Revolta românilor care a fost uitată de istorie: 14 decembrie 1989, Iași – o revoluție care nu a mai început

Membrii Frontului au încercat să tipărească manifeste și să pregătească un protest în Piața Unirii din Iași, în 14 decembrie 1989.

Manifestul de la Iași avea următorul conținut:

„Chemare către toţi românii de bună credinţă.

A sosit ceasul descătuşării noastre. Să punem capăt foamei, frigului, fricii şi întunericului care ne stăpâneşte de 25 de ani. Să punem capăt terorii dezlănţuite de dictatura ceauşistă care a adus poporul întreg în pragul deznădejdii. Am rămas ultima ţară din Europa în care mai persistă coşmarul stalinist amplificat de către o conducere incompetentă şi răuvoitoare. Să arătăm că noi cei din urmă vom fi cei dintâi. Stă în puterea noastră şi numai a noastră să ne eliberăm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodată ţara noastră. Pentru aceasta chemăm toţi cetăţenii de bună credinţă sîmbătă 14 decembrie ora 16 la demonstraţia de protest care va avea loc în Piaţa Unirii. Dorim ca demonstraţia să se desfăşoare într-o tăcere deplină, iar la ora 19 să pornim cu toţii către Piaţa Palatului Culturii, unde va avea loc sfîrşitul demonstraţiei, urmînd să ne întîlnim sîmbătă, 23 decembrie, la aceeaşi oră, în acelaşi loc. Ultima demonstraţie va avea loc la 30 decembrie ora 18 vom cere înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale. Facem apel la armată, miliţie şi securitate să dea dovadă de curaj, patriotism şi clarviziune politică şi să sprijine acţiunea noastră de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.”

Dorința unui economist și determinarea unui muncitor, catalizatorul mișcării de la Iași

Profesorul Prutianu, economist la Uzina Nicolina, la acel moment,  inițiator al mișcării de la Iași în 1989, își amintea că încă din 1982, a discutat cu o studentă la biologie marină, în timp ce era în Polonia, despre ideea de revoluție: „În 1982, eram în Polonia, la Gdansk, şi acolo am cunoscut o studentă la biologie marină. Bojena Derengovska o chema. Eram cu doamna mea de atunci, însă m-am împrietenit şi cu această fată, care era membră în Solidaritatea lui Walesa. Îmi spunea: «Mă, dar voi chiar sunteţi nişte capete plecate!». Atunci mi-am dat seama că trebuie să facem ceva”.

Ideea a rămas, până când Ștefan Prutianu, l-a întâlnit pe Titi Iacob, muncitor la „Nicolina”, care în octombrie 1989, a protestat contra condițiilor de muncă.

„În octombrie 1989 mergeam cu Titi Iacob pe linia de tren şi ne întrebam de ce în Germania cade Zidul Berlinului, iar noi nu facem nimic. Am început să strâng lângă mine oameni în care puteam să am încredere pentru a crea Frontul Popular Român”. Astfel își amintea Ștefan Prutianu, devenit profesor universitar de economie la UAIC Iași, momentul 1989.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Pe lângă experiența din Polonia, în URSS, faptul că Frontul Popular din Moldova, obținuse unele mici succese, i-a  determinat pe ieșeni să se organizeze pe modelul fraților moldoveni de peste Prut.

Momentul 14 decembrie 1989, distrus în fașă de autorități. Aparent, Nicolae Ceaușescu deținea controlul

Membrii Frontului Popular trebuiau să convingă, fiecare, câte trei oameni, ca în data de 14 decembrie, ora 16.00, în Piața Unirii. Totuși, autoritățile au aflat cu mai mult de o săptămână înainte, cupă cum își amintește Ștefan Prutianu:

„Pe 8 decembrie ne-am dat seama că a fost o scurgere de informaţii, dar nu am dat înapoi, ci am decis să dăm drumul la manifestele tipărite cu mare trudă”.

Ștefan Prutianu a menționat că se crease o formulă care să evite cumva deconspirarea mișcării:

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

„Făceam un casting în mintea mea, vedeam organizaţia ca pe o punere în scenă, ca pe un script. Trebuia să insufli încrederea, aşa că le-am spus tuturor scenariul ca şi când ar fi fost un lucru deja hotărât. Pretextam că de la mine în sus există o organizaţie, că există un consiliu, un sfat al Frontului ascuns foarte bine şi nu poate fi contactat, că eu doar dădeam mai departe instrucţiunile. Uneori, mă simţeam ca un medium. Am avut contact personal cu 42 de persoane „Trebuia să respectăm legile conspirative nescrise”. Se acționa cumva ca într-o progresie geometrică. Revoluția este întotdeauna și știință nu numai spirit revoluționar și atitudine de revoltă.

Scriitorul Cassian Maria Spiridon rememorează: „Cei convocaţi ar fi trebuit să aibă asupra lor un înscris cu poezia «Un Răsunet» a lui Andrei Mureşanu şi o lumânare ce urma să fie aprinsă la momentul oportun. La umbra statuii lui Cuza ar fi urmat să ia cuvântul câţiva dintre noi. În tot acest timp, am fi strigat lozinci destabilizatoare. În final, în ideea solidarizării şi afirmării că nu suntem singuri, ne-am fi prins de mână într-o mare horă a unităţii de simţire şi ideal, am fi aprins lumânări şi am fi cântat «Un Răsunet». Nu s-a putut face treaba asta, dar măcar «Deşteaptă-te române» a devenit imnul naţional”.

