Bogdan Lobonț a făcut super dezvăluiri la „Suflet de rapidist”. Antrenorul cu portarii de la Rapid și-a spus o parte din poveștile fabuloase din cariera sa impresionantă.
Lucian Ionescu a vrut să știe de la Bogdan Lobonț dacă i-a fost greu să se acomodeze la Rapid: „Ai găsit un vestiar greu la Rapid la 19 ani. Cum ai perceput? Sigur, nu să te impui, dar să nu fii ăla: Dă-te bă mai încolo că îmi iei aerul.
Bogdan Lobonț nu a simțit însă niciodată presiunea asta: „Nu pot să zic că era un vestiar greu. Într-adevăr, vocea cea mai puternică era Nae Stanciu, copilul Rapidului. Știa foarte bine ce înseamnă spiritul Rapidului. Era o voce puternică în cabină cât și în teren”.
„Lobby” era însă călit de la Corvinul: „Dar ca să mă impun mi-a fost ușor pentru că eu aveam deja în sânge antrenamentul făcut la Hunedoara cu Gabor, cu Hanganu, cu Petcu. Jucători de clasă pe care eu îi aveam în teren și la antrenament”.
Bogdan Lobonț și-a adus aminte cum era să îl aibă coechipier pe Romulus Gabor: „Nea’ Romică Gabor striga: ‘Cangure în stânga, Cangure în dreapta. Vine, Cangure: ia om în spate’. Eu ziceam: ‘Țipi numai la mine’. După antrenament eram cu nea Romică, dar pe teren le spuneam pe nume tuturor. Cangur de la meciul cu Australia U20 de la Campionatul Mondial.
Eu i-am spus: ‘Nea’ Romică, nu te supăra pe mine. În teren avem toți aceeași vârstă’. ‘Dacă dumneata ești singurul care nu face, normal că strig mai mult la tine. Dacă ceilalți fac ce le spun din spate eu tac’.
Mi-a zis doar atâta: ‘Acuma nea Romică, dar pe teren Romică și Cangure’. ‘Pe teren n-avem vârstă, simplu’. Și acest lucru l-am adus și la Rapid pentru că îl aveam în mine, făcea parte din mine”.
Bogdan Lobonț a abordat la fel lucrurile și la Rapid: „Și de-asta mi-a fost mai ușor să mă impun. Am avut fundași centrali. Am jucat și cu Constantinovici trei meciuri în Intertoto. Era Costică. Dup-aia a venit nea’ Mircea Rednic. Îi ziceau: ‘nea’ Mircea în stânga, nea’ Mircea în dreapta’. Până îi ziceam eu se termina faza și trecea atacantul. Era: ‘Mircea, vine’. Era ușor.
Fane Nanu, care era și el jucător cu experiență, și o carieră impresionantă în spate. La Farul Constanța cât a jucat, 300 și ceva de partide jucate în prima ligă. Nu era nea’ Fane. Era Fane.
Gică Butoiu, Cezar Zamfir, Georgică Vameșu. Nea’ Georgică? Îi ziceam George, Gigi, cum îmi venea mai repede. La Cezar Zamfir: ‘Cezărică’. Din punctul ăsta de vedere mi-a fost foarte ușor ca să mă impun.
Mă duc mai departe. Al doilea sezon când am câștigat campionatul, ’98-’99 cu o etapă înainte să se termine Liga 1. Știi câte goluri a primit Rapidul sezonul ăla? 18 goluri! Și foarte multe goluri salvate, situații periculoase cu ajutorul comunicării. Eu nu mă feresc s-o spun”, a mai povestit Lobonț la „Suflet de rapidist”, emisiunea care e live pe FANATIK.RO în fiecare marți de la 13:30.