Există automobile care par întregi, dar care au improvizații demne de speriat, cum ar fi microbuzul cu butuci de lemn la suspensii.
Pe de altă parte, angajații RAR întâlnesc, ocazional, și automobile după care sigur ai întoarce și tu capul pe stradă.
De data aceasta, norocoși au fost cei de la RAR București-Voluntari, care au primit vizita unui automobil bătrân în acte, dar tânăr în spirit.
Este vorba despre un Studebaker Dictator, produs în 1937 și care s-a prezentat într-o stare impecabilă la Registrul Auto Român.
Numele mașinii și anul fabricației ți-ar putea ridica mai multe semne de întrebare? Cum de o mașină cu numele de Dictator a existat în anii ’30 și cum s-a ajuns la o astfel de idee?
Scopul numelui acestui model de automobil a fost unul cât se poate de nobil, dacă-l putem numi așa. Cert e că producătorii americani n-aveau de gând să elogieze în vreun fel ceea ce se întâmpla sau avea să se întâmple pe bătrânul continent, la mii de kilometri distanță.
Studebaker este o pagină de istorie deja, compania activând între 1852 și 1967. Inițial, compania producea caroserii, însă a intrat pe piața auto în 1902 nu cu orice, ci cu automobile electrice.
Compania a căutat că dea automobilelor sale nume cu rezonanță, care să fie ușor de reținut. Astfel au ieșit de pe poarta fabricii modele precum Champion, Commander, President și… Dictator.
Modelul Dictator a fost lansat pe piață în 1927, când lumea încă nu putea să prevestească ceea ce urma să aducă următoarele două decenii pentru situația mondială.
Mașina a fost bine primită în Statele Unite la momentul lansării, într-o vreme în care singurul dictator la care s-ar fi putut gândi americanii era Benito Mussolini. Iar imaginea italianului era una de îndrăzneală și putere, cu toate că violențele fasciste erau bine documentate chiar și la acea vreme.
A face reclamă automobilului Studebaker Dictator în Europa s-a dovedit a fi o sarcină foarte dificilă, mașina fiind imposibil de vândut în monarhiile europene sau în Imperiul Britanic. A fost găsită și o soluție de compromis, prin care mașina a fost redenumită Director pentru piețele europene.
Automobilul era cel mai ieftin model oferit de Studebaker, fiind plasat sub modelele Commander (intermediar) și President (varianta de top). În 1937, în ultimul an de existență a modelului Dictator, prețurile variau între 1.085 și 1.185 de dolari. Ajustate la inflație, prețurile ar fi de 20.570 – 22.465 dolari.
Tot modelul din acest an avea un consum rezonabil, de 9,6 litri la suta de kilometri. Automobilul ajuns la RAR are motor pe benzină de 3.180 cmc și aproape 120 de cai putere.
Studebaker a decis să renunțe la modelul Dictator în 1937, pe măsură ce contextul socio-politic din Europa se deteriora din ce în ce mai tare. În locul său, a fost readus în prim-plan modelul Commander, la care compania renunțase în 1935.
Și totuși, ce au avut de gând cei de la Studebaker atunci când au ales Dictator ca nume pentru automobilul lor?
Nu s-au gândit la dictatori și la implicații politic, ci la ideea că acest automobil ar urma să ”dicteze standardele” în industrie, fiind un model pe care alți producători și-ar dori să-l imite.
Câteva decenii mai târziu, automobilul a devenit o piesă de colecție, suficient de importantă cât să le atragă atenția celor de la RAR, care au ținut să împărtășească și cu publicul larg apariția.