Christian Eriksen a ţinut o lume întreagă cu sufletul la gură după ce s-a prăbuşit pe teren în meciul dintre Danemarca şi Finlanda, din grupa B la Euro 2020.
Din fericire, mijlocaşul danez se află într-o stare stabilă, internat în spital. Eforturile echipei medicale care l-a resuscitat pe teren i-au salvat viaţa.
Dar, în momentele groaznice în care Eriksen zăcea inert pe gazon, cu medicii încercând să-l salveze, mulţi s-au gândit la ce e mai rău. Iar unul dintre aceştia a fost, cu siguranţă, selecţionerul danez, Kasper Hjulmand.
N-a fost prima dată când a fost nevoit să asiste la o asemenea situaţie. În 2009, mai exact pe 20 iulie, era antrenor secund la prim-divizionara daneză FC Nordjaelland.
În timpul unei partide de pregătire între rezervele lui Nordjaelland şi echipa de ligă secundă Hvidovre, Jonathan Richter (24 de ani), a fost lovit de un fulger.
Acest lucru a dus la stop cardiac. Oficial, a fost mort timp de 41 de minute. A primit îngrijiri medicale pe teren, după care a fost transportat la spitalul din apropiere. Acolo, conform protocolului medical, a fost băgat în comă indusă şi i-a fost coborâtă temperatura corporală la 34 de grade Celsius.
Doctorii intenţionau să-l scoată din starea de comă indusă pe 29 iulie, dar evoluţia pacientului a făcut ca acest lucru să fie amânat în două rânduri.
În cele din urmă, pe 2 august, după ce a fost scos din comă, i-au fost îndepărate şi toate echipamentele care îl ajutau să respire. Richter a început să vorbească la scurt timp după aceea şi i-a rugat pe medici să transmită clubului că se simte bine.
Din păcate pentru el, povestea nu are un final prea fericit. Spre finalul lunii august, doctorii au fost nevoiţi să îi amputeze piciorul stâng de sub genunchi. În urma acestei intervenţii, starea generală a lui Richter s-a îmbunătăţit vizibil.
Ca un omagiu, FC Nordjaelland a retras tricoul cu numărul 26, cel pe care îl purta Jonathan Richter la echipă.
La un deceniu de la lovitura de fulger, fotbalistul a vorbit în presa daneză despre ce s-a întâmplat în 2009.
„M-am închis în mine însumi. Mi s-a părut foarte nedrept şi am aşteptat ca doctorii să iasă din salon. Nu puteam să plâng în faţa lor, pentru că ei îşi făceau doar meseria“, a mărturist Richter, legat de amputarea piciorului său.
„Atunci m-am prăbuşit, ca într-un abis, care devenea din ce în ce mai mare. Mă gândeam la ce avea să urmeze şi dacă voi fi capabil să depăşesc această criză“.
Timpul a demonstrat că a fost capabil să se adapteze. Şi-a refăcut viaţa şi a devenit profesor. Dar episodul din 2009 i-a rămas viu în minte. Şi lui, şi lui Kasper Hjulmand, antrenorul Danemarcei.