Boala care i-a ruinat visul Danielei Gyorfi. A vrut să fie ca Nadia Comăneci, dar totul s-a năruit într-o clipă

Daniela Gyorfi ne dezvăluie cât de dificil i-a fost să se lanseze în industria muzicală, cât de multe piedici a avut de trecut din cauza lipsei banilor și cât de puține șanse a avut să se afirme. Ne spune cât de mult a muncit și cât de determinată a fost să reușească pe piața muzicală, deși visul ei a fost acela de a călca pe urmele gimnastei Nadia Comăneci.

Daniela Gyorfi nu a visat să ajungă cântăreață: “Mi-ar fi plăcut să am șansa să fac sport de performanță”

Nonconformista artistă Daniela Gyorfi ne povestește despre relația cu bunica ei, o relație ciudată așa cum o numește ea, despre mama ei care a rezistat atâția ani imobilizată datorită unui psihic foarte puternic și despre Maria, fiica ei. Își aduce aminte ce profesie și-ar fi dorit să urmeze și ce i-ar spune tatălui ei acum, după atâția ani. În vârstă de 53 de ani, Daniela Gyorfi recunoaște că este o mamă foarte exigentă și ne spune locul pe care dorește să-l viziteze anul acesta, în cadrul unui interviu, în exclusivitate, pentru FANATIK.RO.

 Cum a fost copilăria ta?

-Nu m-am urcat în copaci și nu am speriat-o pe mama, dar, în timpurile alea, toate fetele doream să fim Nadia Comăneci. Voiam să mă fac gimnastă, făceam roata pe stradă, îmi plăcea foarte mult sportul. Din păcate s-a accidentat mama, eu am făcut hepatită și nu am putut să fac sport de performanță, dar mi-ar fi plăcut foarte mult să am această șansă.

Daniela Gyorfi își amintește de bunica ei: “A vrut să o interneze pe mama la azil”

Cum a fost relația cu bunica ta?

-A fost o relație cam ciudată. Când s-a accidentat mama, a vrut să o interneze la azil și eu nu am fost de acord. Deși eram mică am înțeles să bunica nu a fost cu mama așa cum a fost mama cu mine. Probabil a iubit-o, dar nu așa cum percep eu dragostea unui părinte. Era o fire mai rece, nu am fost niciodată apropiate. Nu am amintiri legate de bunica mea. Între ea și mama nu a fost o relație cum ar trebui să fie între o mama și fiica ei. Nici cum ar trebui să fie între o bunică și o nepoată.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Mai ții minte când ai știut că vrei să cânți?

-Când eram mică nu m-am gândit niciodată la vreo profesie. Copilăria mea a fost marcată brusc de despărțirea dintre mama și tata, divorțul lor m-a speriat foarte tare. Apoi a fost accidentul mamei. Nu mă gândeam prea departe la ce-aș vrea să devin. Nici nu am sperat vreodată că voi cânta, nu m-am gândit niciodată la asta. Era peste puterea mea de gândire la acea vârstă.

Daniela Gyorfi, amintiri despre debutul în muzică: “Nu aveam șanse pentru că nu aveam bani, eram vai de mine”

Și, totuși, cum ai ajuns să faci muzică? Cine te-a îndemnat, cine te-a susținut?

-Îți spun sincer, mi-am dat seama că-mi place să cant prin clasa a 11-a sau a 12-a. Mama m-a auzit cântând prin casă ce era la modă atunci, Loredana, Angela Similea, Abba. Ea m-a susținut, ea m-a împins de la spate să mă apuc de treabă. M-a dus la Școală Populară de Artă, am intrat din prima și de acolo am pornit pe drumul ăsta. Mama a avut încredere în mine și mi-a zis că trebuie să reușesc, să fiu cineva, să depășesc răutatea oamenilor. Unii m-au primit, alții m-au dat afară. Nu aveam șanse pentru că nu aveam bani, eram vai de mine, dar am muncit, am strâns din dinți. Mi s-au închis o mie de uși, dar mi s-a deschis una importantă la final.

Copilăria ta s-a terminat brusc odată cu accidentul mamei tale. Cum ai reușit să ai grijă și de ea, să cânți, să trăiești?

