Apărătorii Ucrainei: femeile care luptă cu rușii și cu mentalitățile. O generație care nu știe cum arată pacea

Din ce în ce mai multe femei se înrolează în armata Ucrainei în lupta împotriva invaziei rusești, dar, deși acum pot prelua aceleași roluri ca și bărbații, provocările cu care se confruntă sunt foarte diferite.

Femeile din armata Ucrainei luptă cu rușii și cu mentalitățile

De la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, peste 11.000 de femei s-au alăturat voluntar în rândurile forțelor armate ucrainene.

“Din prima zi a războiului, femeile, alături de bărbați, au stat la coadă la centrele de recrutare teritoriale pentru a se alătura apărării Patriei noastre”, a declarat generalul-locotenent Serhii Naev, comandantul Forțelor Unite ale Forțelor Armate ale Ucrainei, la 22 iunie anul acesta, relatează Balkan Insight.

Unele dintre ele și-au asumat cele mai periculoase misiuni, devenind mitraliori, lunetiști și mitraliori de tancuri, trăgând cu lansatoare de grenade și mortiere.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

Până la începutul anului 2023, cel puțin 600 de femei și-au exprimat dorința de a se alătura celor opt noi brigăzi de asalt – Garda Ofensivă – însărcinate cu împingerea trupelor rusești din părțile ocupate ale Ucrainei.

Conflictul armat din estul Ucrainei a izbucnit la începutul anului 2014 în urma anexării Crimeei de către Rusia. Atunci, în cadrul forțelor armate ucrainene erau angajate în total 49.926 de femei, dintre care 16.557 erau personal militar și 33.369 civil.

Până la 1 martie anul acesta, la un an de la invazia la scară largă, numărul total a urcat la 60.538, dintre care 42.898 de personal militar. Aceasta reprezintă o creștere de 2,5 ori a personalului militar față de 2014. Numărul ofițerilor femei este acum de șase ori mai mare, la 7.416. Până la 1 august 2023, 106 femei soldat au murit în luptă din 24 februarie 2022.

“Ca femeie, nu ai dreptul să greșești”

Va fi nevoie de mai multe femei pentru efortul de război, dar acestea vor continua să se confrunte cu provocări diferite față de colegii lor bărbați. Societatea ucraineană și militarii ucraineni au fost lenți în a accepta femeile luptătoare.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

“Ca femeie, nu ai dreptul să greșești, trebuie să dovedești întotdeauna că ești mai mult decât bărbații. Atitudinea față de tine, ca femeie, este ‘Este doar o fată'”, a declarat Sharlotta Khmelnitska.

În vârstă de 26 de ani, Khmelnitska este licențiată în științe politice și are un master în administrație publică. Ea este, de asemenea, locotenent superior în armată, un exemplu al naturii schimbătoare a serviciului militar în Ucraina și al tranziției femeilor în roluri de luptă rezervate în mod tradițional bărbaților.

Femeile au servit în forțele armate ale Ucrainei încă de la independența din 1991, dar, de obicei, ca soții și fiice care își urmau soții și tații în noile posturi militare.

Ucraina a păstrat tradiția sovietică de rotație militară în care membrii familiei ofițerilor se roteau cu aceștia; soțiile și fiicele lucrau de obicei în complexul militar în care erau staționați soții sau tații lor, ca personal administrativ, secretare sau alt personal civil.

De-a lungul timpului, numărul personalului militar de sex feminin a crescut constant, în special în cadrul corpului de ofițeri: între 2001 și 2006, proporția femeilor ofițeri a crescut de la 0,7 % la 2,25 %. Ostilitatea manifestată de unii față de femeile ofițer s-a datorat în mare parte faptului că militarii nu doreau să ocupe posturi mai prost plătite.

În 1994, femeile puteau candida pentru o gamă limitată de posturi. Stigmatizarea socială a forțat femeile să ocupe posturi mai tipic “feminine”, cum ar fi cele de medic, administrator sau sprijin logistic.

