Amenințările lui Trump pot trezi NATO la realitate. Europa trebuie să iasă de sub umbrela apărării SUA

Donald Trump a creat un val de indignare atunci când a declarat că încurajează Rusia să atace țările membre NATO care nu îndeplinesc obiectivul de a cheltui 2% din PIB pentru armată. Comentariile republicanului nu sunt însă noi peste ocean, și nici măcar personale. În trecut, președinții americani, începând cu Dwight D. Eisenhower, s-au plâns de aliații europeni care profită de apărarea americană.

Campania lui Trump și cheltuielile NATO

În plină campanie pentru alegerile prezidențiale din SUA, lui Trump îi place să se vorbească despre el. Nu contează dacă de bine sau de rău, atâta timp cât se vorbește despre el – una din regulile publicității de campanie. Dar este o publicitate care este dezastruoasă pentru aliații din NATO și pentru Statele Unite însăși. O reclamă care este departe de adevăr. Dar lui Trump nu-i pasă de adevăr.

Adevărul este că, în 2014, membrii NATO au decis să își crească cheltuielile militare la 2% din PIB-ul fiecărei țări până în 2025. În timp ce în 2014, doar 4 țări membre NATO au atins sau depășit acest procent de 2%, până în 2023, 11 țări au reușit. Printre acestea se numără Polonia, Statele Unite, statele baltice, România, Ungaria și Marea Britanie.

Cât răi sunt „elevii răi”?

Rotunjind, alte 6 țări, printre care Franța și Bulgaria, sunt aproape de atingerea acestui obiectiv, cu un procent cuprins între 1,8% și 1,9% din PIB-ul lor cheltuit pentru armată. Germania, Danemarca, Norvegia și Olanda cheltuiesc între 1,6% și 1,7% din PIB-ul lor pentru achiziții militare.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

Printre celelalte 9 țări se numără Canada (1,4%), Spania (1,3%), Italia (1,5%) și Turcia (1,3%). Dar sunt oare aceste țări repetenții clasei? Nu chiar atât de mult dacă ne uităm la cheltuielile militare brute, scrie LJM.

Italia se află pe locul 12 în lume, cu 33 de miliarde de dolari în cheltuieli militare. Canada se află pe locul 14 (27 de miliarde), urmată de Spania pe locul 15 (20 de miliarde) și Turcia pe locul 23 (11 miliarde).

Prin urmare, majoritatea țărilor NATO sunt pe cale să atingă pragul de 2% din cheltuielile militare până în 2025. Majoritatea țărilor care nu sunt pe drumul cel bun continuă să angajeze cheltuieli militare semnificative, deși nu sunt proporționale cu bogăția lor.

China și Rusia ar trebui să fie încântate

Dar mai este ceva. Trump uită să menționeze că Statele Unite sunt cel mai mare exportator de arme din lume. Orice creștere a bugetului militar al țărilor NATO aduce beneficii enorme industriei militare americane. Nici o altă țară NATO nu are un avantaj atât de semnificativ în această privință.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Nu numai că Trump nu cunoaște cele mai recente cifre privind investițiile militare, dar nici nu le pune în balanță cu repercusiunile lor economice. Pe de altă parte, sugerând că, sub președinția sa, SUA nu vor apăra anumite țări NATO, Trump tocmai a dat un impuls puternic industriei militare europene.

În același timp, i-a speriat și pe aliații Americii, chiar dacă Washingtonul este legat de tratate care nu pot fi denunțate peste noapte. China și Rusia ar trebui să fie încântate de amenințările republicanului.

Trump: „Am întărit NATO”

Cu toate acestea, candidatul republican (cel mai probabil) la alegerile prezidențiale americane din noiembrie nu a revenit asupra comentariilor sale  virulente, când a declarat sâmbătă că ar „încuraja” Rusia să atace țările NATO dacă acestea nu își plătesc partea lor echitabilă, scrie 20 Minutes.

„Am făcut NATO puternică, și chiar și democrații radicali de stânga și falșii republicani recunosc asta”, a declarat Donald Trump pe rețeaua sa de socializare Truth.

„Când le-am spus celor 20 de țări care nu-și plăteau partea lor echitabilă că trebuie să plătească sau nu vor primi protecția americană, banii au venit”, a continuat el. „Dar acum că nu mai sunt aici pentru a spune că trebuie să plătească, iată că sunt ca înainte”.

