oboseala, dar și tensiunea meciului, i-au secat însă, probabil, lacrimile”, este concluzia jurnalistului.

Sesiunea de lovituri de departajare

Există ideea că loviturile de departajare sunt o modalitate nedreaptă de a decide învingătoarea. De această dată, tensiunea nu a fost însă întinsă pe termen lung.

Mai degrabă au decis viclenia lui Martinez și faptul că nimeni de la argentinieni nu a ratat. Drama organică a meciului a rămas nediluată prin comparație.

Un meci fără controversă VAR

Aici, sunt voci că lucrurile nu stau tocmai așa. Iată însă ce spune Gibbs: ”O performanță impecabilă a arbitrului Szymon Marciniak , care a cucerit inimi și minți prin abordarea sa fără compromisuri.

Este nevoie de arbitraj de nivel înalt pentru a gestiona această echipă Argentinei, darămite într-un meci de această intensitate și emoție.

Așa că el și echipa sa au un merit deosebit pentru deciziile corecte. Ajută că arată ca un Pierluigi Collina mai forțos, un punct de plecare bun pentru un oficial de fotbal modern”.

Messi cu trofeul

”Un moment, din păcate, contaminat de prezența lui Gianni Infantino și de insistența ca Messi să ridice trofeul purtând un simbol al dubioasei națiuni gazdă”, precizează jurnalistul.

Rămân însă imaginile cu momentul în care a sărutat cu tandrețe trofeul într-un moment anterior, când se îndrepta să-l ridice pe cel pentru ”Balonul de Aur”. Care arată cât și-a dorit acest triumf.

• 3 titluri mondiale are în palmares Argentina