Arme americane. SUA vor ca banii UE pentru apărare să ajungă numai peste ocean

Arme americane pe euro. Washingtonul dorește ca banii cheltuiți de europeni în domeniul apărării să ajungă la companiile de peste ocean. Dar vechiul continent opune rezistență, liderii UE sperând să-și stimuleze propriile industrii de profil. La fiecare summit NATO, liderii europeni primesc un mesaj public clar din partea Washingtonului: creșterea cheltuielilor pentru apărare.

Arme americane pe bani europeni

În privat, există un alt mesaj la fel de clar: europenii să se asigure că o mare parte din aceste cheltuieli suplimentare se duc pe arme americane. Dar europeni au alte idei și opun rezistență, începând cu președintele Franței, Emmanuel Macron. „Trebuie să dezvoltăm o bază tehnologică și industrială de apărare cu adevărat europeană în toate țările interesate și să desfășurăm echipamente pe deplin suverane la nivel European”, a declarat, luna trecută, președintele francez la conferința GLOBSEC de la Bratislava.

Deși majoritatea țărilor UE nu îndeplinesc încă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, Alianța a înregistrat opt ani de creșteri constante ale cheltuielilor.  În 2022, cheltuielile țărilor europene au crescut cu 13%, ajungând la 345 de miliarde de dolari – aproape o treime mai mult decât în urmă cu un deceniu – în mare parte ca reacție la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Acum, întrebarea este cum vor fi cheltuiți acești bani.

Cumpărând acasă?

Statele Unite vor să se asigure că țările europene – care deja cheltuiesc aproximativ jumătate din achizițiile lor de apărare pe arme americane și echipament – nu fac o schimbare radicală pentru a cheltui mai mult din acești bani la ele acasă. Unii lideri europeni speră că exact acest lucru se va întâmpla, dar rămâne o întrebare deschisă dacă industria de apărare de pe continental european poate face acest lucru.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

„În mod tradițional, a existat o suspiciune cu privire la o schimbare a capacităților de apărare ale Europei care datează de peste 25 de ani”, a declarat Max Bergmann, director al Programului Europa, Rusia, Eurasia la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington. „În ce direcție va merge UE, ar însemna că UE se va decupla de NATO, care ar fi impactul asupra politicii industriale de apărare a SUA?”.

Tensiunile actuale de la Bruxelles se referă la faptul dacă noua politică de apărare la nivelul UE ar trebui să se limiteze la companiile din blocul comunitar – o poziție promovată de Macron și de comisarul pentru piața internă, Thierry Breton. Francez și el. Acest lucru confirmă suspiciunile americanilor cu privire la protecționismul european atunci când vine vorba de a permite companiilor americane să concureze pentru contractele pe mulți bani din UE.

„Planul nostru este de a sprijini direct, cu bani UE, efortul de a ne accelera industria de apărare. Și aceasta și pentru Ucraina și pentru propria noastră securitate”, a declarat Breton luna trecută.

Europa încă depinde de arme americane

Dar există o realitate deranjantă pentru susținătorii autonomiei strategice europene: când vine vorba de înarmare, Europa încă depinde de arme americane. În timp ce companiile europene au o expertiză aprofundată în domeniul apărării – construind o gamă largă, de la avionul de luptă Rafale al Franței la tancul Leopard al Germaniei și sistemul de apărare aeriană portabil Piorun al Poloniei – amploarea industriei de armament din SUA, precum și inovația sa tehnologică, o fac atractivă pentru cumpărătorii europeni de arme.

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Cel mai des întâlnit articol de mare valoare este avionul de luptă F-35 Joint Strike Fighter construit de compania americană Lockheed Martin. Doar un singur astfel de avion costă 80 de milioane de dolari bucata. Există, de asemenea, o creștere imediată a cererii pentru arme gata de livrare, cum ar fi rachetele portabile și proiectilele de artilerie. „În urma invaziei Rusiei în Ucraina, statele europene vor să importe mai multe arme, mai repede”, se arată într-un raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).

