Andrei Vochin, concluzii după Rapid – Dinamo 4-0: “Dulcea victorie cu gust Amzar”

1. UNDE ERA DINAMO ÎN AUGUST 2022?  Anul trecut, cam pe vremea asta, Dinamo juca pe la Clinceni meciul de pe teren propriu cu modesta Unirea Dej. Era într-o situație financiară groaznică, Ovidiu Burcă abia de strânsese 11 jucători la pregătire cu câteva săptîmâni înainte, iar în interiorul lotului încă mai existau elemente ale amatorismului care-i trimesesă pe roș-albi în Liga 2. Atunci, Dinamo pierdea cu 2-3 și ”lega” 3 înfrângeri consecutive. Lumea vorbea de retrogradare în eșalonul 3 și, mai grav, de faliment.

Andrei Vochin remarcă eforturile care se fac pentru a o ține pe Dinamo în viață: “Victima care trăiește!”

2. UN AN INCREDIBIL.  De atunci și până acum, Dinamo a crescut ca Făt-Frumos, într-o lună cât alții în zece. S-a redresat ca rezultate, a acumulat puncte, a prins play-off-ul de Liga 2 in-extremis, a sperat la barajul de promovare, l-a prins și n-a ratat șansa să revină pe prima scenă. O adevărată minune.

3. VICTIMA CARE TRĂIEȘTE. Cu planuri de reorganizare pe cap și în căutare permanentă de finanțare, Dinamo părea victimă sigură în Liga 1. Alte 3 înfrângeri consecutive la reapariția în SuperLigă i-au făcut pe mulți să o declare victimă sigură în acest sezon. Doar că același Ovidiu Burcă n-a ascultat vuietul pesimist, a mers mai departe și a început să acumuleze puncte. Unul cu U Cluj, 3 cu Botoșani, 3 cu Voluntari, altul cu Petrolul. Cum le-a obținut? Punând osul la muncă, alergând ca disperații, dar și profitând de naivitățile unor adversari care s-au comportat pe alocuri sau de tot ca niște amatori fotbalistici în fața unor profesioniști ai durerii. Care n-au înțeles mare lucru din povestea asta de dragoste față de club a întregii suflări dinamoviste.

4. ȘI DE AICI ÎNCEPE RAPIDUL. Minunea a durat până aseară. Și putea dura mult și bine prin campionatul României, locul unde diletantismul multor conducători, antrenori și jucători pare să fi făcut congres mondial. Doar că, iată, mai există locuri prin sărmanul nostru fotbal, unde și lumea se încăpățânează să nu mai joace rolul idiotului solemn, care se crede șmecher, dar de fapt râde lumea de el. Dacă vreți un share location, atunci acel loc se numește Giulești. Iar într-un astfel de spațiu în care lucrurile se fac simplu, respectând regulile puține și clare ale fotbalului corect, minunea Dinamo n-a mai avut cum să fie înfăptuită. De ce în Giulești.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Andrei Vochin a găsit atuurile Rapidului pentru victoria clară din derby-ul cu Dinamo, scor 4-0

5. PENTRU CĂ GIULEȘTIUL ARE PUBLIC. Dar asta nu mai e o știre de presă. Atmosfera acolo e cea mai tare din tot peisajul fotbalului nostru, un fel de Liverpool de România. Nu-i de mirare că noul Rapid are un procentaj de peste 80% puncte obținute pe teren prorpiu de la construcția noului stadion. Breaking news ar face doar ”amănuntul” că dincolo de a crea o atmosferă grea pentru orice adversar, galeria nu se mai poate impune în alegerea și/sau schimbarea antrenorilor. Prima oară într-o sută de ani de pasiune. Cum și de ce s-a produs schimbarea?

6. PENTRU CĂ GIULEȘTIUL ARE CONDUCĂTORI. Sau stăpâni, asta ca textul să poată fi înțeles chiar de toată lumea. Dan Șucu și Victor Angelescu au adus cu ei nu numai banii necesari finanțării, ci și atitudinea corectă care spune că, trecând peste orice riscuri ale unei confruntări cu galeria, cel care ia deciziile e numai cel care plătește. Au avut două momente de cumpănă, unul când vocalii șefi ai suporterilor au vrut să-l demită pe Mutu și al doilea cînd au vrut să-l instaleze pe Șumudică. De fiecare dată, patronii au spus ”nțț”. L-au păstrat atunci pe Mutu, iar acum l-au ales pe Bergodi. Și de fiecare dată rezultatele ulterioare le-au dat dreptate. Arătând care e șeful. Sper că definitiv.