-Am rămas marcată de faptul că bunica a vrut s-o trimită la azil. Țin minte că ne uitam una la alta, eu și mama, nu știam ce să facem. M-am maturizat rapid, dar nu-mi mai aduc aminte cum. Am stat prea mult timp în spital, am avut grijă și de alte femei din salon. Am avut o copilărie destul de grea și marcată de ce înseamnă boală și de fracțiunea de secundă care îți schimbă viața.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Cel mai mare regret al Danielei Gyorfi: “Mama nu a fost o povară”

Mama nu a fost o povară. Am avut grijă de ea din dragoste și pentru că mi se părea normal să fac asta. Regret nespus că s-a întâmplat pe vremea lui Ceaușescu când medicina nu era așa de performantă. Regret că nu am putut să fac mai mult pentru ea. Poate ar fi mers și am fi avut amandouă viața mai ușoară. Am avut grijă de ea și am stat cu ea până la final pentru că nu aș fi conceput altfel. Dacă mă întrebi acum, aș lua-o de la început fără nicio ezitare.

Daniela Gyorfi, despre fiica ei, Maria, și George: ”Dacă ai familie ești un om bogat”

A existat vreodată un moment în viața ta când ai simțiți că NU mai poți? În momentele tale cele mai grele, unde îți căutai refugiul?

-Dacă vrei să mă crezi, tot greul a fost pe mama, nu pe mine. La 29 de ani să rămâi paralizată, cu un copil mic de crescut și să nu ai niciun fel de speranță, să nu te ajute părinții, să nu te ajute nimeni. Îmi este foarte greu uneori, simt că nu mai găsesc scăpare, sunt dezamăgită de oameni, de situații. Când trăia mama ne aveam mereu una pe alta, ne încurajam mereu. Această situație și această luptă a dovedit că suntem niște supraviețuitoare. Mama a fost mereu foarte puternică psihic, asta a ajutat-o foarte mult. La ea am găsit alinare și înțelepciune. Îmi spunea: ”un necaz ține trei zile, după care tragi aer în piept și mergi mai departe”. De multe ori spun că nu mai pot, dar îmi găsesc puterea. Acum o am pe Maria, pe George. Dacă ai familie ești un om bogat, ai pe ce să te sprijini.

Dacă ai putea să fii singură cu tatăl tău într-o cameră, preț de zece minute, ce i-ai spune acum?

-Sincer, tatălui meu nu am ce să îi reproșez. Trebuie să fim normali la cap și să înțelegem că ei au divorțat, el s-a recăsătorit, și-a refăcut viața, am o soră din partea lui, deci nu am ce să-i spun. S-a interesat de mine, mi-a plătit pensie alimentară, s-a purtat corect.

“Eu sunt genul spartan, trece tancul peste mine și mă ridic”

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la mama ta?

-De la mama am învățat să nu renunț și să nu mă dau bătută, să mă bucur că pot să merg, să văd, că sunt sănătoasă. Dacă aveam vreo supărare minoră îmi spunea: ”Uită-te la mine, m-am trezit de dimineață și eram un om normal, iar acum depind în totalitate de tine, dacă tu nu-mi dai o cană de apă nu are cine să mi-o dea. Bucură-te că ești sănătoasă și restul nu mai contează!” Până la urmă trebuie să fii puternic și să treci peste orice, asta este viața. Eu sunt genul spartan, trece tancul peste mine și mă ridic.

Cum este mama Daniela Gyorfi? Ești permisivă, îți mai sare țandăra, face Maria din tine ce vrea ea?

-De când am născut-o și până acum o învăț să fie un om cu cei 7 ani de acasă, să fie respectuoasă, să spună mulțumesc, să învețe. Vreau să fie o fată și o femeie cu picioarele pe pământ, stăpână pe ea și foarte responsabilă.

Nu face ce vrea cu mine, dar asta și pentru că Maria nu cere foarte multe, este un copil educat. Învață bine, suntem foarte mulțumiți de ea. N-o ținem neapărat din scurt, dar eu sunt destul de exigentă. Pe cât sunt de bună sunt și de consecventă cu anumite lucruri din care nu ies. Și îi spun mereu să aibă grijă la anturaj.

Ce spune Daniela Gyorfi despre relația cu fiica ei

Ce a moștenit Maria de la tine și ce de la George?

