Adrian Bumbescu la 61 de ani: „Sunt niște șefi la CSA numiți politic, dar nu să mă dea afară!” Exclusiv

La împlinirea a 61 de ani, Adrian Bumbescu a dezmințit pentru FANATIK faptul că ar fi la un pas să fie dat afară de la CSA Steaua, chiar dacă acolo „sunt niște șefi numiți politic”.

FANATIK îl sărbătorește astăzi pe fostul mare fotbalist al Stelei, care a ajuns la 61 de ani. „Ministrul apărării” a povestit pentru site-ul nostru cum a fost adus la Steaua în 1984 de către Pițurcă și fiul lui Ion Alexandrescu.

Fostul fundaș central a vorbit și despre partidele istorice împotriva lui Inter Milano și Leeds United, dar și despre cei care au construit marea echipă a Stelei. Toate acestea și multe altele într-un interviu marca FANATIK.

Interviu aniversar cu Adrian Bumbescu la 61 de ani: „Nu este adevărat că eu și Sătmăreanu vom pleca de la CSA Steaua!”

Adrian Bumbescu la 61 de ani…

– E o zi specială, foarte mulți oameni sunt alături de mine și le mulțumesc pentru asta. Nu este doar ziua mea, a fost și ziua unui prieten drag și un mare fotbalist al Stelei, Lajos Sătmăreanu, cu care am avut ocazia să mă felicit chiar la stadionul Ghencea pentru că suntem colegi la CSA.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

A împlinit frumoasa vârstă de 77 de ani și în fiecare an ne aducem aminte unul de celălalt. Nea’ Lajos pentru mine e un idol! Nu vă luați după ce se înscrie în presă că eu Sătmăreanu suntem la un pas de plecare! Nu este adevărat, pentru că noi suntem în continuare acolo, chiar dacă mai sunt niște șefi așa, care sunt aduși pe criterii politice!

Adrian Bumbescu: „Îi vedeam pe Balaci, Cămătaru și eu eram pe zgură. Am muncit enorm, nu am avut un mare talent!”

Ați fost campion cu Universitatea Craiova, Dinamo și Steaua…

– Eu nu mă laud cu această performanță! E pur și simplu împlinirea unor vise pe care le-am avut de mic, de pe vremea când mergeam la stadion și îi vedeam pe Balaci, Cămătaru, pe fostele glorii cum se antrenau și eu eram pe zgură. Îmi plăcea enorm să îi văd! Eu nu am avut mare talent, dar să știți că am muncit foarte mult să știți!

Pe cine ați avut ca idol și model?

– Eu l-am avut pe Sameș. Fane Sameș a fost un mare fotbalist! Fundaș central, ca mine. A fost la un moment dat la Craiova și îmi plăcea extraordinar cum sărea la cap. Un jucător deosebit!

„Ilie Oană m-a promovat în Liga 1, iar Valentin Stănescu m-a adus la Dinamo”

Ați prins niște fotbaliști extraordinari…

– Atunci era fotbalul adevărat. Valentin Stănescu, Ilie Oană, am avut de la cine să învăț peste tot pe unde am fost. Pe mine, Ilie Oană m-a promovat în Liga 1, apoi la un an a venit Valentin Stănescu care m-a luat imediat și la Dinamo. De la fiecare am încercat să iau câte puțin, lucrurile bune.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Câștigi câte ceva de la fiecare antrenor și ți se formează niște deprinderi. Și apoi te ajută și activitatea de antrenor când îți aduci aminte: „Ce antrenamente făceam eu la Universitatea Craiova, cu Dinamo, la Steaua, la Scornicești?”. Și de la fiecare iei tot ce e mai bun.

De ce vi se spunea „Colonelul”?

– Așa îmi spunea publicul! În perioada aceea, eram căpitan. Eram ofițer atunci. Colonel am devenit acum vreo șapte-opt ani. Atunci aveam doar gradul de căpitan și îmi mai ziceau și „Ministrul Apărării”.

„La 19 ani eram titular cu Leeds United, iar un an mai târziu făceam cuplu cu Dinu împotriva Interului!”

Până să ajungeți la Steaua, ați avut două meciuri de referință…

– Asta voiam să spun! Meciul cu Inter Milano. Chiar discutam cu cineva despre faptul că antrenorii acum nu dau credibilitatea juniorilor. Eu, la vremea aceea, la Craiova, la 19 ani jucam contra lui Leeds United și la 20 de ani titular contra lui Inter Milano. Valentin Stănescu mi-a dat încredere și am jucat alături de Cornel Dinu fundaș central. Acuma văd că îi bagă două-trei minute și îi scot! Asta este nesimțirea fotbalului nostru! Copiii ăștia cum se duc acasă? Cum pot să reacționeze apoi la antrenamente? Două zile la antrenamente apoi sunt pierduți.

Cum a fost dubla cu Inter?