Europa trebuie să-și dea deșteptarea

Însă, cu comentariile sale și amenințările în legătură cu NATO, s-ar putea ca Trump să fi făcut tocmai o favoare Europei. Vechiul continent ar putea, în sfârșit, să-și ia în serios propria apărare, acum că favoritul republican îl invită pe Putin să-i atace pe unii dintre aliații Americii. Declarațiile republicanului ar putea scoate Europa din limitele bulei de securitate americane.

Nu mai contează că Trump vorbea despre ce ar face dacă alte țări NATO nu ar respecta obiectivul de cheltuieli al Alianței de 2% din producția economică. Punând la îndoială angajamentul SUA față de NATO într-un mod atât de direct și fundamental, el a înfipt efectiv un cuțit în inima Alianței.

În acest stadiu, aproape că nici nu mai contează dacă va câștiga Casa Albă: Europa este pe cont propriu, scrie Politico. Singura întrebare reală pe care alegerile o vor rezolva pentru securitatea Europei este momentul prăbușirii NATO. Desigur, administrația Biden ar contesta acest lucru, susținând că, dacă democratul câștigă realegerea, NATO va fi mai sigură ca niciodată. Dar pentru cât timp?

Riscul ca America să tușească o dată la patru ani

O mare parte din dezbaterea privind comentariile lui Trump de până acum s-a axat pe consensul dintre majoritatea oamenilor de dreapta care gândesc că ar fi în contradicție cu interesele americane. Dar pentru Europa, în acest stadiu, acest lucru este aproape irelevant. Pentru europeni ar fi irațional să își lase securitatea la fiecare patru ani la dispoziția capriciilor a aproximativ 50.000 de alegători americani din „swing states” (marja aproximativă de victorie la recentele alegeri prezidențiale).

Realitatea este că, indiferent cine va câștiga în noiembrie, sloganul trumpist „MAGA” va rămâne un factor în politica americană pentru o perioadă de timp de acum încolo. Cine poate spune că moștenitorul republican al lui Trump nu-și va reînnoi apetitul anti-NATO? Este un risc pe care Europa nu își poate permite să îl ignore.

Ajutorul pentru Ucraina, la mâna republicanilor

Chiar și în calitate de candidat, Trump a arătat cât de mare este influența sa asupra Partidului Republican, forțându-l săptămâna trecută să blocheze un pachet legislativ care includea un alt lot de ajutor militar atât de necesar pentru Ucraina. Congresul american ar putea totuși să trimită mai mult ajutor Ucrainei, dar s-ar putea să nu o facă.

Șeful republican al Camerei Reprezentanților a declarat luni seară că textul negociat de senatori care prevede un pachet de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina nu va fi examinat în forma actuală. Procedând astfel, el urmează exemplul lui Trump.

Trebuie un Plan B

Concluzia este că a devenit riscant pentru europeni să se bazeze pe America. Având în vedere care este miza – controlul Rusiei – Europa nu are altă opțiune decât să înceapă să pregătească un plan B. Până acum însă, liderii europeni sunt încă în faza de furie și negare.

„Orice sugestie că aliații nu se vor apăra reciproc subminează întreaga noastră securitate, inclusiv pe cea a SUA, și îi expune pe militarii americani și europeni unui risc sporit”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Vocea șefului Alianței a fost la unisonul criticilor altor lideri europeni privind declarațiile lui Trump.

Numai că, dincolo de Trump, adevărul este că Europa este singura vinovată în chestiunea autosuficienței apărării. Trump a tot insistat ani de zile asupra acestei chestiuni, dar și alți președinți americani, începând cu Dwight D. Eisenhower, s-au plâns de aliații europeni care profită de apărarea americană.

Am profitat de umbrela SUA

Ceea ce nu le place europenilor să audă este că Trump are dreptate: au profitat de umbrela SUA. Mai mult, a fost întotdeauna nerealist ca Europa să se aștepte ca SUA să-și asume la infinit nota de plată pentru securitatea europeană.

Și nu că n-ar avea cu ce: europenii produc o gamă largă de armament modern și performant dar și aici cei 27, împreună cu giganții apărării, nu vorbesc pe aceeași voce.

