Consolidarea militară a Europei și armele pentru Ucraina, mai multe vorbe decât fapte. NATO crește cheltuielile, dar companiile din apărare vor contracte ferme

Membrii NATO europeni își sporesc cheltuielile, dar companiile din domeniul apărării doresc contracte din partea guvernelor, înainte de a se angaja în producții costisitoare. Războiul este, de obicei, o mană cerească pentru complexele militar-industriale. Dar nu este încă cazul industriei europene de apărare. La mai mult de un an de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, contractele au întârziat să se materializeze. Baza industrială a continentului european este încă în dificultate, după decenii de investiții insuficiente. Iar concurența acerbă se profilează în afara Europei.

NATO: Stocurile sunt din ce în ce mai mici, nu putem continua

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut din nou, miercuri, un sprijin militar sporit din partea Alianței pentru forțele ucrainene, pentru a le permite să își continue contraofensiva. Livrările de armament și refacerea stocurilor de muniție ale țărilor NATO se vor afla în centrul discuțiilor miniștrilor apărării cu omologul lor ucrainean, joi, în cadrul  unei reuniuni a Grupului de contact pentru Ucraina.

Acesta este cunoscut sub numele de Grupul Ramstein, condus de SUA, organizată la sediul NATO din Bruxelles, înaintea reuniunii miniștrilor apărării din cadrul Alianței la summit-ul de la Vilnius, Jens Stoltenberg se așteaptă la „noi anunțuri” de furnizare de arme și muniții, după cele făcute de Statele Unite, Danemarca, Olanda și Germania. „Armele furnizate de țările NATO sunt folosite pentru contraofensivă și fac diferența”, insistă el. Dar „stocurile noastre sunt din ce în ce mai mici. Nu putem continua în acest ritm”, a avertizat el.

„Care a fost primul, oul sau găina?”

Politicienii dornici să ajute Ucraina să respingă agresiunea Rusiei și să consolideze forțele de pe continent îndeamnă companiile din domeniul apărării să producă mai mult, mai repede și la un cost mai mic. Dar acestea din urmă spun că nu pot acționa până când nu obțin acorduri obligatorii din partea guvernelor. „Este cumva ca și întrebarea cu oul și găina”, a declarat ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur. „Care a fost primul?”.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Unele companii – printre care Saab (Suedia), Nammo din țările nordice, Rheinmetall (Germania) și Nexter și MBDA (Franța) – au început să își intensifice activitatea cu bani proprii. Acum, acestea solicită contracte ferme pentru a se asigura că nu cheltuiesc sute de milioane de euro ca apoi să vadă cum cererea se diminuează în câțiva ani. „Ne asumăm un risc”, a declarat directorul general al Saab, Micael Johansson, menționând că firma sa investește în infrastructură, personal și materii prime. „Acestea sunt în totalitate investiții proprii dar este important să obținem contracte pe termen lung”.

Artilerie: un milion de proiectile pentru Kiev

Sarcina cu care se confruntă industria europeană de apărare este imensă. După decenii de bugete din ce în ce mai mici și planuri militare care s-au concentrat în mare parte pe misiuni externe, cum ar fi Afganistanul și regiunea Sahel din Africa, guvernele se întorc la o poziție de Război Rece. Care se bazează pe un număr mai mare de arme tradiționale, cum ar fi tancurile și artileria. Aceasta este lecția care se trage din luptele din Ucraina, care consumă cantități uluitoare de muniție și echipament, în timp ce Kievul și Moscova se lovesc reciproc pe linii de front relativ statice.

Uniunea Europeană promite să livreze Ucrainei un milion de proiectile de artilerie în următoarele 12 luni. Toate acestea ar trebui să fie fabricate în blocul comunitar. În aprilie, Comisia Europeană a propus Legea susținerii producției de muniție (ASAP), în valoare de 500 de milioane de euro, pentru a stimula producția industrială în vederea livrării de muniție și rachete în Ucraina și pentru a ajuta țările membre să își refacă stocurile. Ceea ce face din acesta o parte esențială a strategiei industriale a blocului comunitar.

Val de arme și echipament în Ucraina

Aceasta se adaugă la valul de ajutor militar trimis de țările UE către Ucraina – un flux care a început să se accelereze chiar înainte de invazia pe scară largă a Rusiei, la 24 februarie 2022. Germania a alocat 7,4 miliarde de euro pentru 2022 și 2023 atât pentru aprovizionarea Ucrainei, cât și pentru refacerea propriilor stocuri. După un început lent, Berlinul trimite arme diverse: de la 18 tancuri de luptă principale Leopard 2A6 până la sisteme de artilerie și sisteme de apărare aeriană Patriot – și altele sunt pe drum.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Polonia și Slovacia au trimis cea mai mare parte a avioanelor de luptă MiG-29 din epoca sovietică, în timp ce Varșovia a trimis, de asemenea, 325 de tancuri – majoritatea T-72 din epoca sovietică modernizate, precum și Leopard. Franța a trimis sisteme de apărare aeriană, tancuri ușoare și obuziere grele Caesar. Suedia a trimis obuziere Archer, vehicule de luptă pentru infanterie și arme antitanc. Acum, ministerele apărării caută să continue să trimită material în Ucraina, în timp ce își reconstruiesc și modernizează propriile stocuri, iar industria anticipează un flux de contracte pentru a reface depozitele de aprovizionare care se golesc rapid.