Interul avea o echipă extraordinară atunci, însă și noi la Dinamo aveam o echipă foarte bună. 1-1 pe San Siro, țin minte că a dat Kustov gol, eu l-am ținut pe Altobelli atunci și în tur și în retur, dar țin minte că avea o privire atât de urâtă! Îl cam loveam și la un moment dat mi-a tras o înjurătură! A fost o perioadă frumoasă. De asta respect și clubul Dinamo. E normal, pentru că am jucat doi ani acolo și nu vorbesc urât de ei. Atunci era o rivalitate incredibilă între Craiova și Dinamo, dar dacă ești profesionist mergi unde ești dorit.

O altă partidă de referință e meciul cu Leeds United.

– Da, un meci istoric. Țin minte când am venit cu trenul de la București la Craiova erau mii de oameni care ne așteptau în gară! A fost ceva… Toată Craiova era la tren! Și țin minte că am intrat deja în cantonament. Jucam iar meci de campionat, dar a fost frumos. Performanțe fără bani, fără nimic! Doar glorie! Și uite acum, gloria rămâne prin ziare și peste tot. Mai fusesem înainte la un turneu în Spania la Barcelona. Nu a fost prima ieșire în străinătate, dar în Anglia era pentru prima oară.

Adrian Bumbescu și povestea incredibilă a transferului la Steaua: „Mă ascundea în porumb! Am plecat la 5 dimineața!”

Ați prins perioada în care s-a creat marea echipă a Stelei. Cine a fost principalul artizan?

– Eu am venit în 1984, dar din 1982 a început să se formeze echipa. Era Marcel Pușcaș, mai mulți. În 1983, a venit și Pițurcă. Meritul cel mai mare îl are Ion Alexandrescu, plus oamenii de lângă el. Avea câțiva generali pe care se baza. Eu știu vreo doi-trei care veneau mereu după mine la Scornicești! Venea unul, Bărbulescu, care era fratele primului secretar, să mă abordeze să vin la Steaua. Mă lua prin porumb, mă mai ducea la cramă, mai dădea 25.000 de lei și mă scăpa de ei un an-doi!

Apoi a venit Pițurcă noaptea, cu băiatul lui Alexandrescu la cinci dimineața și m-a luat! Haide, direct la Haiducului la cantonament. Am semnat cu Steaua și gata! Asta a fost situația. Așa s-au întâmplat lucrurile! Ce să mai… Ne-a urmărit Emil Bărbulescu, nepotul lui Nea’ Nicu până la Pitești! Dar s-au trezit târziu. Eu am plecat la cinci dimineața. Nu știa ce șiret e Piți și cu Mihai Alexandrescu! (n.r. râde)

Și ca antrenor al cui a fost meritul?

– Eu am venit cu Halagian! Cei care au venit după plecarea lui Halagian au fost Bărbulescu, Radu II, Boloni și Stângaciu! La Pițurcă e cu semnul întrebării pentru că el nu recunoaște că era în conflict cu Halagian!

Halagian a fost dat afară după doar șapte etape, când avea șase meciuri câștigate și un singur egal la Iași! Pentru că nu permitea ca la ședințe să vină generali sau altcineva! Îl respect foarte mult. Un mare antrenor.

Aveți vreun regret legat de parcursul Stelei?

– Nu am niciun regret! Steaua este aici unde activez eu și nu consider pe cealaltă continuatoarea, pentru că eu am fost ofițer și mulți și-au făcut o pensie militară și mănâncă o pâine acum. Dacă ei consideră asta, să fie ca ei! Treaba lor. Eu aici consider că e Steaua București, unde e „templul fotbalului românesc”. La Craiova, m-am format ca jucător, dar la Steaua m-am consacrat. Avem mari speranțe că vom reuși să aducem Steaua București din nou în Liga 1. Contează ce vom face la anul din Liga 2!

„La Sevilla le era frică să urce scările spre teren! Vuia stadionul!”

Care e cea mai puternică imagine de la Sevilla?

– Ceva unic. E greu de explicat. O amintire e că mergeam singur spre teren, urcam pe scări dinspre vestiare și nu vedeam pe nimeni în spate! Le era cam frică colegilor mei să urce când am văzut atmosfera aceea incredibilă. Vuia stadionul. Eu aveam experiența meciurilor internaționale importante.

Cum s-a simțit la Steaua căderea regimului comunist?

– Am jucat la Steaua până în 1992, însă nu am simțit schimbarea regimului. Chiar dacă s-au schimbat generațiile pentru noi a fost la fel! Nu a fost nicio diferență și asta s-a văzut și prin performanțele noastre.

Ce părere aveți de situația de la Dinamo?

– Îmi e greu să comentez acuma. E problema lor, dar ce se întâmplă e normal! Ar trebui altcineva să intervină pentru că nu se poate așa ceva! Vine fiecare și ia meritele altora. E mare păcat ce se întâmplă!