Stigmatizarea socială este puternică pentru femeile din armata Ucrainei

De asemenea, a existat o lipsă de femei pregătite pentru a îndeplini posturi cu înaltă calificare. În epoca sovietică, majoritatea celor care studiau IT, tehnologie sau științe erau bărbați, în timp ce femeile se înscriau în mod tradițional în domenii mai “feminine”, cum ar fi pedagogia, industria ușoară, medicina și bucătăria. În consecință, majoritatea femeilor din armată ocupau de obicei roluri “feminine”, slab plătite.

Până în iunie 2016, 62 de poziții de luptă au fost deschise femeilor, iar la 6 septembrie 2018, legile militare au fost modificate pentru a aduce schimbări radicale în ceea ce privește drepturile femeilor în serviciul militar.

Legea 2523 a introdus șase modificări la Statutul serviciului intern al forțelor armate ale Ucrainei și la Legea Ucrainei intitulată “Cu privire la serviciul militar și serviciul militar”.

Femeile au devenit eligibile pentru toate posturile și gradele militare, având aceleași îndatoriri și oportunități ca și colegii lor de sex masculin: limita de vârstă pentru femeile care servesc în armată a fost ridicată de la 40 la 60 de ani; femeile militare care ating limita de vârstă sunt acum transferate în rezerva de categoria I, spre deosebire de cea de categoria a II-a, ceea ce înseamnă o creștere a fondului de pensie și șansa de a fi mobilizate primele în caz de nevoie.

Pe măsură ce societatea ucraineană a făcut presiuni pentru o mai mare egalitate de gen, mai multe femei decât oricând au început să se înroleze în armată. În 2018, 53% dintre ucraineni au susținut ideea egalității de gen între femei și bărbați în armată; în 2023, acest număr se ridică la 80%.

Creșterea bruscă a numărului de femei care se înrolează în forțele armate reflectă recunoașterea sporită a femeilor de către armată și nevoia resimțită de femei de a contribui la efortul de război.

“Odată ce mi-am dat seama că o invazie la scară largă a Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei era inevitabilă și că inamicul va încerca să ocupe orașul meu natal, Berdiansk, nu am putut sta cu mâinile în sân”, a declarat Khmelnitska. “Trebuia să mă înrolez în Forțele Armate ale Ucrainei – așa că am făcut-o.”

În prezent, 24.797 de femei-serviciu îndeplinesc diferite sarcini în armată, de la angajamente de luptă și operațiuni speciale, până la sprijin administrativ și logistic. Peste 16.000 servesc în Forțele Terestre, cel puțin 7.000 în Forțele Aeriene, peste 3.000 în Forțele de Apărare Teritorială, în jur de 2.000 în Marina Militară și aproximativ 1.000 în Forțele de Asalt Aeropurtat. Restul servesc în alte departamente ale forțelor armate.

Femeile ca prizonieri de război

Femeile care se alătură efortului militar din Ucraina se află într-o situație de dublu pericol: riscă moartea sau încarcerarea de către forțele rusești și hărțuirea sexuală în cadrul propriilor forțe.

Deși nu există date disponibile public cu privire la numărul total de femei prizonieri de război, Comandamentul de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război consideră că este posibil ca să fi fost luate prizoniere câteva sute de femei.

Începând cu 24 februarie 2022, au avut loc mai multe schimburi de prizonieri în care au fost implicate femei. Unul dintre cele mai mari a avut loc la 17 octombrie același an, când au fost schimbate 108 femei.

Atunci când li s-a cerut să descrie detenția lor, femeile din armata Ucrainei raportează încălcări sistematice ale Convenției de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război de către Rusia – inclusiv tortură, abuz psihologic, refuzul de a le oferi asistență medicală și lipsa de hrană și apă.

Multe dintre ele spun că în închisorile rusești nu numai că li se refuză produse de igienă, dar deseori li se refuză orice posibilitate de a se spăla. Femeile ucrainene deținute raportează că au fost torturate în timpul interogatoriilor, rase și forțate să se dezbrace. Unele au fost abuzate sexual de către soldații ruși.

Hărțuite sexual de proprii colegi

De asemenea, femeile militar ucrainene sunt uneori expuse riscului din partea colegilor lor bărbați. Rezultatele unui studiu realizat în 2011 de Centrul de cercetare pentru probleme umanitare al forțelor armate ale Ucrainei au arătat că fiecare a zecea femeie s-a confruntat cu hărțuire sexuală în armată.

