Alegerile prezidențiale din Turcia. Strategia electorală cu care Erdogan merge la sigur

Recep Tayyip Erdogan s-a clasat pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidențiale turcești din 14 mai și are acum mari șanse să rămână la putere. Potrivit experților, cu majoritatea sa parlamentară, liderul de la Ankara va profita de campania dintre cele două tururi pentru a juca cartea continuității și a stabilității împotriva unei opoziții care nu are rezerve de voturi.

Succes în ciuda economiei în bernă

Retorică naționalistă, declarații polarizante și invective dure: pentru a-și maximiza șansele de a câștiga alegerile prezidențiale din Turcia, al căror al doilea tur de scrutin este programat pentru 28 mai,  Erdogan recurge la aceeași strategie care i-a asigurat succesele electorale anterioare, în ciuda nemulțumirilor populare, alimentate de o economie turcă în depresiune cronică și de gestionarea mult criticată a dublului cutremur din februarie.

Ieșit învingător în primul tur al alegerilor prezidențiale turcești din 14 mai, „Reis” are acum mari șanse să rămână la putere. Cu 49,5% din voturi, față de 44,9% pentru Kemal Kilicdaroglu, rivalul său dintr-o coaliție eterogenă de șase partide și susținut de Partidul Democrat al Poporului (HDP) prokurd, el se află într-o poziție favorabilă pentru turul al doilea.

În timp ce unele institute de sondaje îi preziceau căderea, chiar și alegerile legislative s-au dovedit a fi în favoarea lui Erdogan, deoarece Alianța Populară, coaliția islamo-naționalistă care include partidul său, AKP, și partide de extremă dreapta și religioase, a obținut majoritatea parlamentară.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Strategia corzii sensibile

Amenințat de uzura a 20 de ani la putere, țintă a nemulțumirilor populare alimentate de situația grea în care se află economia țării și de inflația galopantă, criticat pentru gestionarea dublului cutremur din februarie, Erdogan a recurs la o strategie care și-a dovedit deja eficiența pentru a-și mobiliza alegătorii în favoarea candidaturii sale.

”Președintele Erdogan nu a inovat cu adevărat în timpul campaniei sale prezidențiale, el a rămas fidel strategiei electorale care l-a adus la putere”, explică Samim Akgonul, istoric și politolog, director al Departamentului de Studii Turce de la Universitatea din Strasbourg. Timp de mai multe decenii, aceasta a constat în exploatarea diviziunilor din societatea turcă și în accentuarea diviziunilor, grație unui discurs identitar și a unei retorici naționaliste, în jurul unor probleme etnice, sociologice și religioase.

Identitatea turcă și rolul islamului, măreția țării, omniprezența Ankarei pe scena internațională. Erdogan a atins mereu o coardă sensibilă în rândul susținătorilor săi, dar și în rândul turcilor nostalgici ai Imperiului Otoman.”Strategia sa populistă, poziționarea sa conservatoare și cariera sa politică se construiesc în jurul unor discursuri de dezbinare care sunt – și victoriile sale electorale îi dau dreptate – mult mai profitabile în Turcia decât discursurile unificatoare”, subliniază Samim Akgonul pentru France 24.

Societatea turcă este străbătută de linii de fractură care sunt mai ușor de menținut decât de vindecat, iar Erdogan a știut întotdeauna cum să acționeze asupra acestor falii pentru a le îndepărta și mai mult. Potrivit lui Samim Akgonul, ”Reis” va aplica ”aceleași rețete” în timpul campaniei pentru turul al doilea, deoarece rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale arată că ”populația turcă votează în continuare în funcție de chestiuni identitare și nu de chestiuni raționale, cum ar fi criza economică sau gestionarea cutremurelor”.

Digisport.ro

Cea mai în formă jucătoare din lume, un car de nervi în meciul cu Jaqueline Cristian: ”Vino aici! Mai mult respect” VIDEO

Jocul majorității împotriva minorităților

Grație flerului său politic, Erdogan a jucat  întotdeauna de partea majorității, continuă istoricul. ”Adică de partea turcilor împotriva kurzilor – naționalizându-și discursul și aliindu-se cu extrema dreaptă naționalistă -, de partea sunniților împotriva aleviților – aliindu-se, așa cum face astăzi, cu islamul fundamentalist -, și, în sfârșit, de partea conservatorilor islamiști împotriva laicilor acuzați că au corupt societatea”, adaugă el.

Sloganul cel mai de succes al campaniei sale este pronumele demonstrativ ”aceia”, „ceilalți”, pe care l-a folosit de-a lungul întregii sale cariere, spune Samim Akgonul. „’Aceia’ sunt teroriști, ‘aceia’ nu sunt ca noi, ‘aceia’ sunt separatiști, ‘aceia’ sunt LGBT, ‘aceia’ vor să se căsătorească cu animale, ‘aceia’ vor să ‘distrugă țara’ și așa mai departe, iar această teamă pe care o insuflă în mintea oamenilor arătând așa-numiții ‘dușmani’ ai Turciei funcționează foarte bine, deoarece el este din nou pe punctul de a câștiga încă o dată alegerile”.

„După mine potopul”

În timpul ultimei campanii, simțindu-se amenințat de o opoziție unită, președintele Erdogan și-a intensificat chiar și atacurile și a lansat invective la adresa lui Kemal Kilicdaroglu, membru al minorității alevite, pe care l-a calificat drept ”bețiv” sau ”terorist”. Totuși, pentru prima dată, Erdogan se află într-o situație de semi-eșec, deoarece va trebui să se prezinte din nou în fața alegătorilor în acest al doilea tur. Un succes pentru Kilicdaroglu, dar insuficient.

”Violența face parte din strategia lui Erdogan, care a devenit un maestru al violenței verbale împotriva adversarilor săi și a celor care nu sunt cu el, dar și al violenței simbolice, trezind mereu teama de violență fizică prin utilizarea aparatului represiv al statului”, amintește Samim Akgonul. ”El a mers chiar atât de departe încât a fluturat, în special după revolta din Parcul Gezi (în Istanbul) din 2013, amenințarea cu violența paramilitară, de a da arme susținătorilor săi și de a incendia străzile”.

Akonul concluzionează: ”În cele din urmă, există și mesajul că ‘după mine potopul’ în discursul său și această impresie în rândurile electoratul turc că Recep Tayyip Erdogan, care se află la putere de peste 20 de ani, este atât de asociat cu existența statului turc încât plecarea sa ar fi echivalentă cu o disoluție a statului”. Un element care poate explica, în opinia politologului, scorurile bune obținute de liderul de la Ankara în zonele afectate de cutremure.