Dominația industriei  SUA și dependența UE

Și războiul din Ucraina a pus în evidență dominația industriei de apărare americane. Numeroase țări europene cumpără arme americane cum ar fi rachete antitanc Javelin produse de Raytheon și Lockheed Martin. Polonia a semnat anul acesta un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru achiziționarea a 116 tancuri M1A1 Abrams. Dar și un alt acord de 10 miliarde de dolari pentru achiziționarea de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate produse de Lockheed Martin. Slovacia cumpără avioane de luptă F-16, în timp ce România este în discuții pentru a cumpăra avioane F-35.

Aceste acorduri trezesc temeri în Europa dacă vechiul continent se poate într-adevăr desprinde de furnizorii americani în domeniul apărării. De exemplu, Franța și Germania sunt îngrijorate cu privire la intențiile Spaniei, care, pe de o parte, se interesează de avioane F-35 și, pe de altă parte este partener în dezvoltarea avionului de luptă European Future Combat Air System. Dar nevoia de a reaproviziona depozitele de armament și de a continua expedierea de arme și echipamente către Ucraina este stringentă. Iar după decenii de contracție, industria de apărare europeană se adaptează cu greu.

Acorduri bilaterale extinse

„Aliații și partenerii noștri europeni, nu au mai experimentat niciodată așa ceva”, a declarat un înalt oficial al Departamentului american al Apărării, referindu-se la stresul de cheltuieli provocat de invazia Rusiei, scrie Politico. Oficialului i s-a acordat anonimatul pentru a discuta situația. „Ei nu au încă autoritățile de producție în domeniul apărării de care au nevoie (pentru a se mișca rapid) și s-au uitat la noi pentru a înțelege cum pot crește producția și cred că învață multe de la noi”.

Pentru a ajuta Europa, SUA au extins numărul de acorduri bilaterale de furnizare de securitate pe care le au cu parteneri străini, de la invazia rusă, semnând noi acorduri cu Letonia, Danemarca, Japonia și Israel, începând cu luna octombrie. Acestea permit țărilor să vândă și să comercializeze mai rapid și mai ușor bunuri și servicii legate de apărare.

De asemenea, la sfârșitul lunii aprilie, administrația Biden a semnat un acord administrativ cu Uniunea Europeană pentru a stabili grupuri de lucru pe probleme legate de lanțul de aprovizionare, oferind în același timp ambelor părți un loc la masă în cadrul reuniunilor interne de la Agenția Europeană de Apărare și de la Pentagon.

Boom global al apărării

Dar există limite în ceea ce privește cât de departe și cât de repede ambele părți sunt capabile și dispuse să meargă. Pe termen scurt, din cauza problemelor de capacitate și a voinței politice, este puțin probabil ca schimbarea de retorică în ce privește cheltuielile militare ale UE să facă o mare diferență în politica industrială militară a SUA.

În timp ce în ultimele 18 luni s-a înregistrat o creștere uriașă a bugetelor de apărare. Spre exemplu, Germania a anunțat un fond special finanțat prin îndatorare în valoare de 100 de miliarde de euro după invazia rusă în Ucraina. Cheltuielile de apărare ale Poloniei vor ajunge la 4% din PIB în acest an. Dar proiectele la nivelul UE se confruntă cu curente potrivnice semnificative. Companiile europene spun că au nevoie de termene de execuție mai lungi și de contracte pe termen lung pentru a face investițiile necesare.

„Este nevoie de această vizibilitate și certitudine pentru a face aceste investiții. Ne aflăm într-un joc între guverne și industrie – care sunt primii care pun banii pe masă”, a declarat Lucie Beraud-Sudreau, director al programului privind cheltuielile militare și producția de arme la SIPRI. În cele din urmă, boom-ul global al apărării înseamnă că ar trebui să existe o multitudine de cheltuieli militare, pentru toți, cel puțin pe termen scurt, deoarece țările se grăbesc să își demonstreze capacitățile în fața aliaților lor din NATO și UE, iar amenințarea rusă rămâne acută.