7. GIULEȘTIUL ARE ANTRENOR.  Bergodi n-a albit degeaba prin fotbal. Un antrenor care aproape nu există la el acasă, în Italia, e unul dintre cei mai buni de la noi. Scuze, dar asta e o altă discuție referitoare la calitatea oamenilor care populează băncile prin România. Nu la asta doream să mă refer acum. Păstrați-vă sudalmele pentru alt text, voi ce vă credeți mari tehnicieni. Cristiano n-a luat-o pe Dinamo la preț de matineu. A făcut mai întâi lucrurile simple. N-a schimbat echipa câștigătoare de 3 meciuri, cea pe care tot el a reușit s-o găsească după 3-4 săptămâni de căutări. Apoi, n-a riscat mai nimic în prima repriză în defensivă. Și-a pregătit ”baieții” pentru un start de joc arțăgos și pentru un adversar cu posibilități limitate, dar cu inimă mare. Rapidul a stat în dueluri, s-a bătut cu umilință, s-a contrat într-o primă repriză cu nu mai puțin de 23 de faulturi. Și a așteptat momentul ca un jucător ca Funsho Bamboye, care și-a făcut ucenicia în supertehnologizata ASPIRE Academy și care a acumulat experiența de vreo 150 de meciuri în campionatul maghiar, să profite de imaturitatea unui copil, Amzar, pentru a deschide drumul spre victoria atât de dulce a echipei sale în fața marelui rival. După care totul a devenit mult mai ușor. De ce?

Rapid are public, antrenor, echipă, jucători și scouteri. Andrei Vochin, impresionat de proiectul din Giulești

8. PENTRU CĂ GIULEȘTIUL ARE ECHIPĂ. Așezat de Bergodi într-un 4-4-1-1, Rapidul a început să arate ca un tot unitar. Echipa e scurtă și densă în apărare, mobilă și percutatntă în atac. Știe să stea în presing și presiune când e nevoie să se ia la trântă, dar poate, așa cum s-a întâmplat la 1-0 după pauză, să se și retragă deliberat și să dea lovitură după lovitură pe contraatac. Plus că a început să marcheze tot mai des și din faze fixe. Cu a patra victorie la rând în care a marcat minim 3 goluri, ”Giuleștina” chiar poate să spere la ceva frumos în anul centenar. De ce?

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

9. PENTRU CĂ GIULEȘTIUL ARE JUCĂTORI. Cumpărați sau aduși liber de contract, oamenii care astăzi îmbracă haina vișinie s-au reunit unul câte unul, ușor-ușor, începând de vreo doi ani încoace. Pași mărunți și măsurați. Pentru fiecare post aproape, dar și pentru fiecare nevoie a echipei, fie că vorbim despre fotbaliști cu experiență sau despre cei care trebuie să respecte regula U21. În cazul ultimilor, sosirea lui Borza a echivalat cu certitudinea pe un post și eliberarea altuia pentru jucători mai valoroși. Braun în locul lui Onea, Emmers în locul lui Albu, Borja Valle în locul lui Cârjan, Petrila în locul lui Costache sau Papeau, plus transferul lui Raahmani au ranforsat serios o trupă care pare să se fi echilibrat și să se fi întârit considerabil. Cum s-au putut face toate astea?

10. PENTRU CĂ GIULEȘTIUL ARE SCOUTERI.  Pentru cluburile serioase de afară, departamentul de căutători de jucători e un lucru indispensabil. Cam ca pasta și periuța de dinți pentru un om al secolului nostru. El se organizează ca la carte, iar când spun asta vă asigur că oamenii care-l conduc nu sunt doar foste glorii rămase fără serviciu, ci porfesioniști școliți, instruiți și pasionați de ceea ce fac. Daniel Sandu n-a jucat fotbal de nivel mare, nu e vreo fostă vedetă scăpătată a cuibului, ci un băiat de 30 de ani, care are altfel de trofee în palmares. Un master in management sportiv făcut în Belgia și un atestat de scouter obținut în Anglia. El e șeful departamentului de profil de la Rapid. El și oamenii lui i-au ochit și adus în România pe Kait, Emmers, Funsho, Papeau și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Albion Rrahmani. Atacantul de 23 de ani pentru care clubul a riscat vreo 600.000 de euro. Și, poate, omul pentru care, în scurt timp, Rapid va primi câteva milioane bune de euro dacă va continua să arate așa ca-n primle două meciuri.

Andrei Vochin vede în Rapid un model demn de urmat pentru toate cluburile de top din România

11. SĂ-I SPUNEM SIMPLU: MODELUL. Cu toate aceste atuuri etalate, Rapidul a plecat într-o misiune mult mai grea decât aceea de a câștiga meci după meci și de a urca tot mai sus în clasament. Cu modul acesta de lucru, cu potențialul financiar, cu un management corect și modern, Giuleștiul se poate constitui în polul normalității de acțiune în fotbalul nostru. Poate deveni acel model care să aducă investitorii în fotbal prin metoda exemplului, nu prin impunere. Poate deveni motivul pentru care adevărații oameni de afaceri să înceapă să considere fotbalul un business, un domeniu în care poți face performanță și profit. Nu spațiul unde stăpânii și sclavii se întâlnesc doar pentru a o duce bine numai de azi pe mâine.