Un alt anticomunist ieșean, inginerul Vasile Vicol de la CUG Iași s-a implicat în popularizarea mitingului. El a fost cel care a fost „turnat” de un informator.

Ridicat de Securitate chiar în data de 14 decembrie 2021

„M-au luat de la seviciu, m-am băgat într-o Dacie şi… la Securitate! Pe traseu vorbeau codificat, cu «vulturul», cu «vrabia», din astea. Ni s-a spus că forţele de ordine vor fi de partea noastră, să avem încredere. Eu am fost foarte supărat că ei nu ştiau scenariul ăsta şi au început să mă bată. Am rămas uimit, nu-mi venea să cred. Înainte, un maior m-a întrebat dacă stau bine cu sănătatea, dacă îmi joacă feste inima. Eu mereu m-am lăudat că sunt sănătos, că sunt sportiv, aşa că au ştiut cum să mă bată”.

Alți luptători anticomuniști au fost scriitorul Cassian Maria Spiridon, scriitorul Aurel Ștefanache, inginerul Ionel Săcăleanu, muncitorul Titi Iacob și Georgel Muraru.

I-am menționat pe cei mai importanți anticomuniști care au fost acuzați de ”organizarea de manifestări anarho-protestatare împotriva orânduirii socialiste”.

Ei au fost considerați lideri ai mișcării de la Iași. Cei șase au fost anchetați, bătuți, arestați iar alți 60 au fost anchetați. Dacă pe 16 decembrie 1989, nu începea Revoluția la Timișoara, soarta celor arestați nu ar fi fost prea fericită. Îi așteptau ani grei de temniță dacă nu chiar condamnarea la moarte.

De ce nu a reușit organizarea protestului pe 14 decembrie?

Profesorul Ștefan Prutianu rememorează modul în care s-a terminat totul: „Parola de începere ar fi fost «Primăvara începe joi», ca la cehi, ar fi fost frumos. Dar oricât ne-am juca azi de-a disidenţa, noi încă eram cu toţii tributari sistemului, eram tributari obedienţei, singurătăţii în care trăia fiecare. Eram nişte insule. Or, revoluţiile încep de la un cap spart, un geam spart, de la o înjurătură”.

„Am comandat câte o gustare – numai de mâncare nu ne ardea – şi ceva de băut. Era clar, şansele de desfăşurare a mitingului tindeau către zero. […] Trecuse de orele 17.00 şi am pornit spre casă. Prutianu şi Săcăleanu aveau bilete la un concert cu Dan Grigore, la Filarmonică, de la orele 18.00. Maestrul ne-a bucurat sufletele în seara lui 14 decembrie 1989, atât cât mai puteam percepe în acele momente”, afirmă scriitorul Cassian Maria Spiridon.

Una din întrebări a fost ce a dus la anihilarea în fașă a protestului. La 4 decembrie 1989, a avut loc ultima întâlnire la Moscova între Nicolae Ceaușescu și liderul sovietic Mihail Sergheevici Gorbaciov.

Liderul de la București s-a întors practic descumpănit, mai ales că știa încă de la 1 decembrie 1989, că în Malta, între 2 și 3 decembrie 1989, Mihail Gorbaciov și lierul american George Bush discutaseră că ambele puteri nu se vor opune transformărilor din Europa de Est.

Nicolae Ceaușescu era singurul lider „de modă veche” din blocul socialist. Tovarășii săi de bloc comunist făcuseră un pas în spate, ori acceptaseră ca Opoziția să intre la guvernare.

Ceaușescu dorea ca Moscova să procedeze exact ca în 1956 sau în 1968, deși mesajul din Malta fusese clar: „marile puteri nu vor mai acționa ca un detașament de pompieri care să stingă incendii”.

O persoană care l-a însoțit în multe delegații cu avionul pe Nicolae Ceaușescu, a afirmat că atât la dus cât și la întors, avionul prezidențial era escortat în spațiul aerian românesc de avioane de vânătoare militare, onoare care se face de obicei numai oaspeților. Așadar, Ceaușescu se temea să nu fie doborât chiar la el acasă de tirul vreunui dispozitiv de artilerie clandestin.

Iașul se afla atunci în apropierea frontierei estice cu URSS, deci, orice manifestare de protest ar fi fost pusă pe seama KGB și a agenților sovietici. Ori, Securitatea nu voia ca după Congresul al XIV-lea să apară proteste, mai ales la Iași, unde agenții specializați în contraspionaj pe zona spațiului sovietic controlau informativ totul.

În plus, nici inițiatorii protestului au fost practic prinși pentru că vestea despre protest a circulat liber, unul dintre cei care a informat Securitatea fiind un nepot al prim-secretarului de la Iași.

Practic, mișcarea a fost înăbușită în fașă, iar Securitatea a raporta laconic: „E liniște la Iași”.

În cu totul alte condiții, Revoluția urma să izbucnească la Timișoara. Acolo, condițiile erau cu totul altele.