Miliarde de euro în următorul deceniu

Pentru a face acest lucru, companiile trebuie să inverseze rapid decenii de reduceri financiare și de resurse umane. „Companiile europene au capacitatea de producție pentru care guvernele au plătit”, a declarat Tom Waldwyn, cercetător asociat pentru achiziții în domeniul apărării în cadrul think tank-ului International Institute for Strategic Studies. „Puteți pune în aplicare măsuri pe termen scurt pentru a crește producția, dar dacă doriți să aveți o schimbare fundamentală în ceea ce privește capacitățile și stocurile, asta înseamnă miliarde de euro în următorul deceniu”.

Deși majoritatea țărilor UE nu ating încă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, Alianța a înregistrat opt ani de creșteri constante ale cheltuielilor. În 2022, cheltuielile țărilor europene au crescut cu 13%, ajungând la 345 de miliarde de dolari. Războiul din Ucraina a accelerat ritmul. În ultimele 18 luni, majoritatea țărilor UE au promis că vor spori cheltuielile militare. Dar, în timp ce politicienii europeni vorbesc frumos și plănuiesc să aloce și mai mulți bani pentru apărare, discuțiile au întârziat să se transforme în comenzi semnate pe termen lung pentru arme și muniții. Iar noile instrumente ale UE pentru a facilita achizițiile și finanțările comune, chiar dacă sunt accelerate, sunt încă în curs de negociere la Bruxelles.

Nevoia de contracte ferme

„Există un decalaj uriaș între bugetele de apărare majorate și cerneala de pe hârtia contractului”, a declarat Jan Pie, secretarul general al Asociației Industriilor Aerospațiale, de Securitate și Apărare din Europa, care reprezintă nume grele precum KNDS, Dassault Aviation și Rheinmetall. Pie a susținut că nu este vorba de o lipsă de voință politică, ci mai degrabă de o consecință a obstacolelor birocratice și a lentorii.

Un mesaj similar a venit de la forumul de securitate GLOBSEC din luna mai de la Bratislava. În fața unei săli pline de oficiali, vicepreședintele al KNDS, Marcel Grisnigt, a fost tranșant: „Nu avem claritate pe termen lung”, a spus el. „Claritatea nu înseamnă semnale sau promisiuni, ci contracte – este vorba pur și simplu de contracte, contracte ferme, pe termen lung”. Unele contracte încep să apară – dar nu în ritmul pe care industria îl consideră în concordanță cu apelurile politice. Germania a comandat recent tancuri Leopard 2 de la Krauss-Maffei Wegmann pentru a înlocui materialul donat Ucrainei, iar Rheinmetall a semnat contracte de muniție în valoare de peste 500 de milioane de euro cu mai multe țări. Finlanda va cumpăra muniție de la Nexter.

„Așteptăm doar o decizie”

„Este o piață foarte specifică. Nu există o cerere privată, companiile depind foarte mult de relația cu guvernele”, a declarat Lucie Béraud-Sudreau, director al programului privind cheltuielile militare și producția de armament din cadrul Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI). În ceea ce privește promisiunea UE de a furniza muniție Kievului, lipsa de rapiditate are consecințe pe câmpul de luptă.

„Dacă deciziile ar fi fost luate anul trecut, deja acum am fi furnizat Ucrainei cantități mari”, a declarat pentru Politico directorul general al grupului de stat Polish Armaments Group, Sebastian Chwalek. „Suntem pregătiți, suntem mai mult decât capabili să producem”, a adăugat el. „Așteptăm doar o decizie”. Cu toate acestea, atunci când guvernele acționează efectiv, nu întotdeauna favorizează industria europeană.

„SUA profită de pe urma războiului”

Unele dintre contractele anunțate de când a început războiul din Ucraina merg către companii din afara UE, ceea ce stârnește temeri că câștigătorii vor fi în Coreea de Sud, Israel și Turcia, spune Christian Mölling, care conduce programul de apărare la think tank-ul german DGAP. Statele Unite, care în mod tradițional furnizează mai mult de jumătate din echipamentele militare ale Europei, se află în centrul atenției pentru orice creștere a cheltuielilor pentru apărare.