Hărțuirea sexuală în armată rămâne un subiect tabu în armata ucraineană. În 2021, Olga Derkach a devenit una dintre primele persoane care au vorbit public despre hărțuirea sexuală în armată, când l-a acuzat pe colonelul Oleksandr Krivoruchko de hărțuire care, potrivit acesteia, a început în 2016.

Potrivit Olenei Shevchenko, șefa ONG-ului ucrainean pentru drepturile omului “Insight”, plângerile de hărțuire sexuală sunt adesea depuse la Insight de către prietenii și cunoscuții victimelor, mai degrabă decât de către victimele însele. Insight a primit mai mult de o duzină de plângeri în ultimii ani. “Potrivit femeilor care s-au plâns la noi, comandantul hărțuiește femeia, îi cere favoruri sexuale și loialitatea ei”, a declarat Shevchenko.

Dar chiar și atunci când femeile sunt dispuse să depună mărturie despre hărțuire, este adesea dificil să se ajungă în instanță în astfel de cazuri. “Femeile nu au martori ai hărțuirii și, în afară de propria mărturie, nu există nimeni care să îi confirme afirmațiile”, a declarat Khristina Kit, șefa ONG-ului “Asociația Femeilor Avocat din Ucraina”. “Tragerea la răspundere penală a autorului este un efort dificil și traumatizant pentru o femeie victimă.”

Armata Ucrainei, văzută ca un mediu exclusiv masculin

Femeile ucrainene care activează în armată încă luptă pentru a fi recunoscute de societate ca fiind egale cu soldații de sex masculin. Predomină viziunea tradițională a armatei ca fiind un mediu exclusiv masculin, iar femeile – așa se argumentează – nu au ce căuta în acest mediu.

Pe rețelele de socializare au apărut dezbateri ca răspuns la comentariile privind femeile care au decis să se înroleze în armată, în special cele care au copii. Pe măsură ce tot mai multe femei se oferă voluntar pentru linia întâi, cu atât mai aprinse devin dezbaterile. Unii își exprimă sprijinul deplin pentru femei și mame, alții susțin că acestea ar trebui să se gândească mai întâi la copiii lor, care ar putea deveni orfani în orice moment. Astfel de dezbateri nu au loc atunci când vine vorba de bărbați.

În ciuda implicării tot mai mari a acestora în forțele armate, societatea încă mai crede că femeile nu au ce căuta în armată. În consecință, experiența femeilor în război rămâne neglijată de mass-media. Schimbări în percepția publică a fost observate, dar nu atât de rapid pe cât ar fi de așteptat ca răspuns la schimbările rapide cauzate de război.

De la începutul ostilităților la scară largă și până la sfârșitul anului 2022, 350 de femei militare au fost premiate pentru curaj. Cea mai înaltă distincție, Erou al Ucrainei, a fost acordată post-mortem pentru două femei. Recent, revista Forbes-Ucraina a adăugat zece femei din rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei pe lista celor mai influente 50 de femei din Ucraina.

În vederea pregătirii pentru viitoarele valuri de mobilizare militară, femeile din anumite profesii sunt acum obligate prin lege să se înregistreze în armată. Deși mobilizarea la scară largă nu este așteptată înainte de 2026, femeile pot servi sub contract. Lista profesiilor din care femeile pot fi chemate la serviciul militar s-a extins, de asemenea. Potrivit noii legi, femeile cu orice tip de pregătire științifică sau medicală trebuie să se înregistreze. Odată înregistrate, femeile vor fi supuse mobilizării generale în aceeași măsură ca și bărbații.

În prezent, doar femeile cu pregătire medicală sunt obligate prin lege să fie înrolate în efortul de război, iar acest lucru se datorează lipsei constante de medici militari. Având în vedere potențialul unui conflict prelungit, schimbarea va fi necesară pentru a menține forța și efectivele pe câmpul de luptă, ceea ce înseamnă că femeile ar putea fi supuse mobilizării generale.

