Barbariile la care erau supuse femeile în lagărele Uniunii Sovietice. Zeci de mii de prizoniere au fost din România

Dacă numărul total al victimelor Holocaustului se apropie de 6 milioane, cel din lagărele Uniunii Sovietice este de asemenea foarte mare.

Barbariile la care erau supuse femeile în lagărele Uniunii Sovietice

Timp de aproape două decenii, între 1934 și 1953, peste un milion de persoane au murit în chinuri groaznice în lagărele din URSS.

Cel mai mult de suferit au avut femeile. Batjocorite, violate, ucise, acestea au căzut victime unui regim inuman din această parte a Europei.

O parte dintre supraviețuitoarele lagărelor de muncă forţată din URSSR au oferit, de-a lungul anilor, relatări cutremurătoare despre chinurile trăite în acele spații de detenție.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Una dintre aceste victime este Elena Glinka. Femeia a fost arestată în 1950, fiind acuzată de trădare.

Timp de 6 ani a stat în lagărul Kolyma. Aici, temperaturile iernii erau de până la minus 38 de grade Celsius. Femeia dezvăluie modul în care deţinutele aduse cu o navă de transport au fost violate, unele ucise apoi şi aruncate în apă.

Într-o mărturie publicată în 1989, Elena povestește un episod crunt trăit în Kolyma. La un moment dat, prizonierii de drept comun, aflând despre prezenţa femeilor, i-au îmbătat pe paznicii lagărului până când aceștia nu au mai putut reacționa.

Au pus apoi mai multe cârpe pe podea, în loc de aşternuturi, s-au aliniat şi au început să le violeze pe femei. La un moment dat, un prizonier şi-a luat rolul de vatman al tramvaiului Kolyma, el fiind cel care dirija agresiunile.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

O parte dintre victime, moarte, au fost aruncate pe o grămadă de cadavre. În paralel, supraviețuitoarele care leşinau erau trezite cu apă. Norocul Elenei a fost că, fiind tânără şi frumoasă, a fost aleasă de șeful taberei numai pentru el.

Mărturiile mamei căreia i-a murit copilul în lagăr

O altă femeie, Hava Volovich, a ajuns în Gulag în anul 1937, acuzată fiind că a criticat colectivizarea într-un articol de ziar.

A petrecut 16 ani în lagărele de muncă. A rămas însărcinată aici, cu unul dintre prizonieri. Ea a născut o fetiţă, Eleanor.

”În fiecare noapte, timp de un an, am stat la patul copilului meu, luând gândacii din jur şi rugându-mă, cerându-i lui Dumnezeu să-mi prelungească chinul cu 100 de ani, dacă ar însemna să nu fiu despărţită de fiica mea”, rememorează cu durere fosta deţinută, citată în volumul Vocile Gulagului, de Anne Applebaum, notează Adevărul.ro.

După doar un an a urmat un adevărat calvar pentru femeie. Micuța Eleanor i-a fost luată și dusă într-o creşă din lagăr. Tânăra mamă a fost trimisă la muncă grea în pădure.

”Am văzut asistentele medicale strângând şi lovind copiii din paturi înainte de a-i spăla cu apa rece ca gheaţă.

Am văzut o asistentă medicală apucându-i pe cel mai apropiat bebeluş, legându-i braţele şi apoi turânându-i o lingură de terci fierbinte pe gât”, spune mama îndurerată. Eleanor s-a stins la doar un an şi patru luni, fiind aruncată într-o groapă comună.

Femeile din lagăre, umilite până la sinucidere

Majoritatea femeilor ajungea adevărate sclave sexuale în lagărele sovietice. Femeile care erau considerate ”duşmane” de ruși erau dezbrăcate, înainte de a fi repartizate pentru anumite munci. Cele care acceptau să devină sclave sexuale ale şefilor din lagăre primeau munci mai uşoare.

Cele care se opuneau erau fie trimise la exploatări forestiere sau alte munci grele, fie puse în celule şi torturare prin înfometare.

Femeile erau supuse la la violuri în grup. De asemenea, multe deținute erau duse în celulele hoţilor, unde erau umilite, bătute şi violate. Foarte multe victime nu rezistau acestor umilințe și se sinucideau. Se spânzurau, îşi tăiau vene sau mâncau pământ.

Zeci de mii de prizoniere din lagărele sovietice au fost din România

Zeci de mii de femei din România au ajuns, în anii 1940, în lagărele de concentrare din URSS. Majoritatea dintre ele erau de etnie germană.

Ghizela Feraru şi Iuliana Ancuţescu povestesc că, în perioada 20 februarie 1945 – 15 octombrie 1945 mama lor, de naţionalitate germană, a fost deportată şi internată într-un lagăr de muncă din fosta URSS.

Aici, femeia a fost obligată la munci în construcţii şi demolări, în minele de cărbune şi în agricultură, câte 12 – 15 ore, fără mâncare şi apă.

Deținutele beau apă din bălţi sau din urmele de animale. În lagăr femeia a născut în condiţii crunte. Fata ei a şi murit în urma bolilor la data de 24 decembrie 1945.