„Încă îi aud pe unii spunând că producătorii francezi de avioane profită de pe urma războiului din Ucraina – în ceea ce privește Dassault Aviation, profitul este zero”, a declarat luna trecută președintele executiv al Dassault Aviation, Eric Trappier, în fața Senatului francez. „Cei care profită de pe urma războiului din Ucraina sunt Statele Unite ale Americii – punct. Nu există alții. Cel puțin în ceea ce privește avioanele de luptă”.

Polonia are contracte de aproape 10 miliarde de dolari pentru a cumpăra tancuri Abrams și avioane de luptă F-35 din SUA și cheltuiește, de asemenea, 10 miliarde de dolari pentru echipament military din Coreea de Sud. Danemarca și Olanda achiziționează armament israelian, iar România este în discuții pentru a cumpăra avioane F-35. În timp ce muniția achiziționată în comun pentru Ucraina va trebui să fie cel puțin asamblată în UE, nu există astfel de cerințe pentru majoritatea armatelor naționale. „Când văd că unele țări își măresc cheltuielile de apărare pentru a cumpăra masiv produse neeuropene, le spun: pregătiți terenul pentru problemele de mâine”, a avertizat președintele francez Emmanuel Macron la Bratislava.

Mai multe uzine de armament

În ultimele 18 luni, unele companii și-au accelerat producția. Dar acum, mulți directori avertizează că au ajuns la limita a ceea ce pot face fără comenzi guvernamentale și investiții semnificative pe termen lung pentru a construi noi uzine. Pentru a stimula producția pe termen scurt, contractorii europeni din domeniul apărării s-au asigurat că fabricile existente funcționează la capacitate maximă prin introducerea de schimburi suplimentare, cumpărarea de noi utilaje, prioritizarea armelor de care este nevoie urgentă, coordonarea cu furnizorii și angajarea mai multor muncitori.

Companii precum MBDA, producătorul de rachete, și Grupul Cehoslovaciei (CSG)  angajează cu până la 1.000 de angajați în plus în acest an. În Suedia, Saab și-a dublat deja producția în ultimii ani și intenționează să o dubleze iar până la începutul anului 2025. În Franța, producția unor articole – inclusiv a armamentului trimis în Ucraina – s-a dublat, de asemenea. MBDA produce 40 de rachete antiaeriene Mistral pe lună, în loc de 20, Thales produce acum 24 de radare Ground Master pe an, în loc de 12.

Miliarde de euro și răbdare

Nexter a sporit producția de obuziere Caesar de la patru la opt unități pe lună; compania este în discuții cu guvernul italian pentru a începe turele de noapte, a declarat șeful filialei de muniții a Nexter, Dominique Guillet. În Germania, directorul general al Rheinmetall, Armin Papperger, s-a angajat în luna mai să crească producția anuală a companiei de proiectile de artilerie de 155 milimetri de la 450.000 la 600.000. În principal prin extinderea fabricilor existente și prin integrarea preluării companiei spaniole Expal Systems. De asemenea, compania dezvoltă producția de tancuri în interiorul Ucrainei, dar Papperger a declarat că ar putea dura între șase și zece ani pentru a realimenta depozitele naționale de muniții.

După zeci de ani de producție în volume reduse, stimularea capacităților de apărare ale continentului într-un mod semnificativ va necesita alte miliarde și ani de răbdare, au declarat mai mulți directori din industria europeană. „Există un decalaj destul de mare între consolidarea liniilor de aprovizionare existente și construirea unei noi fabrici, ceea ce va dura câțiva ani”, a spus unul dintre ei, vorbind sub protecția anonimatului.

O bază industrială slabă

Pe măsură ce companiile își intensifică producția de arme, acestea se confruntă cu probleme precum inflația și accesul la materii prime, semiconductori și personal – care afectează și omologii lor civili – dar cu complicația că fabricile militare produc la o scară mult mai mică, astfel că le este mai greu cu resurse limitate.

„Industria de apărare terestră produce volume mici, ceea ce interesează mai puțin producătorii de componente electrice, în favoarea producătorilor de automobile, care produc în masă”, a declarat Jean-Marc Duquesne, delegatul general al grupului de lobby francez pentru industria echipamentelor de apărare terestră, cunoscut sub numele de GICAT. Acesta reprezintă companii precum Safran, Thales și Airbus. „Există o coadă de așteptare de nouă luni pentru unele componente electronice” a adăugat el.

Revigorarea producției militare înseamnă, de asemenea, că firmele de apărare de pe continent se grăbesc să producă aceleași lucruri în același timp, ceea ce crește presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare. Printre penuriile de materii prime se numără aluminiul, titanul și pulberea – atât de explozibil, cât și pentru propulsie – potrivit mai multor directori din domeniul apărării. În Franța, industria aerospațială a început să stocheze titanul și face presiuni pentru mai multă reciclare.