-Sincer, eu cred că a luat mai multe de la George, pe el îl iubește mai mult. O alintăm amândoi, dar noi două suntem ca pisicile și tati este bărbatul casei. Maria ne iubește pe amândoi, dar slăbiciunea ei este George. Mă bucur mult pentru ea că are și mamă și tată, un tată este foarte important în viața unui copil. Noi amândoi suntem ca o echipă, ne ținem spatele și facem ce e mai bine pentru ea. A moștenit latura artistică de la mine, cântă și dansează toată ziua. Și faptul că este foarte ordonată, asta clar a moștenit de la George.

“După trei sarcini pierdute eram sigură că nu mai pot să fac copii”

Tu te-ai străduit mult s-o ai pe Maria. Ce sfaturi le dai femeilor care vor să devină mame și nu au norocul să se întâmple imediat?

-Nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi, dar pot să spun că am pierdut trei sarcini și nu m-am gândit că e așa de greu să faci un copil. Aveam 41 de ani când am făcut-o și mie mi s-a părut normal că aveam vârsta asta.

Am văzut multe fete tinere care nu puteau să facă copii. Pot să le spun să nu-și piardă niciodată speranța. La un moment dat, dacă nu și nu, pot adopta un copil. După trei sarcini pierdute eram sigură că nu mai pot să fac copii. Dar am încercat să nu mă stresez, am mers la controale, am avut grijă de mine. Nu am făcut niciodată tratamente, nici înainte nici după. Lucrurile au mers firesc la mine, m-a iubit Dumnezeu.

A existat un moment când ai fost surprinsă de bunătatea oamenilor?

-Eu cred că există și oameni buni, oameni normali. Sunt obișnuită cu oamenii răi, cu invidia și răutatea. Dar am fost toată viața surprinsă că există și oameni care nu vor nimic de la tine, care te ajută fără să aibă niciun interes la ține. Prietenii m-au dezamăgit, iar oamenii cu care am vorbit mai rar sau deloc m-au ajutat mai mult. Dezamăgirea mea cea mai mare este că nu știu să-mi aleg prietenii. Pun prea mult suflet în relații. Nu merită și sunt permanent dezamăgită de oameni.

Cum arată o zi din viața ta, când sunteți acasă toți trei?

-Maria doarme mai mult cu George, și la asta seamănă cu el. De când ne-am mutat ieșim în oraș să mâncăm de prânz. Stăm de obicei acasă, fiind casa nouă ne place foarte mult, și ne uităm la filme. Dacă e cald stăm pe terasă, cu pisica noastră. Foarte rar ne nimerim toți trei, eu – cu filmările, George – cu afacerile din Centrul Vechi și Maria – cu școala. Dar stăm împreună și avem activități comune atunci când putem.

Există vreun loc în lumea asta unde ai vrea să mergi și nu ai ajuns încă?

-Îți dai seama că sunt multe locuri unde nu am reușit să ajung. Maria, de exemplu, vrea în Coreea de Sud și în Japonia, George tot în Japonia vrea, eu m-aș duce în Dubai pentru că n-am fost niciodată. Vreau să ne facem timp ca să reușim să le vedem pe toate. În lumea asta sunt multe locuri frumoase. Iar eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că am o meserie care mă ajută să ies din țară.

“Am și plâns foarte mult, dar partea asta nu se vede”

De ani de zile ești că un cameleon, îți schimbi culoarea și lungimea părului, stilul vestimentar. De unde această versatilitate?

-Cred că simt anumite lucruri, mă uit și mă documentez, vreau să fiu în tendințe. E normal să fac schimbări. M-am lansat ca un artist complet. Eu, neavând o voce extraordinară, neavând niște date extraordinare a trebuit să compensez cu muncă, ambiție și determinare, care la mine au fost maxime. Eu am înțeles că în lumea asta există doi idoli, Madonna și Michael Jackson, peste ei nu a trecut nimeni. Pe mine m-a ajutat că am fost mereu rebelă, foarte deschisă la începutul carierei și cred că de aia am reușit. Am și plâns foarte mult, dar partea asta nu se vede.

Ce proiecte ai pentru anul 2022?

-Am un proiect muzical cu Bobi, am scos niște melodii și sunt în promovare. Am niște evenimente și mi-aș dori din tot sufletul să se termine odată pandemia și războiul ca să pot să-mi fac și eu niște planuri. În situația dată nimeni nu-și mai face planuri de lungă durată, nu este nimic normal deocamdată. Nu mai vreau să stau zilnic în acest stres. Anul asta sunt bine, nu mă plâng. Îmi doresc numai normalitate.