O generație de soldați din armata Ucrainei nu știe cum arată pacea

Pentru tinerii piloți de drone din Regimentul 78, zilele se desfășoară în tranșee, lipiți ca niște gameri de ecranele video ale controllerelor lor de drone și uitându-se peste un no man’s land la pozițiile rusești puternic fortificate, în timp ce artileria bătea și fluiera în jurul lor.

Treaba lor este să vâneze ținte inamice cu ajutorul dronelor într-un război care, pentru unii dintre ei, durează de mai bine de jumătate din viața lor. Ei fac parte dintr-o generație de ucraineni care nu are practic nicio amintire a vremurilor de pace. Acum, ei se luptă zilnic cu decizii de o fracțiune de secundă care ar putea însemna viață sau moarte pentru ei sau pentru soldații inamici pe care îi țintesc, relatează The Washington Post.

Vadim, în vârstă de 19 ani, războinicul vesel al grupului, care vorbește repede și face glume, este tipic. Avea 10 ani când Moscova a invadat Crimeea și a alimentat războiul în estul Ucrainei în 2014. Când președintele rus Vladimir Putin a ordonat o invazie masivă în februarie 2022, Vadym tocmai împlinise 18 ani – vârsta de încorporare.

“Și am zis: ‘Ce naiba…?'”, a spus Vadim, un operator de drone care a început să învețe limba engleză, și destul de multe înjurături, în timp ce se uita la “Pulp Fiction”. “Nu știu cum este să trăiești într-o țară pașnică.”

Într-o țară în care aproape toată lumea a fost mobilizată, nu este neobișnuit să vezi bărbați cărunți, cu burtă, lucrând la punctele de control. Dar acest război, la fel ca multe altele, a căzut mai ales asupra tinerilor.

Voluntari pentru misiuni pe care nu le vrea nimeni

Viktor Mikola Havriliik, în vârstă de 28 de ani, care a ajuns la maturitate în timpul demonstrațiilor proeuropene din Piața Maidan în 2012-2013, a declarat că el și alți luptători veterani discută adesea despre modul în care anii de război cu Rusia i-au definit pe cei mai tineri luptători.

“Ei au această putere tinerească, o nevoie arzătoare de a face ceva”, a spus Mikola, un medic de luptă dintr-o altă unitate, care își spune “VK” ca indicativ. “Ei fac uneori lucruri iraționale.” Mikola a spus că nu este neobișnuit să îi vezi pe cei mai tineri soldați, dornici să își demonstreze valoarea, oferindu-se voluntari pentru misiuni de luptă pe care soldații mai în vârstă nu le-ar accepta niciodată.

În Ucraina erau 382.989 de tineri în vârstă de 18 ani la 1 ianuarie 2022, potrivit datelor Eurostat. Dintre aceștia, 196.678 erau bărbați, dintre care mulți au fost trimiși să lupte. Bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani le este interzis să părăsească țara.

Pentru majoritatea celor mai tineri soldați, războiul cu Rusia din regiunea Donbas din estul țării părea îndepărtat când creșteau – un fel de muzică de fundal care fierbea la foc mic și care, ocazional, atingea rudele sau prietenii. Acum, însă, ei se află pe front, luptând împotriva unui inamic puternic care poate lovi, și o face, oriunde.

Apelative alese din jocuri sau seriale Netflix

Vadim și alți tineri soldați își exprimă regretul că au intrat târziu în luptă. Există chiar și un cântec care face înconjurul lumii, intitulat “Iertați-mă, oameni buni, pentru că nu am fost în ATO”, acronim pentru “operațiunea antiteroristă”, așa cum a numit Kievul conflictul armat din zonele separatiste Donețk și Luhansk.

Cei mai tineri soldați par să savureze ironia, sau absurditatea de a se afla într-un război care pare o întoarcere la un Prim Război Mondial cu tranșee și dueluri de artilerie, dar care folosește cele mai noi tehnologii de război de înaltă tehnologie și comunicații prin satelit. Pe timp de pace, a spus Vadim, s-a jucat cu dronele ca jucării. “Acum le folosim exact ca pe ochii războiului.”

