1. 1-2 la Sibiu, 2-2 cu Poli Iași, 2-2, la Arad, 1-2 acasă cu Farul. Astea erau rezultatele înregistrate de trupa lui Petev în ultimle 4 partide din campionat. În fiecare dintre ele echipa luase câte două goluri. Că jucaseră 4-2-3-1 sau 4-3-3, oltenii lăsaseră senzația de vulnerabilitate defensivă indiferent de numele jucătorilor care formaseră primul 11. Iar acum primeau vizita echipei cu cel mai bun atac din Liga 1. Așadar, alertă maximă!
2. Analiștii din studiourile Tv au avut-o grea înainte de meci. În încercarea de a îmbina inteligența cu experiența proprie, fiecare dintre ei a încercat să lipească numele oferite de foaia de joc a gazdelor în așa fel încât să rezulte o formulă logică a Universității. În lipsa unui puzzle vizibil, a rămas un fel de Lego.
3. A fost nevoie de un singur cadru televizonistic de plan general pentru ca marea enigmă să fie deconspirată. Craiova s-a așezat într-o formulă nouă: 3-4-1-2. Problemele unei defensive cu doi fundași centrali au încercat să fie rezolvate prin titularizarea celui de-al treilea. Maldonado-Zhaikov-Badelj au format ultma linie a unei redute care fusese depășită des până acum de mingile-coșmar aruncate de adversarii care au utilizat spațiul dintre și din spatele stoperilor de până acum ai Craiovei. Mijlocașii centrali au rămas Căpățână și Crețu, fundașii laterali Soiri și Bancu au fost eliberați de multe sarcini defensive, iar cei 3 din față au avut ca principală sarcină presingul și presiunea pe construcția roș-albaștrilor.
4. Schimbările masive de sistem și de jucători reliefează, de regulă, echipa dominantă. Cel care modifică e cel care dorește să se plieze pe adversar. În condițiile în care bucureștenii au folosit aproape același ”11” din etapa precedentă (revenirea lui Coman l-a trimis pe bancă pe o. Popescu și l-a titularizat pe Pantea), rezultă că Universitatea a fost cea care a răspuns. Iar asta nu înseamnă nicidecum semn de slăbiciune, ci, de multe ori, reacție de maturitate decizională. Nu-i rușine să admiți că adversarul are atuuri mai puternice la ora jocului și să încerci mai degrabă să le anulezi decât să le ignori trufaș.
5. Problema nu e să admiți că nu ești echipa dominantă, ci să apreciezi cât și dacă poți schimba. Fotbalul nu e un Lego decât în mintea chibiților care așează jucătorii în scheme de joc doar rosindu-le numele și punându-i pe o coală de hârtie. Fotbalul nu e un șir de cifre, ci o dinamică. Iar pentru a da fluență și logică unei echipe, noua formulă de joc trebuie exersată la antrenamente.
6. FCSB s-a adaptat la marea găselniță a adversarului. A suferit un pic la construcție până când s-a prins cum stă treaba cu presingul celor din față. A îndurat o singură mare ocazie de gol, cea a lui Mitriță din minutul 25, fază rezolvată în duel 1 la 1 de blocajul lui Târnovanu. După care, fără să-i cadă rangul, nu s-a mai complicat și a plecat de la poartă chiar și cu minge lungă. Și ăsta e semn de maturitate tactică. Dar și de posibilități multiple și, cel mai important, exersate. Ca plan secund.
7. Oaspeții au deschis scorul în prelungirile primei reprize din penalty. Care a venit, din nou pentru defensiva olteană, după o minge aruncată în spatele ei. Din zonă centrală. Și, spre deosebire de meciul cu Farul, de mult mai aproape de poartă. Probabil că analiștii Universității vor vedea că nu numărul de stoperi devine determinant, ci și calitatea mijlocașilor care să acopere cât mai multe baloane. Ceea ce nici ieri nu s-a întâmplat. Perechea Șut- Lixandru a câștigat net duelul centrului cu Crețu-Căpățînă, iar asta poate fi, cu adevărat cheia meciului.
8. Cu toate că prima repriză nu a fost dezastruoasă, decidenții Universității au cedat nervos la 0-1. Trei schimbări la pauză a reușit rar chiar și Gigi Becali. Stafful lui Petev a modificat din temelii nu numai componența nominală, ci a continuat incursiunea în Logo Land-ul sistemelor, trecând la un sistem 4-2-3-1. Cu Markovici vârf, Danciu-Mitriță-Câmpanu în linia de susținere, cu Crețu și georgianul Mekvabișvili controlori de joc. A rămas la cabine un stoper, Badelj și a intrat încă un jucător de atac. Ceea ce s-a păstrat intactă a fost problema duelului unu la unu care curăță Craiova de ani buni. De data asta a dăruit masa georgianul, care la prima atingere probabil s-a crezut Pele-așvili, s-a complicat, a pierdut mingea în duel cu Olaru, și a facilitat contraatacul de 2-0, finalizat de Coman din pasa lui Băluță.
9. Non che due senza tre. Două sisteme, două goluri luate. Al treilea a apărut în momentul intrării lui Koljic. Petev a încercat și un 4-4-2. Iar spre finalul meciului a venit și golul terț. Vi s-a părut că Miculescu a marcat la prima acțiune pentru că a speculat vreun sistem? Nicidecum. El a câștigat un alt duel unu la unu, cu Bancu de data asta, s-a dus la poartă, a tras gospodărește și a închis tabela. Până când oltenii nu vor înțelege că duelul defensiv e bază în fotbal nu vor putea fi competitivi nici intern, cu atât mai puțin internațional.
10. Și FCSB a făcut două schimbări la pauză, dar ele au venit mai ales din cauza jucătorului sub vârstă. În desfășurarea jocului din prima parte, doar Pantea a fost sub nivel. Mitriță și-a câștigat deseori duelul cu el (din nou duelul, după cum se vede), iar decizia schimbării a venit logic. Doar că victimă colaterală a fost Phelipe, brazilianul care n-a rupt gura târgului, dar nici n-a strălucit. Poate ar fi făcut-o în minutul 36, dacă Băluță, scăpat cu Popescu, i-ar fi pasat într-un moment când l-ar fi lăsat cu poarta goală.
11. Cu un singur jucător sub nivelul echipei la ora unui meci atât de importatnt e normal ca FCSB să defileze prin acest campionat. După 4-0 cu UTA în prima etapă, a venit acest 3-0 demolator în fața celei de-a doua echipe din SuperLigă ca valoare a lotului conform transfermarkt. 33,28 de milioane de euro, cât are FCSB, față de 21,25 de miloane ale Universității e o diferență serioasă care poate decide un titlu. Dacă, în plus, outsiderul mai și navighează prin ținutul necunoscut și periculos al inovațiilor tactice, atunci nu trebuie să mire pe nimeni că apare scorul de forfait. Și dispariția cercetașului prin propriul Lego Land.