Bogdan Lobonț, antrenorul cu portarii de la Rapid, a fost invitatul lui Lucian Ionescu la emisiunea „Suflet de rapidist”. Fostul mare internațional român a povestit cum a ajuns să scrie istorie la Rapid.
Lucian Ionescu a vrut să afle de la Bogdan Lobonț cum a ajuns în Giulești: „Să revenim la copilul Bogdan Lobonț, care a venit de la Hunedoara. Mi se pare absolut fabuloasă povestea ta văzută din exterior. Probabil că sunt și multe secrete.
Ai venit la vârsta de 19 ani să-l înlocuiești pe Florin Tene. Ai fost testat în Cupa Intertoto cu Odra Wodzislaw, NK Zilina, Austria Viena, Olympique Lyon. De altfel singurul meci pierdut în acea perioadă.
După care, la o echipă cu pretenții de titlu ai devenit titular venind de la Hunedoara. Acum spune-mi în primul rând povestea sosirii tale la Rapid pentru că nu toată lumea o știe. Cum ai reușit tu totuși să devii titular la o echipă atât de grea?
Bogdan Lobonț a explicat de ce i-a fost ușor să se adapteze, deși își ratase prima șansă cu un sezon în urmă: „Eu deja venisem la Rapid din iarna precedentă. Făcusem pregătirea cu Rapid în iarna lui 1997, în ianuarie. Cine a ținut foarte mult ca eu să vin la Rapid a fost Grigore Sichitiu, pentru că el mă cunoștea foarte bine.
Nea’ Grigore fusese antrenor federal. Eram la loturi, dar asta o spun să fie un exemplu pentru toți. Eu n-am avut statură impresionantă ca portar. Pe mine la toate selecțiile care se făceau vara, după trei zile mă trimiteau acasă și îmi spuneau: ‘Hmm… nu ai structură, nu ai statură, o să ajungi un portar de echipe de jumătatea clasamentului’”.
Toate aceste lucruri l-au făcut pe Bogdan Lobonț să tragă și mai tare și să le demonstreze antrenorilor că s-au înșelat în privința sa: „Asta m-a ambiționat și mai mult. ‘Eu nu pot să ajung? Nu există! Cine-mi spune că nu pot să ajung? Că îmi spune antrenorul x sau antrenorul y?’.
M-a ambiționat și mai mult. Aveam perioade în care zi lumină stăteam pe teren și mă întrebam cu toate grupele de juniori care erau la antrenament, de pe un teren pe altul”.
Bogdan Lobonț a evitat subiectul când a fost întrebat de ce nu a rămas la Rapid încă din 1997: „Am ajuns la Rapid în iarna lui ’97, am făcut pregătirea la Poiana Brașov, în Italia, m-am întors la Hunedoara, am jucat jumătate de sezon la Hunedoara. Nu vreau să intru în detalii de ce n-am rămas…”.
„Il Luce” și-a pus însă amprenta și asupra carierei lui Lobonț: „Vine nea’ Mircea la Rapid și vorbim la telefon: ‘Bogdan, vreau să vii la Rapid pentru că vreau să fac ceea ce am făcut la Corvinul’. Cu Rednic, cu Mateuț, cu Andone, Klein, echipa pe care o construise.
OK, nea’ Mircea. Mă urc pe tren, vin la București. Am ajuns și era nea’ Nae antrenor, Dumnezeu să-l ierte. Nu l-am înlocuit pe Florin Tene, pentru că era deja plecat în Turcia. Era Adrian Blid, care se accidentase în toamna precedentă, la Karlsruhe. Era și Marius Bratu”.
„Pisica” a dezvăluit cum a ajuns să fie titular în poarta Rapidului după doar câteva antrenamente: „Și am făcut de luni până vineri antrenamente cu Rapidul. Sâmbătă jucam la Odra Wodzislaw în Intertoto. Nea’ Nae Manea, înainte de meci, sau în dimineața meciului, vine la mine și îmi spune:
‘Bă urechi de cârpă, vezi că te bag’. Așa-mi spunea… ‘Da, nea’ Nae’. ‘Bă, îți e frică?’. ‘Nu mi-e frică. Eu știu un singur lucru’. ‘Ia zi mă’. ‘Nea’ Nae, dacă apăr bine rămân, dacă nu, mă întorc la Hunedoara. Eu de apărat oricum apăr. Că apar la Rapid sau la Hunedoara, eu apăr’. ‘Gata, mă. M-ai convins’.
După aceea, nea’ Nae ne-a povestit discuția pe care a avut-o el cu nea’ Grigore Sichitiu și cu nea’ George Copos în dimineața meciului. ‘Nae, cum joci?’. Și nea’ Nae cum îl știam cu miștouri: ‘Alb-vișiniu!’. ‘Aaa, ne iei la mișto?’. ‘Nu’. ‘Care-i echipa?’. ‘Păi urechi de cârpă în poartă’… ‘Cum adică? A jucat la liga a doua’.
‘Domne, da l-ați antrenat voi? L-am antrenat eu toată săptămâna’. ‘Răspunzi!’. După cinci minute am făcut indirectă în careu. Stă nea’ Nae și povestește: ‘Aoleu, urecheatule. Când am văzut că ai făcut indirectă în careu… Nu mă mai întorc cu echipa la București’.
Bogdan Lobonț a avut o prestație apreciată însă recunoaște că destinul său putea să fie altul: „Am câștigat cu 4-2, am avut o prestație consistentă și am avut și șansă pentru că în urma loviturii indirecte din careu nu s-a întâmplat nimic. Am apărat și bine și așa am început cariera la Rapid.
După aceea a venit nea’ Mircea. În iarna lui ’98 a venit și nea’ Marin Ioniță antrenor cu portarii”. Lucian Ionescu: „Nea’ Mircea l-a chemat special să vină antrenor cu portarii și pentru că te știa pe tine”.