Pe fondul discuțiilor despre coordonate geografice și ținte, echipa de recunoaștere a împărtășit propriile povești de război, adesea din timpul asediului sângeros de la Bahmut. Aceștia invocă jocurile video sau serialele de pe Netflix, precum “Witcher”, atunci când vorbesc despre cum își aleg indicativele de apel sau cum să își povestesc experiența.

În calitate de piloți de drone, misiunea lor are un aspect cinematografic. Petrec ore întregi privind fix la ecrane video, folosind imagini transmise în direct pentru a direcționa focul de artilerie și vizualizând rezultatele în timp real, pe măsură ce obuzele lovesc ținte inamice. Imaginile filmate cu drona sunt uneori transformate în filme în miniatură pe care fiecare parte le postează pe Telegram, adesea cu coloane sonore, într-o formă de propagandă.

”Războiul ne-a schimbat pe toți”

“Războiul ne-a schimbat pe toți. Ne-a schimbat perspectiva asupra modului în care vedem lumea”, a declarat Oksana Rubaniak, în vârstă de 20 de ani, care a crescut într-un sat din munții Carpați. Rubaniak a fost o elevă excelentă care s-a aruncat în istoria Ucrainei, inclusiv în istoria Rusiei Kievane, primul mare imperiu slav, și s-a gândit că ar putea deveni profesoară.

Când a izbucnit conflictul armat în 2014, Rubaniak a avut doar un vag sentiment al gravității situației, adesea prin semne mici, cum ar fi modul în care un unchi și-a luat rămas bun de la bunica ei înainte de a pleca în Donbas. Unchiul ei a fost luat prizonier în Iloviask, în timpul uneia dintre cele mai sângeroase bătălii de la începutul luptelor – dar nimeni din familie nu a știut timp de o lună. Rubaniak avea 11 ani la acea vreme.

Când Rusia a invadat anul trecut, Rubaniak a ajutat la evacuarea oamenilor din Kiev, s-a alăturat unei unități de apărare teritorială și, în cele din urmă, a devenit un mitralior care a văzut prima dată lupte în apropiere de Bakhmut. Ea a fost rănită recent, fiind lovită de șrapnel la cap, umăr și gât în luptele de lângă Vuhledar, dar intenționează să se întoarcă în luptă acum că s-a recuperat.

Lui Kiril Kharkovski, în vârstă de 19 ani, războiul i-a transformat familia sa în refugiați și l-a ridicat la o poziție de responsabilitate mai repede decât și-a imaginat vreodată. Kharkovski comandă un pluton, o promovare care a venit la doar câteva luni după ce a început să lupte.

Lider de pluton la 19 ani

Kharkovski a crescut în Ivanivka, un sat la est de orașul Herson din sudul țării. Mama sa avea o tarabă cu legume în piață, iar sora sa mai mare lucra în restaurante pe malul mării. Tatăl său a plecat când el era mic. Pe lângă cursurile la o școală agricolă, viața lui se învârtea în jurul pescuitului, voleiului și plimbărilor la țară. Viitorul la care se aștepta era, de asemenea, cu picioarele pe pământ, axat pe familie și pe întâlnirile cu prietenii.

Până să se înroleze în armată, nu a tras niciodată cu o armă, iar singurul război pe care îl văzuse era “Counter-Strike”, un joc video de luptă tactică popular în Ucraina. Și el era un copil când a văzut pentru prima dată la televizor protestele de pe Maidan, cu scene în care poliția antirevoltă deschidea focul asupra demonstranților pro-democrație.

Apoi, Rusia a invadat și a ocupat teritoriul, inclusiv orașul său natal. După trei luni de ocupație, familia sa s-a mutat la Lviv, unde el s-a înrolat. La începutul primăverii, se afla în luptă lângă Bahmut. “A fost înfricoșător”, a spus Kharkovski. El a purtat un lansator de grenade pe linia frontului.

La sfârșitul lunii iunie, era lider de pluton. Și asta a fost înfricoșător. “Cum se face că sunt cel mai tânăr”, se întreba el, “și trebuie să-i comand pe toți cei mai în vârstă decât mine?”.