După ce Trump a pierdut în fața lui Biden în 2020, se părea totuși că totul a revenit la normal. Biden, un pilon al politicii transatlantice de o viață, a încercat să repare daunele pe care Trump le-a făcut NATO lăsându-i pe europeni să alunece înapoi în zona lor de confort.

Chiar dacă cheltuielile generale pentru apărare au crescut în ultimii ani în Europa – așa cum ar fi trebuit, având în vedere războiul Rusiei împotriva Ucrainei – acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Germania, principala țintă a furiei lui Trump, încă nu a atins pragul de 2%. Totuși, este posibil să o facă anul acesta.

Îmbrățișarea lui Biden, o falsă siguranță?

Adevărul este că Europa a fost ademenită de îmbrățișarea lui Biden într-un fals sentiment de siguranță. În loc să intre pe picior de război, forțând industria să accelereze producția de armament și să reintroducă recrutarea în țări precum Germania, unde aceasta a fost eliminată treptat, Europa s-a cuibărit sub fustele Americii.

Nu este deloc surprinzător faptul că continentul, cu statele sale sociale generoase și populațiile sale pacifiste, a ales calea cea mai puțin rezistentă (cu excepția notabilă a țărilor baltice și a Poloniei).

De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, la începutul anului 2022, centrul dezbaterii naționale din Germania s-a mutat de la război la pompele de căldură și migrația în masă. Chiar și în timp ce țara și-a sporit sprijinul pentru Ucraina, mentalul publicului a deviat în altă parte. În ultimul an, Rusia a căzut de pe primul loc pe locul șapte în percepția germanilor privind amenințările la adresa țării, potrivit unui studiu publicat în această săptămână.

Chestiunea nucleară

Declarațiile lui Trump ar trebui să ajute la reorientarea busolei strategice a Europei. Președintele francez Emmanuel Macron vorbește frumos despre urmărirea „autonomiei strategice” europene, dar țara sa nu a făcut nimic pentru a face din acest lucru o realitate.

Un punct de plecare ar fi abordarea chestiunii nucleare. Între Franța și Marea Britanie, Europa ar avea la dispoziție aproximativ 500 de focoase nucleare, destul de modest în comparație cu cele aproape 6.000 de focoase nucleare ale Rusiei. Cu toate acestea, nici una dintre țări nu s-a angajat să le folosească pentru a proteja restul continentului.

Rezolvarea unor astfel de probleme este lungă și complicată. Europa nu trebuie doar să își reconstruiască armatele, ci trebuie să își reprogrameze mentalitatea colectivă. Chiar dacă războiul început de Vladimir Putin în Ucraina continuă, implicațiile sale pentru securitatea europeană rămân mult prea abstracte pentru mulți europeni, în special pentru cei din Vest.

Aliații, în criză de timp

Chiar dacă Europa se trezește la realitățile cu care se confruntă, s-ar putea să fie prea târziu. Pe hârtie, Europa, cu cheltuieli militare colective de aproximativ trei ori mai mari decât cele ale Rusiei și o economie incomparabil mai mare decât a acesteia, ar trebui să fie capabilă să se descurce singură. Problema este că Europa este în criză de timp.

Înlocuirea capacității americane pe care NATO ar pierde-o fără SUA ar dura zeci de ani și ar necesita miliarde de dolari. Iar majoritatea liderilor europeni nici măcar nu au acceptat realitatea rece că protecția americană poate dispărea efectiv.

De imaginat scenariul în care Trump este învestit la începutul anului 2025 și Putin decide să testeze hotărârea NATO în acea primăvară, mărșăluind spre Estonia. Va risca Trump o confruntare nucleară cu Putin din cauza micii țări balticce? Cunoaștem deja răspunsul.

O întrebare mai fundamentală este dacă europenii au puterea de a se aduna și de a se apăra singuri, fără mâna călăuzitoare a Washingtonului. Istoria sugerează contrariul, numai dacă se aruncă un ochi asupra cum a gestionat Europa dezintegrarea Iugoslaviei în anii 1990.

„Europa nu poate rămâne unită fără Statele Unite”, a declarat Biden într-un discurs ținut în Senat în 1995, în timpul crizei din Bosnia. „Nu există un centru moral în Europa”. Europa are acum șansa de a-i dovedi că se înșală.